Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 180/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--22.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.180
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B prin Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C S, împotriva sentinței civile nr. 29/07.09.2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, BGE. A, IA, -, C, G, IA, -, G, -, (), -, ).), și pârâții intimați MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂȚII ȘI FAMILIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați, a și au depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul CSs ub nr.733/115/06.03.2007, reclamanții, BGE. A, IA, -, C, G, IA, -, G, -, (), -, ).), au chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C S și Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța să anuleze adresa nr.2365/26.02.2007 emisă de către pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C S și să oblige pârâtele la plata primelor de concediu cuvenite pe anii 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtelor la plata primei de concediu pentru viitor conform legislației în vigoare.
Prin acțiune se mai arată că îl împuternicesc pe dl. să-i reprezinte și să fie citați la sediul pârâtei 1 din Reșița,-.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și beneficiari ai drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, drept care a fost suspendat succesiv prin OUG nr.33/2001 și prin legile anuale ale bugetului de stat pe toată perioada solicitată.
Pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă Bad epus la dosar împuternicire de reprezentare în cauză a agenției teritoriale de nivel județean însă se referă la județul
Ulterior a formulat și depus la dosar întâmpinare în nume propriu.
A arătat că raporturile de serviciu au existat între reclamanți și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C S, instituție publică cu personalitate juridică, fiind vorba de funcții publice de execuție. Excepții reprezintă d-nii și care au funcții de directori, raporturile de serviciu sunt cu Agenția Națională, fiind funcționari publici de conducere. Se invocă necompetența materială a Tribunalului C S, disjungerea cauzei și trimiterea spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.
Pe fondul cauzei, nu se contestă dreptul prevăzut de lege ci faptul că dreptul solicitat a fost suspendat și a intervenit parțial prescripția dreptului la acțiune.
Pentru ceilalți reclamanți se mai invocă lipsa calității procesuale pasive.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă CSa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
Se arată că dreptul solicitat este prevăzut în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 însă a fost suspendat prin legile anuale ale bugetului de stat iar neacordarea acestui drept salarial a fost justificată pe toată perioada 2001-2006.
MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei, prin Direcția Legislația, a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesuale pasive, necompetența materială a tribunalului iar pe fond numai faptul că funcționarii publici nu au beneficiat de dreptul salarial solicitat deoarece prevederea legală a fost suspendată.
Ministerul Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentare teritorială de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, a formulat întâmpinare invocând în primul rând excepțiile de prescripție parțială a acțiunii, apoi de prematuritate a cererii reclamanților, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cele două excepții nu au fost primite deoarece prin conținutul lor, conform unei abordări juridice teoretice elementare, se exclud reciproc.
Prin cererea depusă la dosar în 17.05.2007, toți reclamanții, în baza art.246 Cod procedură civilă, arată că renunță la judecată față de pârâtele MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei, devenită prin reorganizare și la Ministerul Finanțelor Publice devenit între timp Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se mențin ca pârâte instituția publică centrală, de nivel național, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și instituția publică de nivel teritorial Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C Ambele au calitate de angajator, iar în sistem financiar-bugetar calitățile de ordonator secundar, respectiv terțiar de credite.
Excepțiile invocate de către toate pârâtele au fost analizate împreună cu fondul cauzei deoarece există o legătură cauzală directă și indisolubilă avându-se în vedere obiectul litigiului.
Prin sentința civilă nr.29/2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C S și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B să plătească acestora următoarele sume: - - 3103 lei, - 2763 lei, - 6337 lei, - 1623, BG- 1131 lei, - 5015 lei, - 2248 lei, - 6625 lei, - 2238 lei, ia - 2134 lei, - 1849 lei, - 4581 lei, - 3170 lei, - 2672 lei, - 2472 lei, - 8542 lei, - 4827 lei, - 2739 lei, - 1689 lei, - 1971 lei, - 2694, - 2252 lei, G - 3171 lei, - - 2894 lei, - 3556 lei, - 2714 lei, Carla - 4332 lei, - 5481 lei, - 2792 lei, - 4476 lei, - 1468 lei, - 1809 lei, - 1399 lei, - 2890 lei, - 4853 lei, - 813 lei, - 4614 lei, - - 3130 lei, a - 2702 lei, - 4672 lei, - 3486 lei, - 4418 lei, Ramaian - 2043 lei, - 9579 lei, - 3211 lei, - 800 lei, - 3220 lei, - 2784 lei, - 3690 lei, - 2792, - 5134 lei, - 2507 lei, - 1730 lei, - 3697 lei, C - 7599 lei, G - 2898 lei, - 893 lei, - 2844 lei, - 1622 lei, - 2567 lei, - 2682 lei, - - 1842 lei, - 3513 lei, - 673 lei, - 3789 lei, - 2722 lei, - 6067 lei, - 2242 lei, - 5408 lei, - 2847 lei, - 2685 lei și - 5768 lei. A respins acțiunea față de pârâții MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.34 din Legea nr.188/1999, republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Pârâtele MINISTERUL MUNCII, Solidarității Sociale și Familiei și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt instituții publice centrale ale Statului, ordonatori principali și secundari de credite, ambele cu sediul în B și nu au calitate procesuală pasivă.
Faptul că doi dintre reclamanți, cu funcții de conducere de nivel județean, au fost angajați sau numiți de către instituția publică centrală, nu schimbă competența materială și teritorială a instanței și nici calitatea procesuală. funcționari publici își desfășoară activitatea limitată la nivel județean, figurează pe statele de plată ale instituției publice județene și sunt salariați din fondul salarial unic destinat și alocat județului C
Ministerul Finanțelor Publice este o instituție publică centrală a statului, reprezentată în teritoriu de către Direcția Generală a Finanțelor Publice județeană, administrator general al bugetelor de stat și de asigurări sociale dar și inițiator de rectificări bugetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
În soluționarea cauzei deduse judecății calitatea de ordonator principal de credite a și nu cea de ordonator secundar cum în mod eronat a reținut instanța de fond, nu poate prezenta relevanță, ținând seama că directorul executiv al C S, instituție cu care intimații reclamanți cu funcții de execuție au avut raporturi de serviciu în perioada 2001-2006, deține calitatea de ordonator terțiar de credite pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit dispozițiilor exprese ale art.31 alin.1 din Legea nr.202/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru considerentele invocate, solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a față de funcționarii publici de execuție din cadrul C
Solicită instanței să constate că prin sentința menționată, instanța de fond a respins, de asemenea, în mod eronat, excepția necompetenței materiale a Tribunalului CSp entru intimații reclamanți ce au deținut în perioada 2001-2006 funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C
Potrivit dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.2 din Legea nr.202/2006, cu modificările și completările ulterioare, directorii executivi și directorii executivi adjuncți ai agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă precum și a municipiului B au statut de funcționari publici și sunt numiți de președintele, în condițiile legii.
Față de prevederile textului de lege invocat, precizează că raporturile de serviciu ale directorilor executivi și directorilor executivi adjuncți care exercită conducerea agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă precum și a municipiului B sunt stabilite direct cu
În situația menționată se află intimații reclamanți (director executiv adjunct al Direcției Buget din cadrul C S) și respectiv (director executiv adjunct al Direcției Managementul Pieței din cadrul aceleiași instituții).
Mai arată că instanța de fond a respins, de asemenea, în mod eronat, excepția prescripției dreptului la acțiune al intimaților reclamanți pentru perioada 2001-2003, întrucât obiectul acțiunii îl constituie acordarea drepturilor reprezentând prima de concediu prevăzută în prezent de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, aferentă perioadei 2001-2003. Menționează că suspendarea printr-un act normativ a dreptului la prima de concediu nu se regăsește printre cauzele de suspendare a cursului prescripției, reglementate în mod limitativ și expres de art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958, republicat.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Recursul este neîntemeiat.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului C S, raportat la funcționarii publici cu funcții de conducere, în mod corect prima instanță a reținut că nu prezintă relevanță faptul că aceștia au fost numiți prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în condițiile în care aceștia sunt angajații C S, cu care de altfel au raporturi de serviciu, împrejurare față de care în speță sunt aplicabile dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, care după cum menționează ea însăși, are calitate de ordonator principal de credite, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
De menționat în acest context decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu, neacordate, revine ordonatorilor principali de credite și după caz, ordonatorilor de credite, de inferior.
Drept urmare, având în vedere calitatea de ordonator principal de credite, se impune ca prezenta decizie să-i fie opozabilă și acestui pârât.
Față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006.
Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, împotriva sentinței civile nr.29/2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./27.02.2008
Tehnored. /28.02.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
