Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1059/R-CONT
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, ȘI, toți cu domiciliul ales la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței 665 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimat-reclamant fiind, cu domiciliul ales la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în Rm.V,-, județul V și intimați-pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3 și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 16.09.2009, s-a depus întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, având în vedere că o parte din salariați au primit sporurile solicitate, iar altă parte nu au beneficiat de aceste sporuri.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea formulată la 8 aprilie 2009, reclamanții:, G, G, G, - G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală pentru a se dispune obligarea acestora la plata suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 1.01.2004 și până la plata efectivă, aplicându-se și indicele de inflație.
În motivare s-a arătat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul V, așa încât le sunt aplicabile prevederile din Legea nr.188/1999, inclusiv pentru cele la care se referă art.31, respectiv dreptul de a beneficia de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, drepturi de care aceștia nu au beneficiat.
Este adevărat că prin nr.OUG92/2004 a avut loc o suspendare a plății unor beneficii bănești, însă această măsură nu a avut ca efect stingerea drepturilor deja recunoscute și nici nu pot fi ignorate dispozițiile Codului muncii, ale Constituției și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dispoziții care recunosc și apără drepturile și libertățile fundamentale printre care se numără și drepturile a căror valorificare a fost refuzată de către pârâtă.
Prin sentința nr.665/2009, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea reținând că cele două suplimente prevăzute de art.29 în prezent art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 sunt necuantificate. Nici Legea nr.188/1999 și nici ordonanțele ulterioare de salarizare ale funcționarilor publici nu stabilesc care este procentul în care se cuvin cele două sporuri, iar o astfel de stabilire nu poate fi făcută de către instanță, așa cum se solicită de către reclamanți prin trimitere la alte sporuri, prime sau drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- atât în Protocolul nr.1 la Convenție, în Constituția României, în Legea nr.188/1999 și în Legea nr.53/2003, este recunoscut atât dreptul funcționarilor publici la cele două categorii de sporuri, cât și faptul că ele nu fac obiectul unor tranzacții și nici o persoană nu poate fi lipsită de beneficiul acestora sau afectată prin restrângerea lor;
- prin introducerea celor două sporuri, legislativul a avut în vedere complexitatea atribuțiilor și responsabilităților funcționarilor publici și astfel ele au dobândit natura de bunuri în sensul art.1 din Protocolul la Convenție, iar beneficiarul lor nu poate fi privat de obținerea sumelor echivalente, nici chiar printr-o suspendare legislativă, care este lovită de nulitate;
- procentul de 25% a fost solicitat avându-se în vedere similitudinea cu alte sporuri sau categorii de sporuri prevăzute de legiuitor, coroborat cu numeroase hotărâri judecătorești rămase irevocabile și prin care astfel de acțiuni au fost admise.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Sentința criticată nu dreptul reclamanților de a primi echivalentul celor două sporuri în prezent prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 din perspectiva faptului că plata lor este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Instanța a avut în principal în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispoziții legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit acestor prevederi legale, de principiu salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că un astfel de cuantum ar fi fost acordat pentru alte categorii de sporuri sau prin alte hotărâri judecătorești, chiar pentru situații similare celor invocate în cauză. Aceasta pe de o parte pentru că nu există nici o rațiune pentru extinderea aplicării unor dispoziții legale speciale la alte situații speciale, iar pe de altă parte, pentru că eventualele hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe nu au valoare de lege, singura căreia judecătorul i se poate supune.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței 665 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimat-reclamant fiind, cu domiciliul ales la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în Rm.V,-, județul V și intimați-pârâți MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3 și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.GC/12.11.2009
EM/GM/54 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
