Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.973/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Saracut
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 2997/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA COMUNITARĂ Z, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 02.06.2009 s-a depus la dosar, de către recurentul Primarul Municipiului Z, concluzii.
Curtea după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.997 din 19 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă excepția tardivității și a autorității de lucru judecat invocată de pârâtele PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z precum și excepția lipsei calității procesuale pasive și a prematurității invocate de pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Totodată, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată reclamanților, ȘI și obligată pârâta SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA COMUNITARĂ Z, la plata către reclamanți a sumei de 180 lei lunar pentru perioada 1.09.2006 - 10.01.2007 reprezentând acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă indexată și actualizată cu rata inflației.
În final, au fost obligați pârâții Primarul municipiului Z și Consiliul local al municipiului Z la cuprinderea în buget conform competențelor a sumelor necesare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între Primarul Municipiului Z, Directorul Direcției de Asistență Socială Comunitară Z, Directorul Serviciului Public Poliția Comunitară Z, în calitate de angajatori și funcționarii publici și persoanele angajate pe bază de contract individual de muncă din aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local al Municipiului Z, ai Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului Z, ai Direcției de Asistență Socială Comunitară Z, ai Serviciului Public Poliția Comunitară Z, și ai Serviciului Taxe speciale, în calitate de angajați, reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Locală de Stat "" s-a încheiat un Acord/Contract Colectiv de Muncă înregistrat la data de 10.01.2006 prin care s-a prevăzut printre altele, la art. 24 alin. 1 că funcționarilor publici, respectiv salariaților, li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 650 lei care se împart în două categorii: drepturi pentru menținerea sănătății și drepturi pentru securitatea muncii.
Reclamanții solicită plata sumelor reprezentând acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă și drepturi pentru menținerea sănătății și securității muncii.
Raportat la excepția de autoritate de lucru judecat, invocată de pârâtele 1 și 2, instanța a constatat că această excepție nu este întemeiată deoarece dosarul nr-, față de care se invocă această excepție, a avut ca părți Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Locală de Stat "" Z și Primarul Municipiului Z și ca obiect anularea măsurii Primarului Municipiului Z, comunicată prin adresa nr. 34.247/02.08.2007, prin care a dispus suspendarea începând cu data de 01.08.2007, a plății tuturor drepturilor speciale convenite prin Acordul/Contract Colectiv de Muncă nr. 11/10.01.2006 și în consecință, respectarea executării acestuia, anume plata tuturor drepturilor restante și în continuare.
Astfel, primul litigiu s-a întemeiat pe măsura Primarului Municipiului Z de suspendare a drepturilor speciale, iar prezentul litigiu se întemeiază pe prevederile contractului colectiv de muncă, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1.201 Cod civil.
În ceea ce privește excepția tardivității raportat la prev. art. 73 lit. a din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța de fond a respins-o ca nefondată, deoarece măsura unilaterală a fost contestată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaj, iar prezentul litigiu neavând ca obiect contestarea vreunei măsuri unilaterale în legătură cu modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă, ci plata efectivă a acestor drepturi.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Consiliul Local Z, aceasta a fost de asemenea apreciată de instanța de fond ca nefondată, în condițiile în care funcționarii din aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local Z sunt semnatarii contractului, fiind semnatari în calitatea pe care o au de angajați ai Consiliului Local Z, al existenței unui raport de muncă cu un serviciu specializat al Consiliului Local Z - Serviciul Public de Poliție Comunitară.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată întrucât prevederile Legii nr. 554/2004 sunt străine cauzelor având ca obiect drepturi salariale întrucât nu se poate ataca un act administrativ ci refuzul de acordare a unor drepturi.
Drepturile salariale ale reclamanților își au temeiul exclusiv în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, act normativ care nu prevede îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar faptul că judecata în cauză este dată tot în temeiul Legii nr. 188/1999 în competența instanței de contencios administrativ nu impune aplicarea în speță a Legii nr. 554/2004 modificată.
În ceea ce privește fondul cauzei prima instanță a reținut că acțiunea precizată a reclamanților este întemeiată în parte și anume doar în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 180 lei lunar reprezentând "acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă", așa cum rezultă din prev. art. 24 alin. 2 lit. b din Acordul/contractul colectiv de muncă încheiat și doar pentru perioada 1.09.2006-10.01.2007, întrucât începând cu 1.09.2006 nu s-au mai achitat aceste drepturi și până în 10.01.2007, când expiră valabilitatea de 1 an prev. de art. 67 alin. 1 din Acordul/contractul colectiv de muncă nr. 11/10.01.2006, suma urmând a fi actualizată cu rata inflației și indexată.
Capătul de cerere privind plata drepturilor pentru menținerea sănătății și securității muncii pentru perioada 1.09.2007 - 31.12.2007, a fost apreciat de prima instanță ca nefondat întrucât Acordul/contractul colectiv de muncă nr. 11/10.01.2006 a fost valabil până la data de 10.01.2007, pentru perioada 1.09.2007 - 31.12.2007, reclamanții neprezentând un act din care rezultă dreptul la plata acestor drepturi.
În final, instanța de fond a obligat pârâții Primarul Municipiului Z și Consiliul Local Z, în calitate de ordonatori primar și secundar de credit, să cuprindă în buget, conform competențelor, sumelor necesare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL Z, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă pe excepție și ca neîntemeiată pe fond.
În motivarea recursului declarat de Primarul mun. Z se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității acordului salarial, excepție invocată de către pârâți.
Cu privire la acest aspect, pârâtul a arătat că obligația prevăzută în acordul colectiv de muncă de suportare a cheltuielilor cu ținuta decentă reprezintă o obligație bazată pe o cauză falsă și nelicită.
A arătat pârâtul că în condițiile art. 32 din Legea nr. 188/1999, există obligația legală pentru angajator de a acorda în mod gratuit uniforma acelor funcționari publici care potrivit legii sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului, or, în condițiile art. 14 din Legea nr. 371/2004, polițiștii comunitari au obligația de a purta uniformă în timpul serviciului. De altfel, arată pârâtul această obligație legală a fost respectată de către angajator.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Z, recurentul a arătat că prin precizarea de acțiune depusă de către reclamanți nu s-a mai susținut acțiunea față de acest pârât.
La pct. 2 din motivarea recursului, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond din prisma respingerii excepției prematurităii, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Susține recurentul că în condițiile în care prezentul litigiu nu se referă la drepturile salariale ale reclamanților, ci la drepturi născute în baza unui acord colectiv de muncă, se impunea realizarea procedurii prealabile.
În final motivării, la pct. 3, recurentul a arătat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată și din perspectiva faptului că sumele aferente plății drepturilor speciale nu pot fi cuprinse în bugetul consiliului local, deoarece Serviciul Public - Poliția comunitară Z este un serviciu cu personalitate juridică și cu un buget propriu, plata acelor drepturi, în situația respingerii recursului, urmând a se face din bugetul propriu al acelui serviciu.
Motivele de recurs formulate de cel de-al doilea pârât sunt identice, acesta aducând aceleiași critici hotărârii recurate ( 6).
Reclamantul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ( 11).
Recurentul Primarul mun. Z în concluziile depuse la 57 formulat aceleași critici ca și în recurs declarat.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Raportul de serviciu al funcționarului public nu este reglementat în baza unui contract negociat de părți, ale căror clauze să fie rezultatul voinței comune a celor două păreți implicate, ca și în cazul contractului de muncă "clasic".
Modalitatea de desfășurare a raportului de serviciu este predeterminată de dispozițiile legale ce reglementează, pe de o parte cu caracter general, statutul funcționarului public, iar pe de altă parte, funcția publică concretă în care va activa acel funcționar public.
Cu atât mai mult, salarizarea funcționarului public nu este rezultatul negocierii direct dintre angajat și angajator. Potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999: " Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.", iar potrivit art. 31 alin. 2 din același act normativ: "Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."
Ambele texte legale fac referire la lege, ca temei al reglementării drepturilor salariale ale funcționarilor publici, atât la salariul propriu-zis cât și alte drepturi ce rezultă din exercitarea efectivă a funcției publice, împrejurare ce exclude determinarea convențională, contractuală a acestor drepturi.
O anumită libertate contractuală este totuși îngăduită de art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, unde se arată că: " Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual,în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici"
Acest text prevede însă că acele acorduri pot fi încheiate numai cu respectarea legii.
În mod evident referirea este la Legea nr. 188/1999 precum și la acele acte normativ e ce reglementează salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Fiind salarizați din bugetul de stat, stabilirea drepturilor prin negociere directă, materializată mai apoi în acorduri colective de muncă, trebuie să respecte principiul legalității.
Drepturile contractuale nu se pot suprapune cu cele deja acordate legal, după cum și "dublarea" celor deja acordate nu poate fi permisă.
Atât timp cât o anumită nevoie materială a funcționarului public este identificată, individualizată și mai apoi satisfăcută printr-o dispoziție legală, satisfacerea ei și printr-un acord colectiv, deci prin negociere directă, este nelegală.
colective pot adăuga drepturilor deja recunoscute alte drepturi, însă nu se pot suprapune sau dubla drepturi deja recunoscute pentru că se încalcă principiul legalității în determinarea drepturilor rezultate din raportul de serviciu al funcționarului public.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL Z, împotriva sentinței civile nr. 2.997 din 19 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA COMUNITARĂ Z la plata sumei de 180 lei lunar pentru fiecare dintre reclamanți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./3 ex./3.07.2009
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Saracut
