Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 739/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 1593/108/05.05. 2005
DECIZIA CIVILĂ NR.739
Ședința publică din 19 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă Curtea de Conturi B, împotriva sentinței civile nr. 210 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T,Biroul Vamal A, -, G, având ca obiect litigii Curtea de Conturi.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea pârâtei intimate - avocat în substituirea avocatului,intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul registratură note de ședință din partea intimatului. Intimatul depune la dosar întâmpinare și învederează instanței că nu a primit motivele de recurs dar nu solicită amânarea cauzei în acest sens, întrucât a luat cunoștință de acesta de la colegii săi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimatei - solicită respingerea recursului declarat de Curtea de Conturi, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1478 lei, conform facturii și chitanței depuse la dosar în copie, conform cu originalul.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.210 din12.02.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins ca inadmisibilă sesizarea reclamantei Camera de Conturi A privind obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile reprezentând obligații bugetare neîncasate și a foloaselor nerealizate calculate sub forma dobânzii de referință a BNR după cum urmează:
, pentru suma 220.769.700 lei (22.076,79
RON), la care s-a calculat dobânda de referință a BNR în sumă de
24.689.739 lei (2.468,97 RON); "
, pentru suma de 152.058.173 lei (15205,81 RON) la care s-a calculat dobânda de referință BNR în valoare de 18.101.579 lei (1810,15 RON);
, și pentru suma de 291.365.396 lei (29136,53 RON) cu foloase nerealizate în sumă de 154.669.924 lei (15.466,9 RON);
, G, și pentru prejudiciul de 222.245.155 420 lei (22.224.515,54 RON);
, G, rabotka, și pentru prejudiciul de 139.556.380.417 lei (13.955.638,04 RON) la care se adaugă foloase nerealizate în sumă de 53.340.933.849 lei (5.334.093,38 RON).
A fost obligată Camera de Conturi A la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității sesizării formulată de Camera de Conturi și / a inadmisibilității angajării răspunderii civile delictuale a pârâților invocată de către aceștia este fondată.
Din cuprinsul actului de sesizare a instanței, rezultă că cererea de angajare a răspunderii civile delictuale a funcționarului public din cadrul autorității vamale este întemeiată pe dispozițiile. Art.998 -999 civil. Titularul acțiunii este Camera de Conturi.
In conformitate cu art. 139 din Constituția României și art. 1 din Legea 94/1992.republicată, Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale Statului și ale sectorului public precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unității;administrativ teritoriale.
Potrivit art.23 din lege, procedura de control se efectuează la ordonatorii de credite, în urma verificării conturilor Curții de Conturi având competența să hotărască asupra descărcării de gestiune.
Prin sesizare s-a reținut săvârșirea unor abateri financiare cu consecințe patrimoniale asupra bugetului de stat pentru care se fac vinovate persoanele fizice pentru care se solicită obligarea acestora la plata despăgubirilor civile reprezentând taxe vamale.
Instanța este datoare să soluționeze raportul juridic dedus judecății în limitele actului de sesizare cu care a fost investită în care sunt precizate obiectul acestor raporturi și subiecții.
In actul de sesizare făcut în condițiile art. 36(2) titularul acțiunii nu a stabilit cine are calitatea de parte civilă, respectiv cine a fost păgubit prin abaterea financiară comisă de pârâți, persoane fizice.
Raportat la structura principiului constatat de organul de control se reține că raportul juridic fiscal care se creează între persoanele juridice pe de o parte plătitorul de impozite și taxe sau alte venituri și bugetul de stat, pe de altă parte au calitatea de beneficiar nu poate fi soluționat de către instanță întrucât contribuabilul care trebuie obligat la plata creanțelor fiscale către buget nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru abaterile financiare constatate de organele de control, persoana fizică putând fi.
Camera de Conturi a jud. A neavând personalitate juridică a fost citată la sediul său dar și în condițiile art. 87 alin. 1 Cod procedură civilă, la Curtea de Conturi a României, instanța dispunând în acest sens și în cazul Autorității Naționale a Vămilor.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța are obligația de a se pronunța mai întâi excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepția inadmisibilității sesizării formulată de Camera de Conturi și a inadmisibilității angajării răspunderii civile delictuale a pârâților invocată de către aceștia este fondată.
Din cuprinsul actului de sesizare a instanței, rezultă că cererea de angajare a răspunderii civile delictuale a funcționarului public din cadrul autorității vamale este întemeiată pe dispoz. Art. 998 -999 civil.
Titularul acțiunii este Camera de Conturi.
în conformitate cu art. 139 din Constituția României și art. 1 din Legea 94/1992 republicată, Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale Statului și ale sectorului public precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unității administrativ teritoriale.
Potrivit art. 23 din lege, procedura de control se efectuează la ordonatorii de credite, în urma verificării conturilor Curții de Conturi având competența să hotărască asupra descărcării de gestiune.
Prin sesizare s-a reținut săvârșirea unor abateri financiare cu consecințe patrimoniale asupra bugetului de stat pentru care se fac vinovate persoanele fizice pentru care se solicită obligarea acestora la plata despăgubirilor civile reprezentând taxe vamale.
Instanța este datoare să soluționeze raportul juridic dedus judecății în limitele actului de sesizare cu care a fost investită în care sunt precizate obiectul acestor raporturi și subiecții.
în actul de sesizare făcut în condițiile art. 36(2) titularul acțiunii nu a stabilit cine are calitatea de parte civilă, respectiv cine a fost păgubit prin abaterea financiară comisă de pârâți, persoane fizice.
Raportat la structura principiului constatat de organul de control se reține că raportul juridic fiscal care se creează între persoanele juridice pe de o parte plătitorul de impozite și taxe sau alte venituri și bugetul de stat, pe de altă parte au calitatea de beneficiar nu poate fi soluționat de către instanță întrucât contribuabilul care trebuie obligat la plata creanțelor fiscale către buget nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru abaterile financiare constatate de organele de control, persoana fizică putând fi obligată la plata despăgubirilor civile numai către contribuabil, care dobândește astfel calitatea de persoană prejudiciată.
In acest sens sunt și disp. art. 36 alin. l din Legea 72/1996 potrivit căreia titularul contului de execuție bugetară în calitatea sa de ordonator de credite, în speță Autoritatea vamală are obligația legală a constituirii resurselor financiare și a realizării veniturilor iar răspunderea pentru cauzarea prejudiciului bugetului de stat revine potrivit art. 18-19 din legea de organizare a Curții de Conturi entităților juridice care pot forma obiectul controlului, control, care este limitat exclusiv la persoane juridice.
In conformitate cu disp. art.129 alin. 5 Cod procedură civilă instanța este ținută să soluționeze cadrul procesual cu care a fost investită neputând chema în judecată părțile, sublinierea din oficiu a necesității chemării în judecată în calitate de parte civilă a Tc are în baza art. 177 Cod procedură civilă a preluat capacitatea procesuală a fostei A cât și a actualei A, dispunând citarea acestora cu această mențiune au rămas lipsite de orice eficiență.
Așa fiind nici raportul juridic civil născut între plătitorii de venituri bugetare neachitată la termen care atrag plata dobânzilor aferente pe de o parte și persoanele fizice din cadrul contribuabilului - persoană juridică pe de altă parte nu poate fi valorificat de către instanță întrucât între persoana fizică angajată a autorității vamale cu atribuții în domeniul calculării creanțelor fiscale bugetare și bugetul de stat nu se pot crea relații obligaționale directe, persoana fizică neputând fi obligată direct la plata despăgubirilor civile respectiv a dobânzii de referință a BNR, această obligație legală revenind autorității vamale singura care poate avea în calitate de ordonator de credite calitate procesual pasivă.
In concluzie, în considerarea faptului că raportul litigios pe care instanța trebuie să-l rezolve nu poate fi realizat în condiții de legalitate decât în prezența ambelor subiecte, respectiv persoana juridică păgubită și persoana fizică autoare a activității generatoare de pagubă și având în vedere că în cauza dedusă judecății nu este parte și titularul dreptului material de drept public se impune cu necesitate admiterea excepției inadmisibilității sesizării Camerei de Conturi.
Este relevantă în acest sens Decizia civilă nr. 461 7R/ 15.06.2006 pronunțată de CAT T care în mod similar s-a pronunțat în sensul celor arătate.
Excepția inadmisibilității cererii de angajare a răspunderii civile delictuale invocată în cauză este de asemenea întemeiată.
Actul de sesizare vizează funcționari publici cu statut special ai fostei A pentru a căror angajare a răspunderii civile pentru acte - fapte săvârșite în exercițiul funcțiunii publice există o procedură legală prevăzută de Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor art.84 și 85, răspunderea civilă a funcționarilor publici se angajează în următoarele condiții: art.84 - a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) - pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) - pentru daunele plătite de autoritate sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste cazuri limitativ prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public, Legea 188/1999 reglementează totodată și o procedură specială pentru tragerea funcționarului public la răspundere civilă în raport cu acte sau fapte săvârșite în exercițiul funcțiunii.
Astfel potrivit art. 85 al. l, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prevăzută la art. 84 li. t a și b, se dispune prin emiterea de către conducerea autorității sau instituției publice a unui ordin sau dispoziție de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau după caz prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la litera c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în 3 ani de la data producerii pagubei.
Față de structura prejudiciului se reține că angajarea răspunderii delictuale a pârâților, funcționari publici, nu poate fi reținută atâta timp cât aceasta poate fi acoperit pe alte căi, pe care de altfel legea le permite și chiar le impune.
Regula prevăzută de textul legal invocat instituie obligatoriu ca paguba să fie produsă în îndeplinirea atribuțiilor și în legătură cu exercitarea funcției deținute în baza actului de numire dispusă de conducătorul autorității publice iar pentru eventuala activitate necorespunzătoare a pârâților în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu consecința cauzării unui prejudiciu instituției răspunderea civilă a funcționarilor publici urmează a fi stabilită numai față de unitatea prejudiciată în care se află în raporturi juridice obligaționale de serviciu.
Faptul că prevederile Legii 94/1992 prevăd în art. 18 entitățile ce pot fi supuse controlului Curții de Conturi, iar în art. 45 care se referă la persoanele față de care ar putea fi atrasă răspunderea civilă, nu sunt enumerați și funcționarii publici duce la concluzia firească că dispozițiile legii de organizare și funcționare a Curții de Conturi sunt necorelate cu dispozițiile legii contenciosului administrativ, ale Legii nr. 188/1999 și ale Codului d e procedură civilă ceea ce face că deși nu sunt abrogate implicit aceste dispoziții să fie lipsite de eficiența juridică, căzând practic în desuetudine.
Este relevant în acest sens a fi invocată Decizia nr. 744/R a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 1769/2006, prin care s-a dispus în sensul celor arătate
Rezolvarea legală a acestui raport litigios dedus judecății fiind fundamentată pe existența raporturilor juridice de funcții obligaționale între persona păgubită și pârâții funcționari publici autori ai unei eventuale activități generatoare de prejudiciu, impune pe cale de consecință singura concluzie că atragerea răspunderii civile pentru eventuale pagube cauzate de funcționarii publici în legătură cu modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu, nu poate fi realizată decât în condițiile legii speciale.
Dispozițiile procedurale ale Legii organice nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici având valoarea unor prevederi speciale în raport cu cele generale ale Legii nr. 94/1992 sunt aplicabile, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
In sprijinul acestei aserțiuni este de arătat și aspectul că inadmisibilitatea provine și din faptul că răspunderea bazată pe raportul existent între angajator și angajat nu permite solidaritatea, răspunderea putând fi numai pentru fapta proprie.
Natura prejudiciului și răspunderea pentru producerea acestuia este determinată de natura și condițiile raportului juridic în care s-a desfășurat activitatea care a produs prejudiciul și nici o procedură după cum nici o instanță nu-1 poate perverti și nu este în drept aof ace, motiv pentru care în considerarea faptului că actul de sesizare vizează funcționarii publici ai unei autorități administrativ publice pentru a căror angajare a răspunderii civile delictuale pentru acte, fapte săvârșite în exercițiul funcției publice, există o procedură legală specială, cererea introductivă apare ca fiind inadmisibilă în raport cu procedura prev. de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ s-a respins ca inadmisibilă sesizarea, respectiv încheierea nr. S / 170/10.06.2005 a Completului constituit în baza art. 31 din Legea 94/1992.
în temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a admis cererea pârâtei privind obligarea reclamantei Camera de Conturi A la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. -/01.07.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, solicitând desființarea sentinței.
În motivarea recursului, a susținut că instanța este competentă material în privința recuperării prejudiciului reținut în controalele efectuate asupra funcționarilor publici, iar normele de drept și Legea nr. 94/1992 nu diferențiază persoanele răspunzătoare în funcție de statut și de funcția lor.
A mai reținut că, potrivit prevederii Curții de Conturi, în situația constatării unor prejudicii, este obligatorie sesizarea instanței competente în vederea valorificării acestor constatări.
La dosar s-au depus întâmpinări, prin care intimații au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge.
Excepția inadmisibilității sesizării formulate de Curtea de Conturi este întemeiată, întrucât titular la dreptului material ca parte civilă - respectiv persoană juridică păgubită, nu este autorul sesizării, iar în actul de sesizare nu este stabilită persoana juridică păgubită prin fapta săvârșită de pârâți - persoane fizice, acestea din urmă neputând fi obligate la plata despăgubirilor.
De asemenea,angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici se face în condițiile stabilite de Legea 188/1999,lege specială și derogatorie în raport de Legea 94/1992; aceasta de altfel nici nu îi enumeră pe funcționarii publici ca persoane față de care poate fi atrasă răspunderea civilă,lor fiindu-le aplicabilă o procedură legală specială, precum și alte căi legale de recuperare a prejudiciului.
În aceste condiții, în mod corect instanța a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Conturi - C-S A, iar recursul este nefondat și va fi respins în baza art.312(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul Curții de Conturi a României împotriva sentinței civile 210/2008 pronunțată în dosar - al Tribunalului Arad.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- - - - - - - -
A în CO, semnează A în CO,semnează
Președinte Secție Președinte Secție
- -
GREFIER
Red.. 22.07.2008
Tehnored LM -23.07.2008
2expl-SM
Prima instanță - Tribunalul Arad - Judecători, G
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
