Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 2/R-CONT
Ședința publică din 06 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în Rm.V,-, -.23,.B,.5, județul V, împotriva sentinței nr. 1444 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, reprezentată la fond prin reprezentantul legal SINDICATUL LIBER "", cu sediul în C,-, județul D, intimată fiind pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA UI, cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei- pârâte.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că la data de 11 februarie 2009, reclamanta -, prin SINDICATUL LIBER "" C, a chemat în judecată AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA UI V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume ce vor trebui actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 1.01.2004 și până în prezent.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de funcționar public în perioada 1 ianuarie 2004 și până în prezent trebuie să beneficieze de suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, dispoziții care au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată cu modificări de Legea nr. 417/2006.
S-a mai susținut că suspendarea drepturilor contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României precum și prevederilor art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003, care dispun în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, fiind garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Prin sentința nr. 1444 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de salariul de bază, de sporul pentru vechime în muncă, de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În ciuda faptului că legiuitorul a prevăzut drepturile menționate, nu a prevăzut și cuantumul celor două sporuri, ceea ce face ca în prezent acordarea acestora să nu poată fi posibilă, ca urmare a faptului că drepturile pretinse nu pot fi determinate sau determinabile. S-a mai reținut că în cauza dedusă judecății nu există similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare și ca atare nefiind cuantificate de către legiuitor, nu există temei legal pentru acordarea lor. Mai mult, OG nr. 6/2007 în vigoare în prezent, nu se referă la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci prevede anumite sporuri care se acordă distinct pentru anumite instituții publice sau pentru anumite categorii de personal, așa încât acordarea lor ar fi nelegală.
De asemenea, nu sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. 3 teza ultimă din OG nr. 6/2007, întrucât în cauza dedusă judecății nu există vreo limitare a drepturilor cuvenite funcționarilor publici, cât timp drepturile solicitate nu au fost cuantificate de legiuitor și nu pot fi determinate sau determinabile de instanță în funcție de criterii obiective. Prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, nu sunt incidente în cauza de față.
Prin urmare, sporurile respective nu au fost individualizate de legiuitor, iar instanța nu se poate substitui acestuia pentru a le stabili cuantumul, cum solicită reclamanta.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, drepturile solicitate în instanță izvorăsc din lege, iar instanța soluționând cauza la primul termen de judecată, nu analizează materialul probator, deși fundamentul cuantificării pretenției sale pornește de la recunoașterea acestora în alte spețe, cât și din interpretarea logică a prevederilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999. Susținerea instanței de fond că drepturile solicitate nu ar constitui un bun nu este veridică, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Intimata a depus întâmpinare ( calificată drept concluzii scrise, în raport de momentul depunerii) arătând că drepturile respective au fost suspendate și nici nu a avut resursele financiare plății acestora.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, judecătorul fondului nu a negat dreptul reclamanților de a primi cele doua suplimente prev. de art. 31 din Legea nr. 188/1999/R, ci doar a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamanți nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamantei ca funcționar public.
Potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective. Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamantă, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu face parte.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține. În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care face parte recurenta - reclamantă
În plus, prin decizia nr.20 din 21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, a stabilit că, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru că instanțele nu se pot substitui puterii legislative, iar respectivele drepturi nu sunt finalizate, rămânând doar drepturi "virtuale".
Cum potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă, decizia de mai sus este obligatorie, Curtea urmează a da eficiență și argumentelor reținute de către Înalta Curte, motiv pentru care,Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 31alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 31alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 31alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 31alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
în temeiul art.312 alin.1 recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta -, domiciliată în Rm.V,-, -.23,.B,.5, județul V, împotriva sentinței nr. 1444 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, reprezentată la fond prin reprezentantul legal SINDICATUL LIBER "", cu sediul în C,-, județul D, intimată fiind pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA UI, cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
11.01.2010
Jud fond.Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
