Anulare act administrativ . Decizia /2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ.
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, împotriva sentinței civile nr. 1366/05.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, și pârâta intimată Instituția Prefectului - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați au depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs conform copiilor celor două chitanțe emise fiecare pentru suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial. Arată că decizia atacată nu a fost motivată nici în fapt nici în drept după cum a reținut instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 28.05.2009, reclamanții și au cerut în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Instituția Prefectului Județului A - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 A, desființarea/anularea parțială a Deciziei nr. 989/13.04.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de la Guvernul României prin care li s-a admis doar în parte contestația pe care au formulat-o împotriva Hotărârii nr. 11/23.05.2006 emisă de Instituția Prefectului Județului A - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și desființarea/anularea Hotărârii nr. 11/23.05.2006 emisă de Instituția Prefectului Județului A - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a respins cererea de acordare a compensațiilor bănești după antecesorul lor (bunic și străbunic) deși s-a constatat că sunt moștenitorii acestuia, iar pe cale de consecință au cerut admiterea cererii și obligarea pârâtelor la emiterea unei Hotărâri și respectiv Decizii, prin care să li se recunoască și să li se acorde compensații bănești pentru bunurile care au aparținut antecesorului lor, trecute în proprietatea statului bulgar în urma semnării Tratatului dintre România și Bulgaria la 7 septembrie 1940, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în mod legal pârâtul de ordinul le-a recunoscut calitatea de moștenitori legali ai defunctului, în cote de câte părți.
Au criticat Decizia nr. 989/13.04.2009, emisă de pârâtul de ordinul cu privire la respingerea cererii de acordare a dreptului la compensații bănești pe motiv că nu au dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile pentru care solicită despăgubiri.
Au susținut că au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisurile depuse în probațiune, eliberate de Arhivele Naționale ale României din care rezultă că antecesorul lor a deținut în satul comuna R, din fostul județ, în anul 1940, o casă cu două camere, anexe și teren aferent în suprafață de 2400 mp. și 10 hectare teren agricol.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivând că la data emiterii deciziei de validare a hotărârii nr. 11/23.05.2006 a Comisiei Județene A, reclamanții nu au depus acte din care să rezulte bunurile abandonate pe teritoriul statului bulgar de către autorul, respectiv, Situația comisiei mixte româno - bulgare.
A avut în vedere adresele nr. -/13.10.1998 și -/15.02.1999 emise de către Arhivele Naționale din care rezultă că și nu figurează cu Declarație și Situație de avere imobilă rurală în comuna R, județul.
A susținut că contractul de vânzare - cumpărare depus în probațiune de reclamanți face dovada că autorul acestora a fost colonizat în Bulgaria, anterior anului 1940 însă, în absența singurului document oficial care dovedește dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile abandonate, respectiv a Situației de avere imobilă rurală, înscris verificat și semnat de Comisia mixtă româno - bulgară, nu se poate face dovada dreptului de proprietate.
Pârâtul Instituția Prefectului Județului A - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, cu motivarea că reclamanții nu au dovedit "Declarația de avere imobiliară rurală" și "Situația de avere imobiliară rurală" singurele înscrisuri care fac dovada dreptului de proprietate a antecesorului acestora.
La dosar există dovada că autorul reclamanților a primit în folosință, respectiv a cumpărat prin intermediul Oficiului Național al mai multe bunuri imobile în județul, însă reclamanții nu au făcut dovada că aceste bunuri au trecut în proprietatea statului bulgar, dovadă care se face pe baza înscrisurilor eliberate de Comisia mixtă româno - bulgară s-au pe baza cu imobilele din mediul - Anexă la Tratat, care se eliberează de Arhivele Diplomatice și Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și nu pe bază de declarații de martori.
Prin sentința civilă nr.1366/05.10.2009, Tribunalul Arada admis acțiunea, a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 989/13.04.2009 emisă de pârâtul de pe care a anulat-o în parte, a menținut dispoziția cu privire la constatarea calității de moștenitor a reclamanților după autorul și a cotelor de moștenire stabilite, de părți pe seama fiecăruia, a anulat în parte decizia cu privire la respingerea cererii de acordare a compensațiilor în baza Legii nr. 9/1998 și a obligat pârâtul Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să emită o nouă decizie, motivată în fapt și în drept cu privire la soluționarea contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 11/23.05.2006, emisă de pârâta de II, respectiv să analizeze existența sau inexistența dreptului pretins, să identifice imobilele pentru care solicită acordarea de compensații și înscrisurile pe care se întemeiază soluția organului jurisdicțional emitent.
Examinând din punct de vedere formal Decizia nr.989/13.04.2009 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la data de 07.09.1940, tribunalul a constatat că acțiunea în contencios administrativ este fondată.
A reținut Tribunalul că Decizia nr.989/13.l04.2009, având natura juridică a unui act juridic individual, nu este motivată, fapt ce atrage nelegalitatea ei și sancțiunea anulării actului.
Nemotivarea actului administrativ de către organul emitent constituie un motiv de anulare, raportat la dispozițiile art.31 alin. 2 din Constituția României, republicată, care prevede obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
În baza acestei prevederi constituționale, obligația motivării actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrarului administrației publice și se impune, cu deosebire, în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.
Motivarea trebuie să cuprindă elementele de fapt și de drept care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei contestate iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate (Decizia nr. 482/26.01.2007 pronunțată de, Secția de contencios administrativ și fiscal).
Prin urmare, motivarea în fapt și în drept a deciziilor autorităților publice constituie o condiție indispensabilă de legalitate a actelor administrative, dar și pentru că permite reconstituirea raționamentului efectuat de emitentul actului.
Această obligație legală se desprinde și din conținutul art. 8 din Legea contenciosului administrativ care prevede că obiectul acțiunii îl constituie controlul de legalitate al actelor administrative tipice sau asimilate.
În consecință, instanța de contencios administrativ este învestită să analizeze și să constate existența unei atingeri aduse unui drept ori unui interes legitim prin actul administrativ contestat în instanță, raportat la competențele jurisdicționale speciale, ale pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Instituția Prefectului Județului A - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În speța de față, pârâta de ordinul nu a indicat obiectul contestației, capetele de cerere ale contestației, nu a enumerat înscrisurile depuse de reclamanți pentru dovedirea dreptului de proprietate și nu a făcut o analiză juridică a acestora, pentru a demonstra existența sau inexistența dreptului de a primi compensații bănești, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în condițiile Legii nr. 9/1998, cu toate că la dosarul cauzei reclamanții au depus xerocopii ale unor acte autentice de vânzare - cumpărare.
Aceste acte au fost încheiate între Oficiul Național al cu sediul în B și, antecesorul reclamanților prin care se face dovada că autorul acestora a cumpărat 10 ha de teren arabil și un teren în suprafață de 2400 mp. pentru construirea unei case de locuit, identificate cadastral în planul de parcelare cadastrală al comunei R, Centrul, județul, (fila 27 dosar).
Prin răspunsul nr.869/28.02.1933 reclamanții au făcut dovada că autorul lor, original din comun a, județul A, este trecut pe de împroprietărire al comunei, respectiv în nr. 1 sub nr. 278, la categoria 4, fiind împroprietărit cu 3 jugăre și 800 stânjeni pătrați în comuna de origine. (filele 40, 41 și 42 fond).
Instanța a constatat că se impune analizarea procesului verbal încheiat la data de 26.03.1933 de șeful Regiunii Agricole, jud. C, în prezența notarului public cu privire la executarea Ordinului Oficiului Național al nr. 509/1933, dar și a procesului verbal încheiat la data de 19.04.1933, de aceleași autorități, prin care confirmă luarea în administrarea statului a lotului de cultură și a locului de casă, cu care a fost împroprietărit autorul reclamanților în centrul de colonizare
De asemenea, s-a constatat că se impune analizarea înscrisurilor eliberate de Serviciul agricol C la data de 14.11.1933, fila 5o dosar și a procesului verbal nr. 1566/31.08.1937 eliberat de primarul comunei și alți reprezentanți ai comunei care confirmă că autorul reclamanților s-a stabilit definitiv în centrul de colonizare din satul a, jud. începând din anul 1934.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 precum și dispozițiile art. 6 din HG nr. 753/26.10.1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, văzând că legiuitorul a făcut o enumerare exemplificativă și nu limitativă a înscrisurilor cu care se poate dovedi "existența bunurilor rămase" ale cetățenilor români în județele cedate Bulgariei, se impune cercetarea fondului cauzei de către pârâta de ordinul prin prisma tuturor înscrisurilor depuse în probațiune, dar și scopului urmărit de legiuitor la edictarea normelor legale invocate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 alin. 1, art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 39 alin. 2 din Constituția României și a art. 6 din HG nr. 753/1998 privind Normele de aplicare a Legii nr. 9/1998, prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
În consecință, a constatat nelegalitatea Deciziei nr.989/13.04.2009 emisă de pârâtul de pe care a anulat-o în parte;
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitând modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește anularea în parte a Deciziei nr.989/13.04.2009.
Se arată că prin Decizia nr.989/13.04.2009, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanții, - și a fost validată Hotărârea nr.11/23.05.2006, emisă de Comisia Județeană La data emiterii deciziei de validare, la dosar nu existau acte care să bunurile abandonate în Bulgaria de către autorul, respectiv Situația Comisiei mixte româno-bulgare. Din adresele nr.- din 13.10.1998 și nr. - din 15.02.1999 emise de către Arhivele Naționale rezultă că și "nu figurează cu Declarație și Situație de avere imobilă rurală în com.R jud.".
Contractul de vânzare-cumpărare aflat la dosar face dovada că autorul a fost colonizat în Bulgaria, anterior anului 1940. Singurul document oficial care dovedește dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile abandonate este "Situația de avere imobiliară rurală" verificată și semnată de Comisia mixtă româno-bulgară.
Având în vedere cele de mai sus, recurenta consideră că în mod corect Comisia Județeană Aar espins cererea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile abandonate în Bulgaria de către colonistul.
Contestația împotriva Hotărârii nr.11/2009 a fost admisă în parte în sensul recunoașterii calității de moștenitori legali a reclamanților și -.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.7 din OUG nr.25/2007 coroborate cu prevederile art.35 alin.4 lit.b și art. 351alin.1 lit.b din HG nr.753/1998, modificată și completată prin HG nr.1277/2007 prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr.989 din 13.04.2009, s-a validat Hotărârea Comisiei Județene
Pârâta recurentă conchide arătând că Decizia nr.989 din 13.04.2009 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este temeinică și legală și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții intimați și - solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Arată că în mod corect prima instanță a admis excepția nulității deciziei ca nefiind motivată în fapt și în drept.
Solicită instanței de recurs să înlăture apărările pârâtei care susține că Decizia nr.989 din 13.04.2009 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost emisă cu respectarea prevederilor legale pe care le-a enunțat.
Arată că din actele dosarului rezultă că antecesorul lor, a deținut în satul comuna R, din fostul județ, în anul 1940, o casă cu două camere, anexe și teren aferent în suprafață de 2400 mp. și 10 hectare teren agricol și pentru a completa probațiunea a cerut și audierea a doi martori a căror părinți au fost vecini cu antecesorul până la plecarea lor din Bulgaria, dar că urmare a admiterii excepției nulității deciziei, cei doi martori nu au mai fost audiați.
Pentru motivele arătate reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta nu aduce nicio critică hotărârii atacate, mulțumindu-se să reproducă în mod identic susținerile din cadrul întâmpinării formulate în fața primei instanțe. Curtea va analiza prin urmare sentința prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele.
Din lecturarea Deciziei nr.989/13.04.2009 (fila 7 dosar), se poate observa că într-adevăr aceasta nu corespunde exigențelor legale, nefiind motivată, fapt care, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Arad, atrage nelegalitatea ei și sancțiunea anulării.
Decizia menționată face referire la nedovedirea dreptului de proprietate fără a arăta însă de ce înscrisurile depuse la dosarul administrativ, care se regăsesc de altfel și la dosarul Tribunalului Arad, nu sunt în măsură a face o astfel de dovadă.
Așa cum a reținut și prima instanță, în soluționarea contestației, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 ar fi trebuit să analizeze procesul verbal încheiat la data de 26.03.1933 de șeful Regiunii Agricole, jud. C, cu privire la executarea Ordinului Oficiului Național al nr. 509/1933, precum și procesul verbal încheiat la data de 19.04.1933, de aceleași autorități, prin care confirmă luarea în administrarea statului a lotului de cultură și a locului de casă cu care a fost împroprietărit autorul reclamanților în centrul de colonizare
De asemenea, se impunea și analizarea înscrisurilor eliberate de Serviciul agricol C la data de 14.11.1933 procesul verbal nr.1566/ 31.08.1937 eliberat de primarul comunei și alți reprezentanți ai comunei care confirmă că autorul reclamanților s-a stabilit definitiv în centrul de colonizare din satul a, jud. începând din anul 1934.
Mai mult decât atât, Curtea reține că prin emiterea deciziei în acest mod reclamanții intimați au fost prejudiciați și prin necercetarea susținerilor lor în cadrul contestației soluționate prin Decizia nr.989/13.04.2009.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții intimați, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat achitat în recurs. Curtea nu va lua în considerare și onorariul din primă instanță întrucât intimații nu au promovat recurs cu privire la neacordarea cheltuielilor de către Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, împotriva sentinței civile nr.1366/05.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, și pârâta intimată Instituția Prefectului - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții intimați, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./08.09.2010
Tehnored./09.09.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
