Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 186/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.186
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 841/28.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul Timișoara și intimații chemați în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Penitenciarul Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Penitenciarul Timișoara și intimata chemată în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor au depus întâmpinări.
Reprezentanta pârâtului intimat depune împuternicire de reprezentare juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului intimat Penitenciarul Timișoara solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Consideră că recursul este îndreptat împotriva primului capăt de cerere, celelalte capete fiind rămase fără obiect după cum recunoaște și recurentul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 841/28.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Timișoara. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional Penitenciarul Timișoara. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul reconvențional Penitenciarul Timișoara privind chematele în garanție Administrația Națională a Penitenciarelor B, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Timișoara solicitând anularea în tot a calificativului acordat conform fișei de evaluare, punerea în aplicare a deciziei nr. 28/19.03.2008, acordarea diferențelor de spor de salariu începând cu data de 19.03.2008, acordarea primei de 1% din veniturile realizate la punctului de lucru, acordarea primei de 1 și acordare celui de al XIII- lea salariu.
Examinând probele dosarului, Tribunalul Timișa stabilit că reclamantul este încadrat la unitatea pârâtă, iar la evaluarea performanțelor profesionale pe anul 2008, i s-a acordat calificativul "nesatisfăcător", fiind notat conform eșantionului de la 1 la 5, cu note între 1 și 3.
Nemulțumit de acest calificativ, a promovat o contestație care însă a fost respinsă de către șeful ierarhic.
Pe de altă parte reclamantul solicită și obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale care în opinia sa nu au fost acordate tocmai datorită acestui calificativ, neacordarea având efectul unei sancțiuni disciplinare.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Cu referire le excepția neîndepliniri procedurii prealabile prevăzută de 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 Tribunalul a reținut că potrivit art. 80 din Legea 188/1999 "Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare".
Textul de lege mai sus amintit nu condiționează sesizarea instanței de contencios față de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, motiv pentru care dacă legea nu distinge, nu va distinge nici instanța de judecată astfel că art. 80 se va interpreta în sensul de neobligarea contestatorului la îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 7 alin 1 din Legea 544 /2004.
Pentru considerentele arătate Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția prematurității invocată de intimată.
Cu privire la contestarea calificativului acordat Tribunalul a reținut că anularea unui act este o sancțiune care poate interveni numai atunci când actul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale de ordine publică referitoare la validitatea actelor juridice.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrație penitenciare și art. 1 și 6 din Anexa 1, privind criteriile de evaluare a performanței activității profesionale individuale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/08.10.2004, evaluarea performanțelor activități profesionale individuale a funcționarilor publici constă aprecierea potențialului profesional a conduitei acestora, care atestă competența profesională, rezultatele activității desfășurate, preocuparea pentru perfecționarea pregătirii și profilul moral.
Evaluarea activității profesionale a reclamantului poate fi realizată numai de către evaluator, calitate pe care o are, pentru reclamant, funcționarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea sau care coordonează activitatea acestuia (art.8 al.2 lit.a din Criteriile privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar aprobate prin și Ordinul Ministerului Justiției nr.2792/C/2004), iar, în cazul în care formulează contestație, șeful ierarhic superior celui care a efectuat evaluarea (art.16 al.1 din Criteriile privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar aprobate prin și Ordinul Ministerului Justiției nr.2792/C/2004). Astfel se consideră că instanța nu se poate substitui persoanei căreia îi revine, potrivit dispozițiile menționate mai sus competența de a realiza activitatea de evaluare (de altfel, contestatorul nici nu solicită modificarea calificativului de către instanță).
Anularea calificativului ar însemna ca pentru perioada evaluată funcționarul public cu statut special să rămână fără nici un calificativ, or conform Legii nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, evaluarea profesională este obligatorie și de ea sunt condiționate avansările în funcție și grad profesional.
Cu privire la cele menționate de către contestator în susținerea contestație Tribunalul a reținut că potrivit considerentelor de mai sus evaluarea activității profesionale a funcționarului public în cauză se desfășoară pe baza a 4 aspecte esențiale: performanțe profesionale, capacități profesionale și pregătire, responsabilitate și trăsături caracteriale.
Faptul că împotriva funcționarului public cu statut special a fost declanșată acțiunea penală pentru infracțiunea de viol poate pune sub semnul întrebării felul în care funcționarul public înțelege să se comporte în cadrul relațiilor personale. Aceasta nu presupunea, în mod necesar, că ar fi fost afectate relațiile sale de natură profesională, însă acest lucru a devenit evident după ce mai multe persoane private de libertate și aparținători ai acestora care nu au luat legătura unii cu alții s-au plâns conducerii că agentul în cauză are în relațiile cu ei o atitudine contrară statutului său, fapte relatate de ei prezentând numeroase similitudini. Atitudinea funcționarului public atunci când i s-au adus la cunoștință cele declarate de către aceștia și atitudinea sa pe parcursul cercetării disciplinare au determinat superiorii săi să considere că relațiile sale cu persoanele private de libertate și cu aparținătorii lor nu sunt cele regulamentare, fapt reflectat în aprecierea de serviciu.
Pentru aceste fapte a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Sancționarea sa cu avertisment de către comisia de disciplină nu reflectă gravitatea faptelor care i se impută deoarece cele mai grave dintre faptele imputate au fost săvârșite în urmă cu mai mult de un an (conform art.63 al.4 din 293/2004: "Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei"), ceea ce a afectat atât cercetarea faptelor (au fost audiate doar persoanele private de libertate implicate direct, neinsistându-se pentru audierea celor care au fost martori sau implicați indirect în cele petrecute deoarece din audierea acestora nu au rezultat indicii concrete privind săvârșirea unor asemenea fapte în termenul prevăzut de 293/2004, cât și gravitatea sancțiunii disciplinare propusă pentru a fi aplicată agentului de penitenciare.
Astfel dacă în privința performanțelor profesionale și a capacității profesionale și de pregătire rezultatele evaluării sunt relativ bune, la capitolele responsabilitate și trăsături caracteriale aprecierea a fost foarte scăzută tocmai datorită celor menționate anterior, în acest context, acordarea unui premiu cu ocazia Zilei Naționale a funcționarului public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor este nerelevantă, deoarece la acel moment nu erau cunoscute aceste aspecte.
Prin urmare sporurile de fidelitate și de confidențialitate nu au nici o legătură cu comportamentul în serviciu al funcționarului public, ci se acordă în mod obligatoriu conform prevederilor legale atunci când sunt îndeplinite condițiile de vechime ca funcționar public cu statut special (sporul de fidelitate), respectiv raportat la funcția pe care este încadrat (sporul de confidențialitate) - funcționarul în cauză are acces la informații secret-de serviciu (orice agent de penitenciare din sectorul operativ are obligația respectării consemnului de pază care constituie secret de serviciu).
Referitor la demiterea din funcție ca urmare a acestui calificativ, Tribunalul a reținut că demiterea din funcție intervine, conform art.57 lit.a raportat la art.23, doar dacă agentul nu acceptă trecerea într-o funcție inferioară sau în anul următor primește același calificativ ("Ofițerul sau agentul din sistemul administrației penitenciare care a fost notat cu calificativul "nesatisfăcător" va fi trecut într-o funcție inferioară [.]. Funcționarul public cu statut special care nu acceptă trecerea în funcția inferioară va fi destituit din funcție; în temeiul art. 57 lit. a). Ofițerii sau agenții din sistemul administrației penitenciare notați cu calificativul "nesatisfăcător", în anul următor trecerii într-o funcție inferioară [.], vor fi destituiți din funcție. ") - fapt incert și care depinde în exclusivitate de modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu în acest an.
Referitor la aplicarea deciziei nr.26/25.03.2008 și acordarea unor sporuri Tribunalul a reținut că în privința respectării deciziei nr.26/25.03.2008 prin actul administrativ în cauză agentul a fost pus la dispoziție, conform art. 52 al. 2 din 293/2004; în privința sarcinilor și atribuțiilor de serviciu legea prevede, în același alineat că se stabilesc în scris, fără a cere ca actul scris prin care se stabilesc să fie același cu actul prin care este pus la dispoziție, sau să îmbrace aceeași formă juridică Astfel potrivit art. 52 al. 2 din 293/2004: "Pe timpul urmăririi penale și al judecății, funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare este pus la dispoziție. Funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite, în scris, de conducătorul unității și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, și are celelalte drepturi prevăzute de prezenta lege. "
În acest context, modificarea ulterioară a sarcinilor și atribuțiilor se poate face prin document scris. Astfel, deși reale susținerile agentului cu privire la mențiunile din decizia invocată mai sus, întreaga planificare în serviciu a agenților se efectuează numai prin documente întocmite în ziua anterioară pentru ziua următoare (registrul de planificare a agenților în serviciu) și sunt consemnate la finalul fiecărui schimb de către șeful de tură și prezentate pentru aprobare directorului pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.
Cu toate acestea, după ce agentul a susținut că acest mod de a repartiza în serviciu un agent pus la dispoziție nu răspunde cerințelor legale, a fost întocmită Decizia zilnică pe unitate nr.28/1 1.02. 2009 prin care începând cu data de 11.02.2009 agentul îndeplinește atribuțiile stabilite de directorul penitenciarului, respectiv escortarea persoanelor private de libertate la instanțele de judecată, organele de urmărire penală, unitățile sanitare din rețeaua Ministerului Sănătății și puncte de lucru exterioare.
Mai mult, dacă agentul considera că dispozițiile primite sunt ilegale avea dreptul, conform art.4 al.3, să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic. Despre această situație, conform aceluiași articol, funcționarul public cu statut special "este obligat să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția".
Referitor la acordarea primei de 1% din veniturile realizate la punct de lucru, a primei de 1 și a premiului anual, Tribunalul a reținut că după cum le spune și numele, acestea au caracter de prime, deci de beneficii suplimentare față de salariu, care se acordă atunci când superiorii apreciază în mod deosebit activitatea subordonaților, în contextul evaluării de serviciu a șefului ierarhic, astfel reclamantul nu era considerat un angajat model care să merite să fie recompensat sau încurajat în a-și menține aceeași atitudine față de modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
Prima de 1% din veniturile realizate la punctul de lucru se acordă conform nr.448/C/17.02.2000 (de fapt fondul pentru stimularea personalului din unitățile sistemului penitenciar în realizarea unui volum cât mai mare de venituri extrabugetare se constituie în cuantum de 1%, din care 0,95% se alocă pentru premierea personalului din unitățile, subordonate ANP și 0,05% se virează ANP). Conform art.3 din acest ordin, criteriul potrivit căruia personalul unităților poate fi premiat îl reprezintă aportul fiecărui salariat în realizarea veniturilor extrabugetare, iar conform art.4 plafonul fondului de premiere se dispune de către directorul ANP, iar acordarea premierii de către directorul de unitate, în Penitenciarul Timișoara, în fiecare an, această primă a fost acordată celor care au o contribuție directă în atragerea sau menținerea unui număr crescut de beneficiari ai forței de muncă a persoanelor private de libertate, motiv pentru care premiul a fost acordat, șefilor de punct de lucru titulari și acelor agenți din compunerea escortei care au avut un rol important în menținerea bunelor relații cu beneficiarii forței de muncă, fiind apreciați deopotrivă de beneficiari și de conducerea unității.
Prima de 1 se acordă conform nr.399/C/2007, anexa 6. art 2 din aceasta prevede că "Analiza fondului de premiere constituit și a modului de utilizare se face. de către fiecare ordonator de credite în parte", iar art.4 că acordarea premiilor se face "pe merit, diferențiat și să aibă valoare stimulativă".
Astfel criteriile de stabilire a funcționarilor publici cărora li se acordă sunt următoarele (art-3):
"- rezultate deosebite în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și la pregătirea de specialitate;
- inițiativă și contribuții la perfecționarea și modernizarea metodelor și mijloacelor specifice muncii;
- evidențierea prin acte exemplare de devotament și curaj;
- înaltă probitate profesională și morală".
Conducerea unității a apreciat că agentul pus la dispoziție nu îndeplinește aceste condiții.
Premiul anual s-a acordat angajaților Penitenciarului Timișoara în data de 06.03.2009.
Conform art.26 al.3 din nr.OG64/2006, "Premiul anual se poate reduce până la anulare, în cazul în care funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare nu au desfășurat în cursul anului o activitate profesională corespunzătoare sau au săvârșit abateri grave sancționate disciplinar". Având caracter de premiu, și acesta este un instrument la dispoziția directorului pentru recompensarea și stimularea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare.
Prin urmare acordarea primei de 1% din veniturile realizate la punctul de lucru, a primei de 1 și a premiului anual (al XIII - lea salariu), nu sunt obligatorii pentru a fii acordate, ele nefiind incluse în salariul de bază astfel cum este definit la art. 34 lit. din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională Penitenciarelor, ele fiind acordate cu scopul stimulării activității angajatului în urma obținerii unor rezultate deosebite.
Pentru motivele mai sus Tribunalul în temeiul art. 80 din Legea nr. 188/1999 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Prin cerere reconvențională intimatul pârât a solicitat restituirea de către reclamantul a sumelor plătite ca spor de supraveghere, spor de noapte, spor de fidelitate, spor de confidențialitate și a primei primite cu ocazia Zilei naționale a funcționarilor publici din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor pentru perioada 25.03.2008.
Cu referire la cererea reconvențională, Tribunalul a reținut că în anul 2008, fost pusă în aplicare dispoziția Deciziei nr. 26/19.03.2008 prin care, pe lângă măsura preventivă de punere la dispoziție, reclamantului i s-au stabilit în scris sarcinile și atribuțiile de serviciu pe care urma să le execute. Astfel această decizie nu a fost respectată, el executând sarcini de serviciu conform planificării zilnice de serviciu, cu totul altele decât cele menționate în scris în decizia de punere la dispoziție.
Ca atare, sporurile la care face referire pârâta au fosta acordate în urma prestării unor sarcini specifice și pentru care legea prevede aceste sporuri, chiar dacă potrivit dispoziție acesta urma să facă altceva. Obligația de a comunica tuturor compartimentelor din Penitenciar decizia de punere a sa la dispoziție și sarcinile concrete pe care urma să le îndeplinească în această perioadă, revenea șefului biroului resurse umane și altor factori din conducerea unității.
După ce a adresat plângerea instanței, respectiv din 11.02.2009, s-a emis o decizie zilnică conform căreia urma să îndeplinească sarcinile stabilite de director, sporurile precum și prima pe care le-a primit pentru munca efectiv prestată sunt legal acordate, unitatea neavând nici un temei de a- cere restituirea lor.
Pentru motivele arătate mai sus Tribunalul a respins cererea reconvențională formulată.
Având în vedere că Tribunalul a respins atât acțiunea principală precizată cât și cerea reconvențională, ca o consecință, a respins și cererile de chemare în garanție.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul critică prima instanță pentru că i s-a respins acțiunea arătând că, faptul că a cerut doar anularea calificativului, nu și modificarea acestuia rezultă din art.18 din Ordinul ministrului justiției nr. 2792/C/2004 raportat la art.1 din Legea nr.554/2004, pe care și-a întemeiat acțiunea, care prevede că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului ". Consideră că este de la sine înțeles că în urma anulării actului, se va face o reevaluare de către persoana căreia îi revine competența de a analiza această activitate. Mai mult decât atât, în concluziile scrise depuse la dosar, arată că a solicitat și obligarea pârâtei la întocmirea unei noi fișe de evaluare a activității sale pentru anul 2008 și implicit aceasta să acorde un alt calificativ.
Arată că în primă instanță a invocat motive care nu au fost nici măcar luate în considerare și bineînțeles, nici în conținutul deciziei nu se face referire la ele sau li se dă o interpretare cu totul lipsită de temei. Instanța nu a făcut decât să rețină faptul că împotriva sa a fost declanșată acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.197 Cod penal, punând sub semnul întrebării felul în care înțelege să se comporte în cadrul relațiilor personale și făcând o strânsă legătură cu plângerile făcute de către diverse persoane împotriva sa. Nu s-a luat în considerare faptul că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută la art.197 Cod penal, a fost achitat în primă instanță și nici că în urma sesizării Parchetului referitor la plângerile formulate de acele persoane, rezoluția a fost de neîncepere a urmăririi penale.
Se mai arată că instanța nu a analizat calificativul său ca act administrativ prin prisma faptului că nu este motivat, ori motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind o dublă funcție: o funcție de transparență în profitul beneficiarului actului și a instanței pentru a realiza controlul său jurisdicțional, verificând elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului. Mai mult decât atât, a arătat că în jurisprudența comunitară, conform Deciziei Curții Europene de Justiție (cauza 41/1969), amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare. Solicită instanței să țină cont de faptul că efectele acestui act administrativ privesc dreptul la muncă, drept ce nu poate fi vătămat printr-un act nemotivat, în sensul celor arătate mai sus.
Tot instanța reține că " în privința performanțelor profesionale și a capacității profesionale și de pregătire, rezultatele evaluării sunt relativ bune", situație în care reclamantul recurent arată că nu cunoaște care este criteriul după care instanța a făcut o asemenea apreciere, atâta vreme cât notele acordate după contestație au fost de 1-3 conform eșantionului de notare de la 1-5.
În ceea ce privește pericolul de a fi demis din funcție în cazul în care și pentru anul 2009 îi va fi acordat același calificativ, recurentul arată că instanța a considerat că este un fapt incert, depinzând în totalitate de modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu în acest an. Solicită să se rețină că, unul din motivele pentru care a primit calificativul de "nesatisfăcător" a fost faptul că a fost pus la dispoziție pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar sentința prin care a fost achitat a rămas definitivă în luna noiembrie 2009. Arată că nu are certitudinea că la întocmirea fișei de evaluare a anului 2009 nu se va lua din nou în considerare faptul că pe parcursul anului a fost pus la dispoziție, decizia de repunere pe funcție fiind emisă în data de 23.11.2009. mult, tot în cursul acestui an s-a emis decizia nr.12/20576//PT din 13.03.2009, prin care este sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă", datorită cercetării disciplinare efectuate în urma plângerilor formulate de către persoanele private de libertate și aparținătorii acestora, aceleași plângeri are se invocă în fișa de evaluare. Din acest motiv consideră că există riscul de a fi evaluat cu același calificativ ca și anul anterior și ca urmare va fi destituit, conform legii.
Recurentul mai arată, privitor la celelalte petite invocate în contestație, că datorită emiterii Deciziei nr.S/687/23.11.2009, prin care a fost repus în funcția avută cu acordarea tuturor drepturilor avute anterior punerii la dispoziție, acestea devin lipsite de obiect.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și cu cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat pentru că:
Privitor la soluția instanței de respingere a cererii de anulare a calificativului acordat conform fișei de evaluare pentru anul 2008, Curtea constată că este legală pentru că prin acțiune reclamantul nu a invocat nici un drept vătămat, în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004, și anume nu s-au concretizat încălcările aduse nr.2792/2004 cu ocazia evaluării sale profesionale, astfel că cererea sa sub acest aspect este nefondată.
Considerentele expuse în acțiune privitor la modul în care a fost evaluat, fără indicarea normelor legale încălcate de evaluator, nu îndeplinesc cerințele unei acțiuni fondate pe art.1 din Legea nr.554/2004.
Este nefondată și critica legată de nemotivarea fișei de evaluare pentru anul 2008, depusă la filele 69-70 din dosarul Tribunalului Timiș, pentru că aceasta cuprinde mențiunile corespunzătoare cu privire la toate criteriile de evaluare, și faptul că aceasta a putut fi aprofundată de reclamant, rezultă din conținutul contestației formulate împotriva calificativului obținut, (fila 72 dos. Tribunal T) în cuprinsul căreia reclamantul își exprimă nemulțumiri legate de incorectitudinea unor aprecieri, raportat la activitatea sa.
Afirmația din recurs legată de riscul de a fi apreciat de pârât și pentru anul 2009 cu același calificativ nu constituie un motiv de modificare a unei sentințe judecătorești, deci critica este irelevantă cauzei.
În consecință, pentru motivele expuse recursul reclamantului se va respinge ca nefondat cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 841/28.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 9.II.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./16.02.2010
Tehnored./23.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
