Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 177/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.177
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.2842/04.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, și și cu pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurent și intimat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților recurent și intimat depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.10.2007 și precizată, reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor și au cerut obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anului 2006, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, respectiv - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.093 lei; - 491 lei.
În motivare arată că în anul 2006 au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice A și în această perioadă nu au beneficiat de prime de concediu la care avea dreptul conform art.35 (fost 34 (2) din Legea nr.188/1999), întrucât prin Legea nr.379/2005 a bugetului de stat aplicarea acestor prevederi a fost suspendată până la 31.12.2006.
Întrucât Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pentru anul 2007 nu mai prevede suspendarea, în temeiul art.64 (2) din Legea nr.24/2000, prevederile art.34 (2) au reintrat în vigoare.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aai nvocat lipsa calității sale procesuale pasive cu motivarea că potrivit art.11 (5) din nr.HG386/2007 privind organizarea Ministerului Economiei și Finanțelor acesta este ordonator principal de credite, fiind astfel singura instituție publică care poate să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, considerând că reclamanții nu erau îndreptățiți să primească în anul 2005 primă de concediu în condițiile în care aplicarea art.34 (2) din Legea nr.188/1999 au fost suspendate și ca urmare a produs efecte juridice.
Prin sentința civilă nr.2842 din 4.XII.2007, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Arada admis acțiunea precizată exercitată de reclamanții, G, împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și Ministerul Economiei și Finanțelor B și-n consecință a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând primă de concediu aferentă anului 2006, în valoare netă actualizată cu indicele de inflație la 31.12.2006, după cum urmează: - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.039 lei; - 491 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, având în vedere că reclamanții sunt în raporturi de serviciu cu această instituție, acesta având obligația plății drepturilor salariale.
Din actele dosarului instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice A și au formulat prezenta acțiune, întrucât în anul 2006 nu au beneficiat de prima de concediu la care aveau dreptul în temeiul art.34 (2) respectiv 35 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.34(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.32 din Legea nr.744/2001 și art.12 din Legea nr.743/2001 până la data de 31.12.2002. De asemenea, prin art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la 31.12.2003, iar prin art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003 au fost suspendate din nou prevederile privind plata primei de concediu până la data de 31.12.2004. Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.511/2004 a suspendat aplicarea prevederilor privind prima de concediu până la data de 31.12.2005, iar Legea bugetului de stat pentru anul 2006 nr.379/2005 a prelungit suspendarea până la 31.12.2006.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2005 nu s-a a mai prevăzut această suspendare și ca urmare conform art.62(2) din Legea nr.24/2004 republicată, care prevede că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, dispozițiile art.34(2) din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare începând cu 1.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci, să se rețină că dreptul la prima de concediu de odihnă pentru funcționarii publici a fost introdusă prin art.34(2) din Legea nr.188/1999 republicată (fost 33(2)) și și-a produs efecte de la data de 1 ianuarie 2001, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001-2006.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada 2001-2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Având în vedere prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 republicată, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și prevederile art.161(4), art.292 alin.1 și 295(2) din Legea nr.53/2002 Codul Muncii și art.1082 Cod civil, instanța a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada 2006, calculate conform coeficienților de inflație prin adresa nr.22673/20.09.2007 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice A (fila 5).
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse și prevederile art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând primă de concediu pentru anul 2006 în valoare netă actualizată până la 31.12.2006, după cum urmează: - 1.673 lei; G - 1.673 lei; - 1.673 lei; - 1.039 lei; - 491 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a
Se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de ordonator principal de credite este singura instituție publică care poate să aloce în buget fondurile necesare plății sumei solicitate de către reclamanți, în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să fie obligat la aceasta, A fiind ordonator terțiar de credite nu beneficiază de buget propriu din care să plătească suma solicitată de reclamanți.
În subsidiar solicită respingerea acțiunii reclamanților ca fiind netemeinică și nelegală, avându-se în vedere faptul că aplicarea dreptului referitor la primele de concediu pentru funcționarii publici a fost suspendată pentru anul 2006, acest drept nu mai este actual, întrucât pentru a fi actual, dreptul nu trebuie să fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, recurenta invocă prevederile art.1082 cod civil și consideră că nu se află în culpă pentru a fi obligată la plata sumelor solicitate cu titlu de prime de concediu, actualizate.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții intimați solicită respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care după cum menționează ea însăși, are calitate de ordonator terțiar de credite, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
De menționat în acest context decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu, neacordate, revine ordonatorilor principali de credite și după caz, ordonatorilor de credite, de inferior.
Drept urmare, având în vedere calitatea de ordonator terțiar de credite, se impune ca prezenta decizie să-i fie opozabilă și acestei pârâte.
Față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A, împotriva sentinței civile nr.2842 din 4.XII.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./27.02.2008
Tehnored. /29.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecători,.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
