Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1473/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1473/2008
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și PENITENCIARUL CU REGIM ., împotriva sentinței civile nr. 141/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA și cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA SEDIUL PROCESUAL ALES, intimat ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului Penitenciarul cu Regim . B, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 16.06.2008 s-a depu sla dosar, de către recurentul Ministerul Justiției dovada achitării taxelor d etimbru aferente recursului, în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul recurentului Penitenciarul cu Regim . B depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru aferente recursului, în sumă de de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precizând că susține recursul propriu așa cum a fost formulat, sens în care depune la dosar practică judiciară, și anume copia sentinței civile nr. 124/16.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul cu nr- și copia deciziei cu nr. 14/R-C din data de 11.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul cu nr-.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului Penitenciarul cu Regim . B solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat de către Ministerul Justiției.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 141 pronunțată în 28 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului -, reprezentat de SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
S-a admis ca întemeiată acțiunea reclamantului - și a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B, să plătească sporul salarial prevăzut la art. 8 lit a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/2003 pentru perioada septembrie 2004- mai 2006, în sumă de 30 lei cu actualizarea sumei în raport de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariat al PENITENCIARULUI BISTRIȚA, având calitatea de funcționar public cu statut special, potrivit prevederilor Legii nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
În considerarea calității sale și a exercitării unei munci în condițiile de risc TBC, a fost beneficiar al sporului specific în baza prevederilor Ordinului nr. 945/2003- anexa 1.1, dat în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin 1 lit. a din HG nr. 281/1993 modificată de HG nr. 561/2001 privind salarizarea personalului bugetar, însă plata sporului a fost suspendată pe perioada septembrie 2004- mai 2006 din lipsă de fonduri, de către Direcția Generală a Penitenciarelor de la acea dată.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții MEF și, tribunalul a admis excepția invocată de MEF întrucât între reclamant și acest minister nu există raport juridic de muncă, plata drepturilor salariale se face de către angajator potrivit dispozițiilor art. 282 Codul muncii, dar a respins aceeași excepție invocată de cu motivarea că acest pârât este ordonator principal de credite, având rolul de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa și să le înainteze MEF.
În ce privește fondul cauzei, s-a admis ca întemeiată acțiunea față de pârâții de ordin 2-4, pârâtul Penitenciarul Bistrița fiind angajator și ordonator terțiar de credite, iar pârâții ANP și fiind ordonator secundar și respectiv principal de credite.
Tribunalul a apreciat că sporul de TBC prevăzut de Ordinul nr. 945/2003 anexa 1.1 este un drept câștigat și acesta nu s-a pierdut pentru perioada în care a fost suspendat și nu s-a plătit.
Drepturile solicitate de reclamant au natura drepturilor salariale care, conform art. 156 Codul muncii, se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajaților.
Cum acest drept a fost prevăzut în actele normative specificate, simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților, nu poate duce la sistarea plăților acestor drepturi atâta timp cât ordonatorii de credite au obligația de a respecta dispozițiile legale, inclusiv cele din materia dreptului muncii și cele care reglementează drepturile salariaților, în elaborarea bugetelor instituțiilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Penitenciarul cu regim închis B și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingeri cererii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul Penitenciarul cu regim închis Baa rătat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că drepturile solicitate de reclamant au natura drepturilor salariale nu ar fi făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului. Acest aspect nu a putut fi reținut, deoarece în însăși actul normativ indicat s-a condiționat acordarea lor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce, cu atât mai mult cu cât acordarea acestor drepturi a fost suspendată de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină.
În acest context " argumentul " de care s-a putut prevala, respectiv acela al necesității acordării în continuare a sporului, apărând ca fără suport legal.
Motivarea culpei unității pârâte ar rezulta din lipsa unor " diligente strict formale " nu poate constitui un argument pertinent care să justifice admiterea cererii reclamantului și acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflație.
Fața de admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor pârâtul arată că în speță se omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea protector, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite ( MJ în speță ) precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, s-a apreciat că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special. Față de cele expuse, transpare fără dubiu calitatea procesuală pasivă a MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar în lipsa unor raporturi directe dintre aceste autorități administrative și reclamant, aspect pe care îl reține și practica judiciară în materie a Curții de APEL CLUJ: decizia nr. 2.223/05.12.2007 a CA în Dosar nr. 3.665+ -, Decizia nr. 1.815/17.10.2007 a CA în. nr-.
Rezultă așadar că tuturor acestor instituții le revin în mod direct sau indirect obligații în asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și controlând modul de folosire a acestora.
La rândul său pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii față de acesta și a reținerii că excepția lipsei calității procesuale pasive este fondată iar maniera în care instanța de fond a soluționat această apărare este nelegală. Se reiterează aceleași motive ca și cele susținute prin întâmpinare în sprijinul acestei excepții depusă la instanța de fond.
Examinând recursurile, în limitele precizate în memoriile din recurs și ținând seama de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul cu regim închis B, referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată sentința ca legală și temeinică.
Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
2. În legătură cu fondul cauzei Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură vagi și flexibile astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 corelat cu prevederile art. 20 alin. 3 și ale art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
3. Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, deși se poate afirma că între reclamanți și acesta nu există un raport juridic nemijlocit de drept material pe care să se poată fundamenta apoi un raport juridic de ordin procesual/conflictual ce ar urma să fie tranșat de instanța competentă, totuși se poate reține că tribunalul a statuat corect atunci când a reținut că acest pârât este ordonator principal de credite bugetare, având rolul de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa pentru a le înainta apoi Ministerului Economiei și Finanțelor. Deși pârâtul nu a fost obligat concret la plata drepturilor salariale către reclamanți, rolul său este important în executarea concretă și efectivă a sentinței în realizarea concretă a drepturilor recunoscute și concretizate în favoarea reclamanților și din perspectiva aplicării dispozițiilor OUG nr. 22/2002.
Așadar, se poate afirma că sentința prin care s-a statuat că pârâtul are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății nu este greșită și, prin urmare, ținând seama de considerentele de mai sus, recursul pârâtului ce vizează această chestiune urmează a fi respins reținând și incidența dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1.pr.civ.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și PENITENCIARUL CU REGIM . B-, împotriva sentinței civile nr. 141/CA din 28.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
