Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 8/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--08.08.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.8
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare, după repunerea pe rol a recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1971/03.07.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-, în contradictoriu cu pârâtul intimat - Directorul Penitenciarului Arad, având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus cerere de judecată în lipsă conform prevederilor art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Văzând lipsa părților, precum și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2007 reclamantul deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Aac hemat în judecată pârâtul - director la Penitenciarul Arad pentru refuzul nejustificat de a rezolva cererea nr. III/3620/20.04.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin cererea sa a solicitat conducerii Penitenciarului să găsească o soluție pentru a putea accesa pagina web a Poliției Române wwwpolițiaromână.ro, în vederea obținerii unor statistici care-i sunt necesare pentru a demonstra rentabilitatea unui proiect aflat în elaborarea sa.
Reclamantul a susținut că la cererea sa, directorul Penitenciarului i-a comunicat că nu are acces la mijloacele de comunicare la distanță solicitându-i să precizeze în mod expres categoriile de informații publice de care are nevoie pentru a găsi o soluție de a-i fi puse la dispoziție.
Urmare răspunsului primit a formulat o nouă cerere cu nr. III/1176/28.03.2007 prin care a menționat indicatorii de care are nevoie din anul 2000 până în prezent.
Răspunsul primit, a arătat reclamantul, a fost identic cu cel comunicat de Inspectoratul General al Poliției Române la cererea nr. III/614/19.02.2007, respectiv că nu sunt realizate statisticile pe indicatorii menționați.
Pentru realizarea statisticilor respective, susține reclamantul, singura soluție este accesarea paginii web a Poliției Române și studierea informațiilor privind indicii respectivi, motiv pentru care a formulat cererea nr. III/3620/20.04.2007 prin care a solicitat accesul la rețeaua de internet a unității.
Prin rezoluția finală dată solicitării sale de către pârât, reclamantul susține că i se cauzează vătămarea intereselor sale legale de a demonstra rentabilitatea unui proiect de invenție, nu poate obține Brevetul de invenție, nu poate solicita implicarea unor firme în finanțarea proiectului, nu poate beneficia de câștigul ce l-ar obține în urma brevetării și nu are posibilitatea de a se libera mai devreme.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat și plata unor daune morale în cuantum de 50.000 Ron și a unor daune materiale de 500.000 Ron precum și plata unor penalități în cuantum de 500 Ron/zi de la data primei citări a reclamantului până la data când i se va facilita accesul la rețeaua de internet.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 (1), art. 81 litera g, h, m, n, o, s și aliniatul 2 și Legea nr. 554/2004 precum și art. 1, art. 2 litera a și b art. 3, art.4, art.6, art.7 aliniatul 2, art. 11 aliniatul 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.
Prin precizarea făcută în instanță în ședința publică din data de 19.06.2007, reclamantul a arătat că obiectul cererii sale se încadrează în prevederile Legii nr. 554/2001 privind accesul la informații de interes public.
Prin sentința civilă nr. 1971 din 3.07.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A împotriva pârâtului pentru refuz nejustificat de a rezolva cererea nr. III/3620/20.04.2007 referitor la accesul la internet precum și pentru plata daunelor morale, materiale și a penalităților de întârziere solicitate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea nr. III/3620/20.04.2007 reclamantul a solicitat pârâtului - director al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță A în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, accesul la rețeaua de internet a unității pentru a realiza statisticile necesare în vederea elaborării unui proiect de invenție aflat în elaborarea sa.
Potrivit art.6 aliniatul 1 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public "orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informații de interes public".
Din economia textelor legale cuprinse în Legea nr. 544/2001, rezultă fără echivoc că acest act normativ reglementează liberul acces al persoanelor la informațiile de interes public.
Potrivit art. 2 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 544/2001 în sensul prezentei legi, prin informații de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației,
În speță, se poate observa că cererea reclamantului nu vizează o astfel de informație de interes public ci ceea ce a solicitat reclamantului constă în accesul la rețeaua internet a unității pentru realizarea unor statistici care vizează realizarea unui drept respectiv a unui interes personal, privat al reclamantului.
Faptul că aceste statistici îi erau necesare reclamantului pentru elaborarea unui proiect de invenție, dovedește atât împrejurarea unui "interes public" cât și faptul că aceste informații nu privesc instituția penitenciară și nu se află în posesia sau arhiva acestei instituții.
Prin urmare, instanța a reținut că cererea reclamantului nu se circumscrie sferei de aplicare a Legii nr. 544/2001.
Au fost respinse ca neîntemeiate, susținerile reclamantului cu privire la refuzul nejustificat de soluționare a cererii nr. III/3620/20.04.2007 și solicitarea sa de anulare a rezoluției finale dată de pârât cu privire la incidența prevederilor art. 2 litera h din Legea nr. 554/2004.
După cum rezultă din acțiunea reclamantului cererile formulate au fost soluționate de pârât directorul Penitenciarului d e Maximă Siguranță A făcând demersurile necesare pentru ca reclamantul să poată să se adreseze Poliției Române pentru a intra în posesia acestor informații dovadă fiind în acest sens răspunsul oficial comunicat de Inspectoratul General al Poliției Române cu adresa nr. -/29.04.2004.
Privitor însă la soluționarea negativă a cererii nr. III/3620/20.04.2007, instanța a reținut că actul prin care o autoritate administrativă a rezolvat nefavorabil o cerere, nu poate fi asimilat cu un refuz nejustificat din partea acestei autorități, de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, în sensul prevederilor art. 1 aliniatul 1 și art. 2 litera h din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, instanța a constatat ca neîntemeiată acțiunea reclamantului motiv pentru care în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a fost respins capătul principal de cerere privind anularea rezoluției finale date în cererea nr. III/3610/20.04.2007 și obligarea pârâtului de a asigura accesul la internetul unității, fiind respinsă și cererea accesorie privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului se invocă următoarele:
Prin sentința atacată, se face referire la faptul că reclamantul a solicitat accesul la rețeaua internet pentru realizarea unor statistici care vizează realizarea unui interes personale, privat și nicidecum că, solicitarea sa vizează informații de interes public.
Menționează că interesul său este personal și legitim, în ceea ce privește dorința de a breveta invențiile ce le are în elaborare, implicit de a realiza statisticile solicitate ce sunt parte integrantă al unui proiect de invenție. Dar, pentru realizarea statisticilor menționate, are nevoie de acces la informații de interes public, respectiv informații rezultate din activitatea unei instituții, în speță Poliția Română.
Fiind în detenție, singura soluție de a intra în posesia acestor informații de interes public este accesarea paginii a Poliției Române.
Prin refuzul d-lui director, care nu vrea să-i aprobe accesul la acest informații de interes public, acesta îi îngrădește dreptul la informație ceea ce a condus la vătămări ale intereselor sale legale, care sunt menționate și în sentința atacată.
Prin respingerea acțiunii în contencios administrativ. se oficializează îngrădirea accesului la informații de interes public.
Recursul este neîntemeiat.
Prin acțiunea introductivă la instanță, reclamantul a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat de a rezolva cererea sa nr. III/3620/20.04.2007 de către pârâtul - director al Penitenciarului Arad, prin care a solicitat găsirea unei soluții pentru a putea accesa pagina a Poliției Române, în scopul realizării unui proiect de invenție.
În mod corect, prima instanță a reținut faptul că solicitarea formulată de reclamant, nu reprezintă informație de interes public, în accepțiunea art. 2 litera b din Legea nr. 544/2001.
În mod justificat, prima instanță a apreciat că această cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, raportat la caracterul său personal și nu de interes public, se impune a fi respinsă.
Și aceasta întrucât solicitarea în scris a informațiilor de interes public trebuie să permită în primul rând identificarea informației de interes public.
Însă, în condițiile în care reclamantul vizează pe calea acestei acțiuni chiar realizarea unui drept al său, respectiv obligarea pârâtului de a-i permite accesul la Internet, în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea cererii sub aspectul cerințelor prevăzute de lege, pentru a i se da curs.
Dat fiind neîndeplinirea acestor cerințe legale, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală și că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în condițiile art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1971 din 3.07.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./31.01.2008
Tehnored. /06.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru