Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1018
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Vasilică
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.7/CA din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea de recurs.
S-au depus concluzii scrise din partea intimaților.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții, G, au chemat în judecată pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII B, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză pârâtele să fie obligate la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, spor de confidențialitate în cuantum de 15% salariul de bază, sporul de până la 10% din salariul de bază pentru cei care desfășoară activitatea manipulând dosare din arhivele autorităților sau instituțiilor publice, sporul de calculator de până la 15% din salariul de bază, sporul pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, pentru cei care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații generatoare de electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj, spor de stabilitate și fidelitate diferențiat de până la 20% calculat la salariul de bază, spor de suprasolicitare neuropsihică și stres, în cuantum de 15% la salariul de bază, contravaloare tichete de masă în temeiul prevederilor Legii nr.142/1998, sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivare acțiunii, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.(l) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, articol de lege care arată: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus dinc).suplimentul postului și d).suplimentul corespunzător treptei de salarizare", că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.(l) lit. c) și d) din lege, că relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.(l) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007("Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581 și ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007 ")
Reclamanții au solicitat că aceste drepturi solicitate trebuiau acordate ca drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, că atât prin Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251 din 23 iunie 2006, cât și prin Legea nr. 188/1999 republicată renumerotată, apreciază că este îndreptățită la aceste sporuri, fără nici o condiționare. Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, potrivit art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, arată reclamanții că au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007, că această prevedere legală, respectiv art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
Mai arată reclamanții că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine cu prevederile art. 41 și art. 53 din Constituția României contravine și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât apreciază reclamanții că li s-a acordat acest drept prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși. Norma de suspendare contravine și art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Văzând și dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. d) din legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, apreciază reclamanta că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 23.09.2005 - 1.05.2008 nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
Cu privire la sporul de confidențialitate reclamanții au arătat că, potrivit art.191 din Legea nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, legea specială în baza căreia își desfășoară activitatea N reglementează domeniul de a activitate, respectiv datele la care au acces, datele respective având caracter confidențial.
De asemenea, în fișa postului corespunzătoare fiecărui funcționar public din cadrul N se regăsește și obligația de confidențialitate, că în baza art. 45 din Legea nr. 188/1999, s-a stabilit obligația de a păstra confidențialitatea datelor. Astfel:" Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public."Pe lângă toate aceste obligații stabilite pentru perioada cât se exercită această profesie, prin art. 7 alin (3) din Legea nr. 7/2004 privind Codul d e conduita a funcționarilor publici sunt obligați ca timp de 2 ani după încetarea raporturilor de serviciu să nu dezvăluie informațiile confidențiale la care au avut acces.
Ori, drepturile corelative obligațiilor menționate, sunt cele prevăzute la art. 26 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, respectiv indemnizația de confidențialitate. Legiuitorul a prevăzut la art. 29, alin. 2, din Legea nr. 188/1999 că: "Funcționarii publici beneficiază de prime silite drepturi salariale, în condițiile legii" text de lege din care rezulta chiar intenția legiuitorului.
În ceea ce privește acordarea sporului de 10 % din salariul de baza pentru manipularea dosarelor de arhivă este de notorietate ca activitatea Caselor județene de pensii din ultima perioada, respectiv recalcularea tuturor pensiilor stabilite anterior anului 2001, potrivit nr.OG 4/2005, aceasta însemnând un număr de peste140.000 de dosare analizate, introducerea de perioade de activitate și salarii la toți pensionarii, la care se adaugă recalcularea acestor dosare pentru toți pensionarii care mai depun în termen de 3 ani adeverințe cu sporuri și salarii netrecute în cartea de munca, justifică pe deplin cererea de acordare a acestui spor.
Cererea referitoare la acordarea unui spor de 15% pentru activitatea de calculator se întemeiază pe prevederile art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993, care stipulează ca in raport cu condițiile in care își desfășoară activitatea, salariaților din unitățile bugetare le pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: "pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de pana la 15% din salariul de baza", că acordarea acestui spor a fost suspendata de asemenea in fiecare an prin actele normative menționate la pct. 1 al cererii.
Referitor la Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecventa, stații de bruiaj.
Acesta este prevăzut de art. 16 si următoarele din nr.OG 2/2006 care stipulează categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut și condițiile de acordare care se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Locurile de munca pentru care se acorda sporul prevăzut sunt stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În ceea ce privește sporurile stabilitate și fidelitate, potrivit art. 3 din Legea nr.188/1999 se definesc Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: legalitate, imparțialitate și obiectivitate; transparenta; eficienta și eficacitate; responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale; orientare către cetățean; stabilitate în exercitarea funcției publice; subordonare ierarhică.
Potrivit art. 29 alin 2 din Legea nr. 188/1999 "Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari.
Ori, acest principiu de stabilitate în exercitarea funcției publice trebuie să fie corelativ cu stimularea funcționarilor publici de a menține o stabilitate în exercitarea funcției publice, ceea ce duce evident la ridicarea calității serviciilor prestate în favoarea cetățenilor.
Este important faptul că unele categorii de funcționari publici, au acordate aceste sporuri încălcându-se astfel principiul legalității, imparțialității și obiectivității prevăzut la art. 3 Legea nr.188/1999.
Astfel, conform Legii nr. 433 din 25 octombrie 2004, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 71/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale (Art. 4 1.) "(1) Pentru asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistica, precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de pana la 20%, calculat la salariul de bază.
Solicitarea de acordare a sporurilor de stabilitate, fidelitate, dar și de suprasolicitare neuropsihică, stres sau condiții grele și deosebite are ca scop pe deoparte cointeresarea fiecărui funcționar asupra activității individuale, crescând astfel și calitatea serviciilor prestate cetățenilor, acordarea unui salariu echitabil, corespunzător volumului de activitate efectuat, dar și stimularea și cointeresarea personalului de a rămâne în cadrul instituției aprofundând legislația și specificul acestei activități, în caz contrar personalul migrând spre locuri de muncă mai bine plătite, cu riscul de a se bloca în continuare posturile care se vor mai vacanta, iar în cel mai bun caz datorită unei fluctuații de personal s-ar crea un mic haos care ar avea repercusiuni asupra cetățenilor prin slaba calitate a serviciilor.
Solicitarea de acordare a sporurilor de stabilitate, fidelitate, dar și de suprasolicitare neuropsihică, stres sau condiții grele și deosebite se fundamentează pe dispozițiile art. 29 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, pe dispozițiile art. 8 din nr.HG 281/1993 și pe dispozițiile. art. 15-18 din ORDONANȚA nr. 2 din 12 ianuarie 2006 "privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006". Este important de reținut faptul că potrivit art. 29 alin 3 din legea nr.188/1999 "(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Ori, "sistemul unitar de salarizare" se aplică doar ipotetic, deoarece unele categorii mai privilegiate de funcționari publici și bugetari primesc drepturi suplimentare (cele prevăzute expres chiar în OG 2/2006, personalul din învățământ, personalul din sănătate etc.) în detrimentul altora mai discriminate prin prisma dispozițiilor și principiilor expuse în Legea nr.188/1999, Codul Muncii și a Constituției României.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, în cuantum de 15%, la salariul de bază, conform art. 29, acum 31, coroborat cu art. 3 lit. c, d și e din Legea nr. 188, privind statutul funcționarului public, îl solicitării pentru salariații care desfășoară activitate cu publicul și executare silită, având în vedere ca potrivit art. 2 și 8 din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare sunt categorii de personal - funcționari publici - sau personal contractual care beneficiază de acest spor.
Referitor la motivarea solicitării tichetelor de masă, menționează că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 1, alin (1) din Legea 142/09.07.1998, privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primi o alocație individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportate integral pe costuri de angajator. Totodată, potrivit prevederilor: art. 1, alin. 2 din Legea 142/1998, "tichetele de masa se acorda in Urnita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar (.) art. 5, din Normele de aplicare ale Legii 142/1998, publicata in Monitorul Oficial nr. 26/25.01.1999, "pentru instituțiile publice, tichetele de masa pot fi acordate in limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "TICHETE DE ".
Deși există cadru legal și norme de aplicare pentru ca salariații din sectorul bugetar să beneficieze de acordarea tichetelor de masă, angajatorul, respectiv CJP N, nu a depus diligențele necesare prevăzute de lege pentru ca aceste sume să fie cuprinse distinct cu această destinație în bugetele de venituri si cheltuieli, așa cum este menționat la art. 5 din Normele de aplicare ale Legii 142/1998.
Mai mult decât atât, din interpretarea textelor de lege mai sus menționate, rezulta clar și fără echivoc, că pârâta avea obligația, în virtutea și temeiul atribuțiilor ce-i revin prin lege, de a asigura și stabili plata unor drepturi prevăzute de lege, finanțate din bugetul de stat, având in vedere calitatea acesteia de ordonator terțiar de credite.
În concluzie, prin Legea 142/1998, legiuitorul a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv al salariaților din instituțiile bugetare în categoria cărora intră și salariații din cadrul CJP N, însă, în mod nelegal și neechitabil, s-a eludat de către pârâtă aplicarea acestei legi, neacordându-se tichetele de masă prevăzute de acest act normativ, motiv pentru care s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare în raport cu alte categorii de salariați care beneficiază de aceste drepturi, și cu atât mai mult există chiar categorii de salariați angajați la unități bugetare din țară care, în prezent, beneficiază de aceasta alocație individuala de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, drept câștigat pe cale judecătorească în baza unor sentințe judecătorești.
În motivarea cererii privind acordarea tichetelor cadou, se invocă și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate sa decât pentru cauze de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului".
Drept urmare, prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998 s-au încălcat în mod flagrant două drepturi fundamentale, acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României(art.16 și 53), al principiului egalității între cetățeni prevăzut de art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptată la Strasbourg în anul 1950.
Au mai arătat reclamanții că aceste drepturi se cuvin începând cu 1.01.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Naf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
Dar, ceea ce trebuie reținut este faptul că aplicarea acestor prevederi a fost suspendata prin OUG nr.92/2004 si nr.OG2/2006, iar în anul 2007 si 2008 nu au fost prevăzute sume in fondul de salarii, neavând aprobate in buget sume cu aceasta destinație.
Cu privire la sporul de confidențialitate arată că Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, prevede, ca obligație pentru funcționarii publici, să păstreze confidențialitatea în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștința în exercitarea funcției publice, dar nu prevede ca pentru respectarea acestei obligații să se acorde vreun spor, considerându-se că îndeplinirea unei funcții publice presupune confidențialitate și nicidecum că aceasta ar fi o atribuție care excede funcției publice, atribuție pentru îndeplinirea căreia ar trebui acordat un spor suplimentar la salariul prevăzut pentru un funcționar public numit intr-o funcție publica.
De altfel, la numirea în funcția publica se are în vedere că prin depunerea jurământului funcționarul public își asuma de bunăvoie îndeplinirea tuturor obligațiilor aferente acestei funcții, inclusiv aceea a păstrării confidențialității și ca atare îndeplinirea acestei obligații nu trebuie retribuită suplimentar. De fapt această obligație de confidențialitate este prevăzută și în Codul d e conduita a funcționarilor publici, reglementat prin Legea nr.7/2004.
Cu privire la sporul solicitat pentru activitatea de manipulare dosare din arhive arată că nici unui funcționar public din agenție nu i s-a stabilit vreun spor pentru manipularea de dosare, întrucât aceasta activitate este specifică instituțiilor publice și funcționarilor ce lucrează în cadrul acestora. Nici chiar funcționarilor publici care au ca atribuție principală activitatea de arhivare a dosarelor create în agenție nu li s-a stabilit un asemenea spor, nefiind prevăzut de lege, și cu atât mai puțin reclamanților care desfășurau o alta activitate decât aceea de arhivare.
Cu privire la sporul de calculator arată că acest spor este reglementat de o lege specială și este prevăzut a se acorda numai anumitor categorii de specialiști, respectiv celor care lucrează cu programe informatice, că nici funcționarii publici care lucrează în compartimentul informatic din cadrul instituției nu beneficiază de acest spor, întrucât nu îndeplinesc toate condițiile cerute de actul normativ adoptat in acest sens, și cu atât mai mult nu a putut fi stabilit reclamanților care au lucrat cu calculatorul în cadrul instituției numai ca simpli operatori.
Cu privire la sporul pentru condiții vătămătoare arată că și acest spor, după cum se precizează și in acțiune, se acordă în condițiile prevăzute de acte normative speciale, iar instituția nu îndeplinește condițiile pentru a se înregistra cu activitate desfășurată în condiții deosebite astfel încât să acorde sporul prevăzut de lege pentru lucru in condiții vătămătoare, acest spor fiind prevăzut a se acorda numai anumitor categorii de salariați care lucrează în domenii de activitate și locuri de munca speciale.
Prin sentința civilă nr. 7/CA din 13 ianuarie 2009 s- respins acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu, și - în calitate de moștenitori ai defunctului, împotriva pârâților CASA NAȚIONALĂ DE PENSI și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, ca nefondate
Instanța de fond constatat următoarele:
Prin dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 s-a stabilit în favoarea funcționarilor publici dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acest drept a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006.
Deși începând cu data de 01.01.2007 nici un act normativ nu mai prevede suspendarea acestor drepturi, nu există o bază legală pentru cuantificarea și acordarea lor.
Astfel, pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) textului de lege (art.31 lit.c din Legea nr.188/1999) care le prevede, dispoziții care nu au fost date nici de legiuitor, nici de executiv.
Însă, în lipsa acestor dispoziții, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii vine în contradicție cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, instanța neputând să se substituie legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept care în prezent, în contextul actualei legislații, nu este posibil de exercitare efectivă.
Cu privire la obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Rezultă în consecință că dreptul la acordarea tichetelor de masă nu este prevăzut în mod imperativ prin dispozițiile legale sus enunțate, caracterul permisiv al normei condiționând acordarea dreptului de îndeplinirea unor condiții prevăzute atât în Legea nr.142/1998 cât și în legile bugetului de stat.
Astfel, potrivit alin.2 al art.1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. De asemenea, prin legile bugetului de stat s-a prevăzut expres că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aloca sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
În raport de aceste considerente, instanța constată că nu este întemeiat acest capăt de cerere al reclamanților și intervenienților.
De asemenea, se impune respingerea și capătului de cerere privind tichetele cadou.
Astfel, dreptul la acordarea acestor tichete este prevăzut de art.1 din Legea nr.193/2006.
Însă, ca și în cazul dreptului la tichetele de masă, drept prevăzut de art.1 din Legea nr.193/1998, dreptul la tichetele cadou nu este prevăzut în mod imperativ de Legea nr.193/2006, art.4 din lege condiționând acordarea dreptului de limitele prevederilor bugetului de stat sau, după caz al bugetelor locale.
Or, ca și în cazul tichetelor de masă, în legile bugetului de stat nu s-au prevăzut sume cu această destinație.
Mai mult, în baza art.29 alin.2 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Având în vedere însă că dispozițiile din legislația de salarizare a funcționarilor publici nu prevede pentru categoria de funcționari publici din care fac parte reclamanții și a făcut parte defunctul, acordarea acestor drepturi, instanța constată că nu este întemeiat acest capăt de cerere al reclamanților și intervenienților.
Cu privire la sporul de confidențialitate instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în executarea funcției publice, iar potrivit dispozițiilor art.2 din HG nr.281/1993 salariile personalului din unitățile bugetare cuprind și sporuri pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază.
Or, în cazul funcționarilor publici nu se poate aprecia că obligația de a păstra confidențialitatea în legătură cu faptele sau documentele de care iau cunoștință în executarea funcției publice reprezintă o responsabilitate suplimentară funcției de bază.
Astfel, persoana numită într-o funcție publică exercită prerogativele de putere publică prin îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin lege, respectarea acestora fiind necesară pentru asigurarea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor.
În consecință, în lipsa unor dispoziții exprese ale legii care să prevadă sporul de confidențialitate invocat de reclamanți pentru categoria de funcționari publici din care aceștia fac parte, capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate este nefondat.
S-a reținut că sunt nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la acordarea sporului de 10% pentru cei care desfășoară activitatea de manipulare a dosarelor, a porului de calculator de până la 15%, a sporului pentru condiții vătămătoare, a sportului de stabilitate și fidelitate de până la 20% și a sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres.
În lipsa prevederilor legale care să stabilească aceste drepturi și să le cuantifice, reclamanții - funcționari publici nu pot obține valorificarea acestora în justiție.
O eventuală obligare la plată a autorității publice pentru drepturile invocate de reclamanți și care nu sunt reglementate legislativ în mod expres ar echivala cu o încălcare a separației puterilor în stat și ar fi contrară principiului consacrat de art.61 din Constituție.
Susținerea reclamanților că altor categorii de funcționari publici le sunt recunoscute unele din drepturile invocate prin prezenta acțiune nu poate duce la admiterea acțiunii. Astfel, eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea funcționarilor nu poate di realizată pe cale judiciară, judecătorului nefiindu-i permis să extindă unele dispoziții legale prevăzute expres în favoarea anumitor categorii.
Pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr.821/2008 s-a constat neconstituționalitatea prevederilor art.1,2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.27/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Împotriva sentinței nr. 7/13 ianuarie 2009 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, se arată că au fost încălcate prevederile legale referitoare la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri, apreciind că nici unul din actele normative, respectiv art. 44 din OUG92/2004, art. 48 din OG2/2006 nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, câtă vreme drepturile solicitate au fost prevăzute de Legea 188/1999 nu pot rămâne doar obligații, lipsite de conținut, iar norma legală trebuie să producă efecte juridice, fiind împotriva rațiunii să aibă doar caracter formal.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii Nas olicitat respingerea acțiunii, arătând că nu a fost adoptată o lege a salarizării în care să se prevadă modul de acordare a acestor drepturi.
Curtea reține că deși prin acțiune s-au solicitat mai multe sporuri, recurentul critică soluția doar cu privire la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În cauză a formulat concluzii, care arată că este recurenta, însă instanța reține că împotriva sentinței 7/2009 a declarat recurs doar reclamantul, recursul fiind declarat doar în nume propriu nu și pentru ceilalți reclamanți, având calitatea de intimată în prezenta cauză.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă, această instanță apreciază că este nefondat, tribunalul interpretând corect dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999.
Astfel, prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căruia s-a reținut expresis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau prevederi cuprins în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Stabilirea cuantumului sporurilor prin similitudine de alte categorii de funcționari (personal din cadrul cabinetului demnitarilor sau cel desemnat să efectueze controlul financiar preventiv) reprezintă o depășire atribuțiilor puterii judecătorești, instanța neputând extinde aplicarea unor norme incidente unor categorii de funcționari altor funcționari, câtă vreme însuși atribuțiile acestora sunt diferite.
De altfel, la data de 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că aceste sporuri nu pot fi acordate de instanțe, soluționând recursul în interesul legii declarat cu privire la această problemă.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant cu domiciliul în P N,-, -. B,. 59, județul N împotriva sentinței civile nr. 7/CA/13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți CASA NAȚIONALĂ DE PENSI, cu sediul în B,- și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, cu sediul în P N,-, județul N și intimații - reclamanți, G, și toți cu domiciliul în P N,-, județul N șicererea de intervențieformulată de intervenienții în nume propriu, și - în calitate de moștenitori ai defunctului, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
Tehnored.
6 ex. 27 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
