Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1019
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Vasilică
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentele-pârâte DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.661 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare când, la apelul nominal a răspuns avocat pentru intimata-reclamantă - B, lipsă fiind recurentele.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune la dosar copia traducerii autorizate, din limba germană în limba română, a facturii nr.4794/23.05.2007. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere documentele depuse la dosar, prin care a făcut dovada achiziționării autoturismului în regim second- hand, din Uniunea Europeană și se încadrează în prevederile art.6 din Hotărârea nr.686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG 50/2008.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanta - a chemat în judecată pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 18.751 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale calculate până la data plății cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz tip S 350 iar pentru a putea înmatricula mașina a fost obligat să plătească suma de 18.751 lei cu chitanța nr. - conform art. 2142Cod Fiscal, taxa impusă prin HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 2141- 2142Cod Fiscal. Că taxa de primă înmatriculare este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, esențialul fiind că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, acesta fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Susține reclamantul că diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. S-a mai arătat că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, cu referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamanta menționează supremația dreptului comunitar, și anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
S-a mai precizat că anterior prezentei acțiuni s-a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, notificând pârâta în acest sens, dar aceasta nu a dat curs solicitării sale.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Bad epus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive
Prin sentința civilă 661/11 decembrie 2008 s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea adresei 33223/26 februarie 2008 a B și a dispus restituirea sumei de 1871 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme cu dobânda legală la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat suma de 18.751 lei cu chitanța nr. - reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța reține faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Că din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", în dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană) și, urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța de fond, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea, a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 18.751 lei cu chitanța nr. - reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și în baza art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil pârâta datorează și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B care arată că la 01 iulie 2008 intrat în vigoare OUG 50/2008 privind taxa de poluare prin HG686/2008, au fost probate normele de aplicare a OUG50/2008, că potrivit art. 11 din acest din urmă act normativ este supusă restituirii doar diferența dintre taxa specială și taxa de poluare conform procedurii de restituire prevăzută de HG686/2008. Că față de dispozițiile legii obligarea la restituirea sumei este nelegală.
Sub un alt aspect recurenta susține că a fost obligată nelegal la plata dobânzii legale deoarece taxa are natura fiscală iar dobânda aplicabilă este cea specială și nu cea prevăzută în dreptul comun.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate, cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat acțiunea în instanță la data de 27 martie 2008, anterior intrării în vigoare OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare a autovehiculelor.
În cursul soluționării cauzei a intrat în vigoare actul normativ invocat de reclamantă.
Dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cauză din două motive:
Sub un prima aspect, instanța de fond a reținut, iar recurenta nu a contestat prin prezentul recurs, că taxa specială consacrată prin art. 2141din Codul fiscal este contrară art. 90 din Tratatul și nu poate fi reținut ca fiind datorată o parte din taxă, din moment ce aceasta este nelegală în integralitatea ei.
Pe de altă parte, intervenția legiuitorului s-a realizat în timpul în care litigiul se afla în curs de soluționare pe rolul instanței, ceea ce face ca o astfel de intervenție să constituie o încălcare a principiului preeminenței dreptului și dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 21 alin. 3 din Constituție interpretate, conform art. 20 din Constituție, în sensul rezultat din art. 6 din Convenția Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Stran Refineries vs. ) care exclude ingerinței legiuitorului în administrarea justiției.
Referitor la critica privind acordarea dobânzii legale, numai sub aspectul temeiului legal al acesteia, critica nu este fondată.
Este adevărat că taxa specială are natură fiscală, însă restituirea acesteia, în cazul în care a fost percepută cu încălcarea legii (art. 90 din Tratatul E), dă dreptul contribuabilului să solicite și dobânda legală care, în materie fiscală, este prevăzută prin art. 124 cod procedură fiscală, în raport de care se cuantifică daunele interes ale contribuabilului.
Împrejurarea că instanța de fond a făcut trimitere la art. 1082 Cod civil, care consacră dreptul creditorului la daune - interes nu echivalează cu stabilirea dobânzii legale pentru obligațiile bănești prevăzute în OG9/2000 ci la dobânda legală aplicabilă în această materie, respectiv dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală.
În consecință, față de considerentele ce preced instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursurile în materia contenciosului administrativ - fiscal formulate de recurentele-pârâte DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.661 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă L B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
red. 23 nov.
Tehnored. 5 ex.
26 nov.
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Vasilică
