Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1060/R-CONT
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: ia - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în P,- bis, județul A, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.232/CA din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ( LA SEDIUL DIRECȚIEI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A) PREZENTA COMUNICARE S-A EFECTUAT PENTRU TOȚI RECLAMANȚII DIN PREZENTA CAUZĂ, ÎNTRUCÂT AU DOMICILIUL PROCESUAL ALES în P, NR. 39 bis, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică A, în baza împuternicirii de reprezentare juridică și lider pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-pârâte prezente depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului-reclamant depune la dosar întâmpinare, instanța calificând-o ca fiind concluzii scrise, și cerere din partea reclamanților prin care înțelege să-și însușească cererea de chemare în judecată privind acordarea sporurilor prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentei-pârâte,având cuvântul pe recursul declarat, solicită admiterea lui așa cum a fost motivat, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- prin DGFP, solicită respingerea lui ca nefondat, iar pe recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, având cuvântul arată că este de acord cu admiterea lui.
Reprezentanta intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și calificată de instanță ca fiind concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2009 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, a, ia, G, -, G, a, prin intermediul Sindicatului Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică A au chemat în judecată pe pârâții Direcția de Sănătate Publică A, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligați să le plătească, în raport de perioada în care au avut calitatea de funcționari publici, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01. 2008, cu actualizarea acestora în raport de rata inflației și în continuare, lunar, până la data încetării calității care a conferit acest drept, pentru fiecare reclamant.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că aceste drepturi sunt prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 și începând cu data de 01.01.2008 acordarea lor nu mai este îngrădită de nicio dispoziție legală.
Pârâta Direcția de Sănătate Publică Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice B - care are și calitatea de pârât - solicitând ca în cazul admiterii acțiunii acesta să fie obligat să aloce sursele necesare pentru plata drepturilor salariale.
Prin sentința nr.232/CA din 3 iulie 2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâți și pe chematul în garanție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază începând cu data de 1.01.2008 în funcție de data angajării fiecărui salariat, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective și în continuare până la data încetării calității de funcționar public a fiecărui reclamant.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Sănătate Publică A și beneficiază, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, de un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului - în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - în procent de 25 % din salariul de bază.
S-a mai reținut că ultimele două categorii de drepturi salariale au fost suspendate succesiv conform art.4 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OUG nr.2/2006, până la data de 31.12.2007, însă după această dată nu mai există niciun impediment pentru acordarea acestor drepturi.
Împotriva sentinței în termen legal au formulat recurs pârâții Direcția de Sănătate Publică A, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs, Direcția de Sănătate Publică Aas usținut că nu i-au fost repartizate credite pentru plata sporurilor respective, cu atât mai mult cu cât pentru acordarea lor lipsesc două elemente de bază: cuantumul și fondurile bănești alocate în acest sens.
În recursul său, Ministerul Sănătății a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, pentru că are numai atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea sau autoritatea sa, fără a putea răspunde în locul angajatorului, pentru că nu are raporturi de muncă cu reclamanții. Pe fond, s-a susținut că devreme ce Legea nr.188/1999 nu prevede cuantumul respectivelor drepturi, instanța nu se poate substitui legislativului, sens în care s-a pronunțat și decizia Curții Constituționale nr.820/2008.
La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința prin aceea că nu i-au fost comunicate copii de pe acțiune și de pe cererea de chemare în garanție, susținând că nu are calitatea procesuală pasivă dat fiind faptul că are atribuții legate de elaborarea proiectului bugetului de stat, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002, sens în care urmează a fi avută în vedere și decizia Curții Constituționale nr.838/2009.
La data de 28 octombrie 2009, s-a depus concluzii scrise din partea recurentei Direcția de Sănătate Publică A, care a reiterat aceleași argumente din cererea de recurs, cât și de către intimatul Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Direcției de Sănătate Publică A, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând în esență că și în lipsa unor reglementări clare privind cuantificarea sporurilor acestea pot fi acordate, pentru că izvorul lor este în lege.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Toate recursurile sunt fondate, pentru cele ce se vor reda în continuare, printr-o argumentare referitoare la critica vizând lipsa cuantificării drepturilor pretinse.
Astfel, potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu fac parte reclamanții.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți. În lipsa unei cuantificări, instanțele de judecată nu se pot substitui legislativului, pentru că ar fi depășite atribuțiile puterii judecătorești, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr.838/27 mai 2009.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, se reține că și aceasta ar fi fost întemeiată, în condițiile în care a fost chemat în judecată nu pentru a aloca fondurile necesare ci pentru a fi obligat la plata drepturilor pretinse. Or, cât timp nu are calitatea de angajator și nu se află în raporturi directe de muncă cu reclamanții reprezentanți de sindicat, nu poate fi obligat la plata sporurilor, avându-se în vedere și disp.art.21 alin.2 din Legea nr.500/2002.
Criticile formulate de Ministerul Finanțelor Publice referitoare la încălcarea formelor de procedură pentru necomunicarea cererii introductive și a celei de chemare în garanție nu pot fi reținute, în condițiile în care din actele dosarului rezultă situația contrară, și nici nu s-a invocat la prima zi de înfățișare un asemenea viciu. Mai mult nu a fost obligat decât la plată, nu și potrivit cererii de chemare în garanție la repartizarea creditelor bugetare.
Se va aprecia însă ca fondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive, dat fiind faptul că nu putea fi obligat la plată, așa cum a dispus prima instanță, în condițiile în care raporturile de muncă nu privesc și acest minister și, dincolo de acest aspect, acestuia îi revin atribuții legate doar de elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, potrivit dispoz.art.28 din Legea nr.500/2002 și HG nr.34/2009.
De altfel, prin decizia nr.20 din 21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție B admițând recursul în interesul legii promovat de Procurorul general, a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, va admite recursurile, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în P,- bis, județul A, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.232/CA din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ( LA SEDIUL DIRECȚIEI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A), ce a acționat în numele salariaților reclamanți, ce și-au ales domiciliul procesual în P, nr. 39 bis, județul
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
Jud fond
12.11.2009
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
