Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 17/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.17
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.843/CA/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente T depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente T și solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris precum și modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5791/30/28.11.2006, reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean T și Ministrul Finanțelor Publice B, a solicitat în procedura contenciosului administrativ, obligarea pârâtului Consiliul Județean T la plata primelor de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004, 2005 și 2006, actualizate în raport de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, rep. cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezentul proces.
În fapt, reclamanta arată că are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean începând cu data de 1.06.2004 în conformitate cu Dispoziția nr.102/1.06.2004, emisa de Președintele Consiliului Județean, iar, deși, potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 rep. funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege încă din 2004 încălcând astfel un drept legitim al reclamantei.
În probațiune, a atașat dispoziția nr.102/01.06.2004 emisă de Consiliul Județean T, dovada achitării taxei de timbru si timbru judiciar.
Cei 2 parați, au formulat si depus întâmpinare, prin care au solicitat în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prev.de art.109 al.2 Cod pr.civ, raportat la art.7 din Lg.nr.554/2004, în plus pârâtul MFP B, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între reclamantă și MFP, nu există nici un raport de serviciu sau de muncă și că trezoreriile au obligația de a elibera sumele pretinse de ordonatorii principali de credite, în speța Consiliul Județean
Pe fondul cauzei, parații au solicita respingerea acțiunii ca nefondată, motivând în esență cu aceea ca, deși prin disp.art.34 al.2 din Lg.nr.188/1999, rep. se statuează că funcționarul public are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediu, pe lângă indemnizația de concediu, exercițiul acestui drept însă a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale până la data de 31.12.2006, astfel încât nu există temei care să justifice includerea acestor sume în bugetul autorităților administrației publice locale, inclusiv al Consiliului Județean
Prin sentința civilă nr.843/CA/12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, au fost respinse excepțiile și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Județean T și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A obligat pârâtul T la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești, reprezentând primele de concediu prev.de art.34 al.2 din nr.188/1999, rep, egale cu salariu de baza din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat pe anii, 2004, 2005 si 2006 inclusiv, sume actualizate cu coeficienții ratei de inflație de la data scadentei si până la data plații efective fiecărei prime.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin trezoreriile proprii la eliberarea tuturor sumelor reprezentând prima de concediu, astfel cum vor fi calculate si actualizate cu rata inflației.
A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, către reclamantă, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin c nr.170/CA/27.02.2007, pronunțata de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev.de art.7 al.1 din nr.554/2004, iar pe cale de consecință acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin c nr.516/7.06.2007, CA Taa dmis recursul declarat de către reclamantă, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceluiași instanțe, reținând în esență că legea nr. 188/1999, rep, este o lege cu caracter special care se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzuta de nr.554/2004, și că în fapt, nu se contestă un act administrativ de autoritate care să impună efectuarea procedurii prealabile administrative.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș secția contencios administrativ sub nr.5507/30/19.07.2007.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, instanța constata ca este neîntemeiată pentru următoarele considerente: conform art.15 din HG nr.83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași posibilitate de finanțare fiind cuprinsa și art.19, art.4 al.2, pct.30 al.2 din Legea nr.500/2002, conținând de asemenea prevederi care obligă MFP de a coordona, potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, context în care sunt reținute și prevederile cuprinse în HG nr.208/2005 si art.30, art.31,art.78 din Legea nr.72/1996.
In plus, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către MFP - între acesta și pârâtul 1 existând raporturi juridice izvorâte din lege - nu se poate face plata drepturilor bănești solicitate.
Față de excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a constatat că asupra acestei excepții s-a pronunțat ATp rin c nr. 516/7.06.2007 și a făcut aplicațiunea art.315 pr.civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Reclamanta are calitatea de angajat și își desfășoară activitatea profesională pe funcția de auditor clasa I, gr. profesional asistent, conform Dispoziție nr.102/01.06.2004.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanta și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din legea nr. 743/ 2001, art.10,al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 si art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001-2006 nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că disp. constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
In același timp, art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
In plan intern, art.5 din Codul Muncii, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea în cinci rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Lg.nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2006.
Instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, și în vederea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului, conform art.1088 și 1094 Cod civil, sumele vor fi actualizate cu rata inflației.
Văzând că pârâții sunt în culpă procesuală,în baza art.274 pr.civ. aceștia au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în acest proces, reprezentând onorariu avocațial în suma de 50 lei, conform CH nr.00094/5.09.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean T și T, recurentul de rangul I solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar recurenta de rangul II solicitând modificarea sentinței doar în partea privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la eliberarea tuturor sumelor pentru plata primelor de concediu precum și obligarea la cheltuieli de judecată.
Curtea, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și T, împotriva sentinței civile nr.843/CA din 12.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./05.02.2008
Tehnored. /11.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
