Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1415/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1415
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Națională a de Stat Unitatea Teritorială nr. 355 - C împotriva sentinței civile nr. 421/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.01.2009 la Tribunalul C - S sub nr-, reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâta Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în total 50%, în baza dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public, republicată și actualizată, de care trebuia să beneficieze începând cu data de 01.01.2004, în funcție de data angajării sau încetării raportului de serviciu pentru fiecare funcționar în parte, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; mai solicită, acordarea pentru viitor a acestor sporuri, până la abrogarea legii.
Prin sentința civilă nr. 421/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților, G, și, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ NR. 355
A fost obligată pârâta, față de reclamanți, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective.
S-a respins restul pretențiilor reclamanților.
S-a respins cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A DE STAT și a MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, formulată de pârâta Administrația Națională a de Stat - nr. 355
În motivarea hotărârii atacate se arată următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C, conform mențiunilor înscrise în carnetele de muncă (fila 88-122 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanții, fiind încadrați ca funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens pârâtei.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp, prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanți la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, creanța nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune - interese echivalente cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a de Stat și a Ministerului Administrației și Internelor, formulată de pârâta Administrația Națională a de Stat - nr. 355 C, întrucât acestea nu sunt titularele alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal ale Administrației Națională a de Stat - nr. 355 C, iar raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară în cadrul Administrației Naționale a de Stat - nr. 355 C, care, în calitate de ordonator terțiar de credite, are obligația asigurării și plății efective a drepturilor salariale solicitate în cauză.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis, în parte, acțiunea reclamanților, G, și în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C; a obligat pârâta, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, față de reclamanți, pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective; va respinge restul pretențiilor reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Națională a de Stat Unitatea Teritorială nr. 355 ș, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și în fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2009, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective.
În paralel, au fost respinse cererile de chemare în garanție față de Administrația Națională a de Stat ști și față de Ministerul Administrației și Internelor ști, cu motivarea că, acestea nu sunt titularele alocațiilor bugetare prin care se face plata cheltuielilor de personal în cadrul - nr. 355, iar raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară în cadrul / nr. 355 ș, care în calitate de ordonator terțiar de credite are obligația asigurării și plății efective a drepturilor salariale solicitate în cauză.
Precizează că activitatea Administrației Naționale a de Stat se desfășoară în baza Legii nr. 82/1002 privind rezervele de stat, republicată cu modificările și completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. S-188/2008 privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale a de Stat, ței de Urgență a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare și a ței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative în prezent Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, prevederile referitoare la suplimentul postului sup0limentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004 - 2006.
Măsura legislativă a suspendării unui act normativ ori a unei dispoziții legale cuprinse într-un act normativ, nu poate fi nesocotită, deoarece atâta timp cât o dispoziție legală este suspendată aceasta nu face parte din opinia de drept, altfel spus, pe perioada suspendării este ca și cum respectiva reglementare nu ar exista.
Această suspendare a avut ca efect imposibilitatea realizării acestor drepturi în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul acestora.
Totodată precizează că ști este organ de specialitate Administrației publice centrale cu personalitate juridică, având calitatea de ordonator secundar de credite în subordinea care are calitatea de ordonator principal de credite. În această calitate elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economic / financiară a ordonatorilor de credite în subordinea sa.
De principiu arată că rolul ordonatorilor de credite este cel reglementat prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, ordonatorii principali de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Recurenta nu a motivat în drept recursul.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare scrisă la dosar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul recurentei Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 355 C, conform mențiunilor înscrise în carnetele de muncă (filele 88-122 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv recurentei pârâte, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanții, fiind încadrați ca funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat, însă reclamanții intimații nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens pârâtei.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Curtea nu poate primi apărarea recurentei conform căreia, măsura legislativă a suspendării unui act normativ ori a unei dispoziții legale cuprinse într-un act normativ, nu poate fi nesocotită, deoarece atâta timp cât o dispoziție legală este suspendată aceasta nu face parte din opinia de drept, altfel spus, pe perioada suspendării este ca și cum respectiva reglementare nu ar exista, întrucât suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp, prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară, după cum a reținut și instanța de fond ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamantul are un drept recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, cum greșit afirmă recurenta pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază reclamanții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, în speță de către recurentă, aceasta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât intimații nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților intimați de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art. 41 din OG nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art. 29 lit. c și d, în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr. 188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din OG nr. 6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Pentru considerentele expuse instanța constată că recursul pârâtei este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ Nr. 355 C împotriva sentinței civile nr. 73/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, G, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT ȘTI și A ȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./15.12.2009
Tehnodact / 2 ex./16.12.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S
Judecător:
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
