Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.689/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ împotriva sentinței civile nr. 4270 din 3 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că au depus la dosarul cauzei întâmpinare atât reclamantul, cât și pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, curtea apreciind că nu se impune comunicarea acestora, astfel că, temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.270 din data de 03.12.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și, în consecință, pârâta de rd. 1 fost obligată să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu calculată pentru perioada 09.06.2002 -31.12.2003 reactualizată în raport cu rata inflației de la scadență și până la achitare, iar pârâta de rd. 2 fost obligată să facă demersuri legale pentru a asigura fondurile financiare necesare pentru plata acestei sume.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată, în forma cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 365/29.05.2007 prevede la art. 35 alin. 2 că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Acordare acestor drepturi a fost suspendată pentru perioada 2001 - 2006 în mod succesiv dreptul la acțiune s-a născut la încetarea suspendării - 1.01.2007, ceea ce înseamnă că acțiunea introdusă la 17.09.2008 este în termen pentru oricare din anii la care s-a referit suspendarea.
Legea nr. 360/6.06.2002 privind Statutul polițistului, modificată, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 440/24.06.2002 ceea ce înseamnă ca intrat în vigoare la 3 zile după publicare.
Potrivit art. 1 (1) din Legea nr. 360/2002 polițistul este funcționar public civil cu statut special. În această calitate au dreptul la un salariu lunar compus din salariul bază și indemnizații ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Instanța de fond a analizat cauza în raport de prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. nr. 188/1999 și dacă acestea sunt suficiente pentru instanță ca să acorde prima de concediu reclamantului sau acesta trebuia să aștepte apariția nr.OG 38/2003, intrată în vigoare la 1.01.2004, privind salariul și alte drepturi ale polițiștilor - art. 37 alin. 2 teza 1.
Astfel, s-a arătat că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casați și Justiție prin decizia nr. XII/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007 nu s-a ocupat de succesiunea Legii nr. 188/1999 și OG nr. 38/2003, respectiv de perioada dispusă între apariția celor două acte normative, ci exclusiv de aplicabilitatea nr.OG 38/2003. S-a stabilit că pentru perioada cât a fost în vigoare ordonanța, polițiști au drept la primă de concediu.
Prevederile art. 78 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 nu prorogă, în accepțiunea instanței, prima de concediu pentru polițist până la apariția nr.OG 38/2003.
Drepturile de salarizare specifice militarilor care au continuat să se aplice polițiștilor până la apariția nr.OG 38/2003 trebuiau acordate împreună cu prima de concediu începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, deoarece cele două categorii de drepturi (prima de concediu și drepturile militarilor) nu sunt incompatibile.
Prima de concediu este un drept nou recunoscut abia din amul 1999 pe care militarii polițiști, deveniți funcționari publici în 2002, nu l-a avut, dar aceste drepturi nu se exclud și trebuie acordate cumulativ.
Cuantumul primei de concediu a fost stabilit prin Legea nr. 188/1999, reluarea acestei dispoziții prin nr.OG 38/2003 nu înseamnă că polițiști au dreptul la primă de concediu abia din 1.01.2004 devreme ce ei sunt funcționari publici din 27.06.2002, data intrării în vigoare a Legii 360/2002.
Nu se pune problema anulării unui act administrativ al unei autorități sau instituții centrale, ci de acordarea unor drepturi salariale pentru care competent potrivit art. 109 din Legea nr. 188/19999 este tribunalul, în primă instanță.
De asemenea, instanța de fond a obligat pârâtul de rd. 2 doar să facă demersurile necesare asupra fondurilor necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamant, el neavând raporturi de serviciu cu reclamantul pentru a fi obligată principal la plată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ apreciind hotărârea Tribunalului Maramureș ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că dreptul pretins de reclamant este reglementat de dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, dispoziții care se completează cu prev. Legii nr. 188/1990 privind Statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public.
În aceste condiții, pârâtul apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea primelor de concediu pentru perioada solicitată, deoarece la aceea dată salarizarea se făcea potrivit legislației specifice personalului militar, salarizare care nici în prezent nu cuprinde drepturile solicitate de reclamant.
În final, pârâtul a menționat că nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, reclamantul neputând beneficia de acest drept în anii 2002 și 2003.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Astfel, recursul declarat de pârât se întemeiază pe inexistența unei baze legale pentru acordarea sumelor ce fac obiectul cererii, respectiv pentru acordarea primei de concediu instituite prin prev. art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003.
Se apreciază că în condițiile în care măsura suspendării acestor prevederi a fost operantă potrivit textelor legale la care s-a făcut referire și în întâmpinare, acordarea drepturilor solicitate de către reclamant pentru perioada 2002 - 2003 este fără temei legal.
Curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute, sentința pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică, în condițiile în care a fost apreciată în mod corect starea de fapt și s-au aplicat prevederile legale care recunoșteau drepturile ce fac obiectul litigiului în favoarea reclamantului, prin prisma dispozițiilor constituționale.
De la data intrării în vigoare a Legii 360/2002, li se recunoaște reclamanților statutul de funcționari publici cu toate obligațiile și drepturile legale ce decurg din acest statut. Salarizarea, respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată în cadrul raporturilor de serviciu, este o componentă a acestui statut de funcționari publici. Drepturile recunoscute tuturor funcționarilor publici, în care se include și dreptul la prima de concediu, trebuie să fie recunoscute și noii categorii de funcționari publici, din care face parte și reclamantul.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, respectiv art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către pârâtă, reclamantul fiind polițist și, în consecință, pe deplin îndreptățit să se prevaleze de disp. art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse, va fi înlăturată susținerea din recursul pârâtei conform căreia nu există o bază legală pentru acordarea dreptului ce face obiectul judecății, baza legală constând tocmai în textul legal mai sus arătat, titularii lui putând și trebuind să se bucure efectiv de el.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
Astfel, deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prev. de disp. art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 a fost suspendat pe perioada 2004 - 2005 prin legile succesive ale bugetului de stat, aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru perioada solicitată, respectiv anii 2002 - 2003, astfel că, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada invocată, pentru care exercițiul lui a fost suspendat și nu înlăturat.
Având in vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente dispozițiile Codului Muncii, care la art. 295 alin. 2 dispune că "prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de munca respective".
Pe de altă parte, însăși suspendarea dreptului privind prima de vacanța, prin textele de lege mai sus amintite este neconstituțională si nelegală, având în vedere și rev.p. art. 38 din Codul muncii, ca și reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, care sunt imperative, statuând că: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. "
Acest text trebuie coroborat și cu prevederile art. 53 alin. 1, art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul nr.OG 38/2003.
De altfel, această chestiune a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. XII/2007 a stabilit, în baza prev. art. 329.pr.civ. că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin disp. art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003.
Totodată, disp. art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, se impun tuturor organelor din structura Ministerului Administrației și Internelor, indiferent dacă aceștia sunt ordonatori principali, secundari, terțiari de credite, procedura internă prevăzută de actul invocat nefiind opozabilă reclamantului, căruia legiuitorul i-a recunoscut un drept de care nu au beneficiat.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ împotriva sentinței civile nr. 4.270 din 03 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, - - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex/29.05.2009 Jud.fond: Șt.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
