Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1515/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1515
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței nr. 181 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul
Recursul fiind timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 24.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar (fila 13).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Primarul comunei, G, reprezentat de consilier juridic, potrivit împuternicirii pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-reclamantă, invocă excepția tardivității formulării recursului, întrucât hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 21 mai 2009, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de fond, iar recursul a fost înregistrat la data de 11 iunie 2009, deci în afara termenului procedural, ultima zi de depunere a recursului fiind 6 iunie 2009.
În consecință, solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Primarul comunei, solicită respingerea excepției.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 137 pr.civilă, potrivit cărora instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a solicitat anularea dispozițiilor nr. 692/13.08.2008 și nr. 736/5.09.2008 emise de Primarul com., G, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este secretarul com., că după alegerile locale, pârâtul a început să o șicaneze, prin dispoziția nr.692/2008 a dispus eliberarea reclamantei din funcția de secretar și numirea în funcția de agent agricol, numind, totodată, o altă persoană în funcția de secretar, precum și că dispoziția precizată este nelegală, fiind atacată în contencios administrativ de către Prefectul Județului
S-a mai arătat că, prin dispoziția nr.736/2008, pârâtul a dispus încetarea de drept a raporturilor de muncă ale reclamantului cu com. și încetarea oricăror efecte juridice ale dispoziției nr.692/2008, indicând drept temei legal dispozițiile art. 97 lit. a din Legea 188/1999 raportat la art. 56 lit. b din Codul muncii, precum și că reclamantei nu-i erau aplicabile dispozițiile Codului muncii, aceasta fiind funcționar public cu funcție de conducere. În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar dispoziția nr. 692/2008 și dispoziția nr. 736/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că dispoziția nr.736/2008 este revocată în parte, pe cale administrativă, și modificată în parte prin dispoziția nr. 815/2008, precum și că dispoziția nr.692/2008 a fost revocată prin dispozițiile art. 3 din dispoziția nr. 736/2008. S-a mai arătat că raportul de muncă al reclamantei a încetat de drept, conform art. 98 al. 1 lit. d din Legea 188/1999, întrucât Casa Județeană de Pensii a comunicat că reclamanta îndeplinește condițiile de pensionare încă din data de 3.03.2008, astfel că pârâtul doar a aplicat dispozițiile legale.
La termenul de judecată din 3.03.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat și anularea dispoziției pârâtului nr. 815/22.10.2008.
După administrarea probelor, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.181 din 7 aprilie 2009, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, s-a dispus anularea dispozițiilor pârâtului nr. 692/13.08.2008, nr. 736/5.09.2008 și nr. 815/22.10.2008, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a îndeplinit funcția publică de conducere, de secretar al com., iar prin dispoziția nr. 692/13.08.2008, pârâtul a eliberat-o din această funcție, începând cu data de 13.08.2008, numind-o în funcția de agent agricol până la comunicarea deciziei de pensionare de către Casa Județeană de Pensii P, în funcția de secretar al comunei fiind numită provizoriu o altă persoană, începând cu aceeași dată.
Tribunalul a reținut și că, prin dispoziția nr. 736/5.09.2008, pârâtul a dispus încetarea de drept a oricărui raport de muncă al reclamantei cu Primăria com., începând cu data de 12.09.2008, iar în perioada 8-12.09.2008, reclamanta a fost delegată la Prefectura Județului P pentru a desfășura activități specifice, totodată, prin art. 3 al acestei dispoziții s-a dispus încetarea oricăror efecte juridice ale dispoziției nr. 692/2008; prin dispoziția nr. 775/24.09.2008, pârâtul a modificat temeiul juridic al dispoziției nr. 736/2008, în sensul introducerii prevederilor art. 61 lit. e din Legea nr. 53/2003, restul mențiunilor rămânând neschimbate, iar prin dispoziția nr. 815/22.10.2008, pârâtul a modificat art. 1 din dispoziția 736/2008, în sensul că "raportul de serviciu al d-nei încetează de drept începând cu data de 12.09.2008", abrogând prevederile art. 2 din dispoziția 736/2008 și art. 1 și 2 din dispoziția nr. 775/2008.
Referitor la dispoziția nr. 692/2008, tribunalul a reținut că aceasta este nelegală, întrucât pârâtul a modificat raportul de serviciu al reclamantei (eliberând-o din funcția de secretar și numind-o în cea de agent agricol) cu nerespectarea dispozițiilor art. 87 al. 2 din Legea 188/1999 - referitoare la modalitățile de modificare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici cu funcții de execuție și de conducere; totodată, prin numirea lui în funcția de secretar, chiar provizorie, au fost încălcate dispozițiile art. 56 din Legea 188/1999, privind modalitățile de ocupare a funcțiilor publice, modalitatea "de numire" dispusă de pârât neregăsindu-se printre cele prevăzute de legiuitor.
De asemenea, prima instanță a reținut că și dispoziția nr. 736/2008 este nelegală, întrucât măsura încetării de drept a raporturilor de muncă ale reclamantei nu este motivată de drept. Astfel, deși pârâtul a invocat dispozițiile art. 97 lit. a din Legea 188/1999, totuși nu a invocat niciunul din cazurile prevăzute de art. 98 din Legea 188/1999, astfel că nu se poate știi care a fost cazul de încetare de drept avut în vedere, reclamantei fiindu-i aplicabile exclusiv dispozițiile din Legea 188/1999, iar nu dispozițiile din Codul muncii, invocate de pârât.
Totodată, s-a reținut că măsura delegării reclamantei la Prefectura Județului P, dispusă în mod unilateral de către pârât, fără consultarea Prefecturii, încalcă dispozițiile art. 88 al. 1 din Legea 188/1999, întrucât din cuprinsul dispoziției nr. 736/2008 nu rezultă în vreun mod motivația luării acestei măsuri, respectiv interesul autorității publice de a dispune delegarea.
În ceea ce privește dispoziția nr. 815/2008, tribunalul a reținut că aceasta este nelegală, întrucât măsura încetării de drept a raportului de serviciu al reclamantei a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 98 al. 1 lit. d din Legea 188/1999, invocate de pârât ca fundament juridic al acestei măsuri, dispoziții care prevăd că raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Primarul comunei, G, solicitând admiterea recursului, iar pe fond, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii; cererea a fost înregistrată la data de 18.06.2009 pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, sub nr-.
În motivarea recursului, s-a arată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, apreciind ca fiind nelegale dispozițiile emise de pârât, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească, instanța a respins acțiunea Prefectului Județului P ca rămasă fără obiect, acțiune ce avea ca obiect anularea dispoziției nr.692/2008, iar în dovedirea faptului că această dispoziție a fost revocată, a depus la dosar dispoziția primarului comunei nr.736/2008.
Recurentul a mai arătat că este greșită aprecierea instanței de fond, în sensul că reclamanta nu îndeplinește una din condițiile încetării de drept a raportului de muncă, întrucât, potrivit art.41 alin.3 din Legea 19/2000, vârsta standard de pesionare este de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați, adresa emisă de Casa Județeană de Pensii P reflectă în mod corect atât aspectul cu privire la stagiul de cotizare, cât și cel privitor la vârsta pensionării.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea recurată nu respectă, din punct de vedere procedural, condițiile impuse de dispozițiile art. 261 (1) pr.civilă.
La termenul de judecară din data de 2.11.2009, intimata-reclamantă, prin apărătorul ales, a invocat excepția tardivității cererii de recurs, motivată de aceea că această cale de atac ar fi fost promovată după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege. La același termen de judecată, Curtea a supus excepția invocată dezbaterii contradictorie a părților.
Examinând recursul de față, prin prisma excepției invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Aceasta înseamnă că, în contenciosul administrativ, recursul este singura cale de atac ordinară, iar termenul de promovare a acestuia este de 15 zile de la comunicare, soluție reglementată anterior prin Legea nr. 262/2007, ca urmare a declarării neconstituționalității textului în formularea inițială, care "ezita" între pronunțare și comunicare (decizia Curții Constituționale nr. 189/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 307 din 5.04.2006). Termenele prevăzute în legi speciale se vor aplica cu prioritate, modificările intervenite asupra legii generale fiind fără efect asupra lor.
În cauza de față, prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a dispus anularea mai multor acte administrative, reținând caracterul nelegal al acestora și reaua-credință a autorității emitente. În consecință, din punct de vedere al termenului de recurs al hotărârii, negăsindu-și incidența o altă lege specială, devine aplicabil art. 20 alin.1 din același act normativ, care reglementează termenul de recurs de drept comun în materia contenciosului administrativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate. Este vorba despre un termen legal, imperativ, onerativ, care începe să curgă de la momentul comunicării din oficiu a hotărârii, realizată de către instanță în baza art. 86 raportat la art. 261 alin.3 pr.civilă.
Acest termen procedural se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin.1 pr.civilă, așa încât nu vor fi luate în calcul ziua în care începe să curgă și nici ziua în care termenul se împlinește. Nerespectarea termenului de exercitare a recursului, reglementat printr-o normă imperativă, atrage sancțiunea decăderii, ceea ce însemnă că partea pierde dreptul procesual la recurs, potrivit art. 103 alin.1 pr.civilă.
Așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, atașat la fila 69 din dosarul de fond, sentința nr. 181 din 7.04.2009, ce face obiectul prezentului recurs, a fost comunicată recurentei Primarul comunei la data de 21.05.2009, fiind primită de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, semnată și ștampilată de către acesta. În consecință, termenul de recurs față de această parte a început să curgă la data de 22.05.2009 și s-a împlinit pe data de 6.06.2009, nelucrătoare, fiind vorba de o zi de sâmbătă, astfel că termenul s-a prorogat legal până pe data de 8.06.2009, prima zi de lucru următoare.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din mențiunea înscrisă pe cererea de recurs (fila 4), aceasta a fost înregistrată la Tribunalul Prahova în data de 11.06.2009, deci după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut cu titlu imperativ de art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar titularul cererii nu a făcut în nici un fel dovada promovării cererii în termenul de recurs, prin serviciul poștal, la dosar neexistând nicio probă în acest sens. Mai mult decât atât, recurenta nu a dovedit nici existența vreunui caz de întrerupere a termenului de recurs sau a unei împrejurări mai presus de voința ei, care ar fi împiedicat promovarea căii de atac în termen legal și ar fi putut justifica o eventuală cerere de repunere în termenul de recurs.
În considerarea acestor argumente, întrucât nerespectarea termenului imperativ atrage decăderea părții din dreptul de a mai promova calea de atac, iar recursul depus peste termen va fi respins ca tardiv, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 103 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va admite excepția tardivității, invocată de către intimată la termenul de judecată din data de 2.11.2009 și va respinge prezentul recurs, ca fiind tardiv formulat. Fiind vorba despre o excepție peremptorie, instanța de control judiciar nu va mai analiza aspectele ce vizează fondul cauzei.
Pe de altă parte, având în vedere această soluție, care pune recurenta în poziția procesuală de parte care a pierdut procesul, în sensul dispozițiilor art. 274 pr.civilă, la cererea intimatei și în lumina prevederilor acestui text de lege, Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu de avocat, efectuarea acestor cheltuieli cu respectivul titlu de către intimată fiind dovedită de chitanța depusă la fila 18 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității, invocată de intimata-reclamantă.
Respinge recursul declarat de pârâtulPRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței nr. 181 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, județul P, ca fiind tardiv formulat.
Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA
4 ex./10.11.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
