Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.873/2008
Ședința publică din 3 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții -, și, împotriva sentinței civile nr. 2091/08.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI DE și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dosarul fiind amânat ca urmare a încuviințării cererii de amânare. La data de 02.12.2008 reclamanții au depus concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea recursului și a acțiunii, anexând înscrisuri și o cerere în probațiune.
Curtea, după deliberare asupra cererii în probațiune formulată de reclamanți, o respinge, apreciind că această cerere nu este pertinentă și nu poate conduce la soluționarea cauzei. Având în vedere obiectul cauzei, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține spre pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosar, în temeiul art. 150. Proc. civ.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.091 din data de 8 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea în contencios-administrativ formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI DE și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DE.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că Ordinele nr. 275/2002 și nr. 486/2003 au fost date n aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de operare națională, ordine publică și siguranță națională; că Ordinul nr. 496/2003 ce a extins sfera nu se aplică personalului civil din instituțiile publice, altele decât cele de apărare, ordine și siguranță națională.
Totodată, mai reține instanța, că un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care acesta este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege; legea se adresează unei categorii limitate de salariați; că este vorba de o politică salarială diferențiată față de funcționarii publici care nu sunt salarizați în mod unitar și nu de discriminare în sensul Legii nr. 137/1999.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții -, și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate, recurenții arată că din analiza disp. nr.OUG 63/2003, A Ordinului rezultă expres și fără echivoc competența de reglementare a în cazul administrației publice, fără vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale; că în baza ordinului evocat prefecturile încă din anul 2003 primesc indemnizații de dispozitiv, iar motivarea instanței referitoare la nepublicarea ordinului constituie o aplicare greșită a legii. Astfel, sub acest din urmă aspect, arată recurenții, ordinulnu arecaracterul și construcția unui act normativ a cărei intrare în vigoare să fie ținută de vreo publicare, ci de comunicarea lui celor interesați, de la această din urmă dată producând efecte.
De altfel, arată recurenții, indemnizația de dispozitiv rezultă din prev. Legii nr. 138/1999 coroborate cu art. 13, dispoziții în aplicarea cărora prin Ordinul nr. 496/2003 se explică noțiunea de personal civil, drepturile salariale și sporurile fiind astfel prevăzute de lege.
În plus, arată recurenții că dispozițiile de salarizare aplicabile funcționarilor prevăd acordarea pe lângă salariile de bază, de premi și alte drepturi, printre care se înscrie în această ultimă categorie și indemnizația, iar acordarea acestora nu încalcă prevederile ci, dimpotrivă, asigură egalitatea de tratament personalului din cadrul aceleiași autorități.
În fine, se arată că în condițiile neacordării primei se creează un sistem discriminator la nivelul autorităților locale din județ.
Intimata, deși citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor existente, a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că actul administrativ, respectiv ordinul emis de către a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, încât așa cum corect a reținut și prima instanță, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art. 312.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții -, și, împotriva sentinței civile nr. 2.091 din 08 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./11.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
