Alte cereri. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.06.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.11
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de și împotriva deciziei civile nr.454/30.05.2007, pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, A și -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea contestatorilor, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele formulate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 18.06.2007, și au solicitat anularea deciziei civile nr.454/30.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.85/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, admiterea recursului și anularea actelor administrative contestate.
În drept, contestația în anulare s-a întemeiat pe prevederile art.317 al.2 teza II și art.318 teza I Cod procedură civilă.
În motivare, s-a invocat că din probele administrate, a rezultat cu claritate că pârâții nu au făcut dovada comunicării Deciziei nr.25/1993, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia, întrucât emiterea unei decizii necomunicate nu produce efecte.
De asemenea, instanța a apreciat în mod eronat că necomunicarea nu este un motiv de nulitate absolută, și s-au invocat probele administrate.
Contestatori mai susțin că instanța s-a mulțumit cu afirmații nedovedite, că a reținut în mod greșit că nu sunt situațiile prevăzute de lege pentru nulitate absolută a actului juridic, că a apreciat în mod greșit că voința unilaterală a Consiliului Local constituie literă de lege, că a reținut eronat că nu s-au achitat taxe și impozite.
Au mai susținut că nu pot constitui probe simple afirmații ale apărătorilor, nedovedite.
Contestatorii au prezentat argumente juridice, care justifică acțiunea și nulitatea absolută a deciziei 25/1993, precum și aspecte legate de abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și a favorizării pârâților.
A evidențiat rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 8.VIII.2007, de neîncepere a urmăririi penale față de și, la plângerea formulată de reclamanții contestatori, din considerentele căreia rezultă că ei nu au fost încunoștiințați de decizia de anulare a concesiunii.
În sfârșit, contestatorii au arătat că în mod greșit s-a reținut că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, deși s-a făcut dovada necesară.
Examinând prezenta contestație în anulare, în raport de motivele invocate, precum și de decizia atacată, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.545/30.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.85/2007 a Tribunalului Timiș, reținând în motivare următoarele:
Din oficiu, Curtea a invocat excepția inadmisibilității contestării Deciziei nr.25/1993, neatacată conform Legii nr.29/1990, precum și excepția inadmisibilității acțiunii în privința capătului de cerere referitor la constatarea nulității Hotărârii nr.102/2005 a Consiliului Local, necontestată în procedură prealabilă.
Asupra excepțiilor invocate Curtea a constatat că:
Reclamanții au formulat prezenta acțiune la Tribunalul Timiș, care a fost înregistrată la data de 8 iunie 2006, iar unul din capetele de cerere vizează constatarea nulității Deciziei nr.25/1993 emisă de Primarul comunei. Actul administrativ respectiv a fost emis sub imperiul Legii nr.29/1990 și putea fi cenzurat de instanța de judecată în termenele și conform procedurilor prevăzute de acel act normativ, ce constituiau condiții de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ.
Cum reclamanții au formulat acțiunea peste termenele prevăzute în art.5 din Legea nr.29/1990 și cu neîndeplinirea procedurii prealabile după abrogarea acestui act normativ, rezultă că acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește capătul de cerere arătat, excepția invocată fiind întemeiată.
De asemenea, excepția inadmisibilității cererii privind constatarea nulității Hotărârii nr.102/2005 a fost găsită fondată. Reclamanții au formulat acțiunea direct la instanța de judecată, fără a îndeplini procedura prealabilă prevăzută în art.7 din Legea nr.554/2004, dispoziție legală cu caracter imperativ, astfel că și acest capăt de cerere fiind inadmisibil.
Față de cele de mai sus, Curtea a admis excepțiile invocate, situație în care examinarea motivelor de recurs este considerată superfluă, și a respins, în consecință, ca nefondat recursul reclamanților, conform art.312(1) Cod procedură civilă.
În raport de motivele invocare de contestatori, se reține că aceștia, deși au invocat prevederile art.318 teza I și art.317 al.II teza II Cod procedură civilă, nu au motivat condiții de admisibilitate ale unei căi extraordinare de atac, ci au prezentat o serie de nemulțumiri legate de aspectele reținute de instanțele care au soluționat litigiul.
Întreaga motivare a contestației în anulare susține că instanța a apreciat în mod greșit, că instanța s-a mulțumit, că instanța a reținut în mod greșit, toate acestea legat de probele administrate și de raportarea acestora la normele legale.
Rezultă cu prisosință că se tinde la o rejudecare a recursului, reclamanții nefiind mulțumiți de soluția pronunțată de instanța de recurs, astfel că, aceasta nefiind permis în judecarea unei căi extraordinare de atac, și constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele imperative ale prevederilor art.317 și 318 Cod procedură civilă, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de și împotriva deciziei civile nr.454/2007, pronunțată în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./28.01.2008
Tehnored. /30.01.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Instanța de recurs: Curtea de Apel Timișoara - judecători,.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
