Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--04.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.21
Ședința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și pârâtul Penitenciarul Arad prin - director, împotriva sentinței civile nr.2251/25.09.2007, pronunțată în dosar nr. - al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus întâmpinare la recursul formulat de pârât.
Văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2251/25.09.2007, pronunțată în dosar nr. - Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul și în consecință a obligat pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță A reprezentat de directorul, să-i emită în scris detaliat pe lună, zile și ore timpul efectiv lucrat de reclamant în Atelierul de terapie ocupațională din cadrul Penitenciarului, în perioada 21 februarie 2005 - până la zi și a respins acțiunea față de pârâții și și capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale și penalități.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare a cererilor adresate conducerii penitenciarului, reclamantului i-au fost comunicate răspunsurile prin adresele nr.12.628 din 29.93.2007 și 12.994/12.04.2007, din care rezultă perioadele în care acesta a desfășurat activități în Atelierul de terapie ocupațională din cadrul penitenciarului, fără însă a fi detaliate pe luni, zile și ore cum a solicitat reclamantul. Răspunsurile la cererile reclamantului și poziția pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A prin întâmpinare se referă mai mult la orarul atelierului de terapie ocupațională decât la perioada în care reclamantul a prestat activități în cadrul atelierului.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță A reprezenta prin directorul acestuia să-i emită în scris, detaliat pe lună, zile și ore timpul efectiv lucrat de reclamant în Atelierul de terapie ocupațională din cadrul Penitenciarului, în perioada 21 februarie 2005 - până la zi.
Instanța a respins cererea față de pârâții și și capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei și 100 lei/zi de penalități de întârziere, având în vedere că nu rezultă o vătămare constând în stres-ul psihic pretins provocat reclamantului, ca urmare a necomunicării acestor date.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâtul Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Reclamantul a solicitat admiterea cererii de obligare la daune morale și a penalităților solicitate inițial, susținând în motivare că pârâții nu s-au conformat solicitării sale, tergiversează comunicarea informațiilor, termenul legal fiind depășit.
Pârâtul a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul casării acesteia în parte, în ceea ce privește daunele morale.
În motivare, a arătat că nu este posibilă cuantificarea perioadei în care reclamantul a lucrat, deoarece în cadrul Atelierul de terapie ocupațională se desfășoară activități educative, culturale, terapeutice de consiliere psihologică și asistență socială, nu se muncește efectiv.
Examinând recursurile, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, Curtea de Apel Timișoara constată că nu sunt întemeiate și le va respinge conform următoarelor considerente.
Reclamantul a susținut că i se cuvin daune morale, ca urmare a tergiversării comunicării informațiilor solicitate și a depășit termenul legal de răspuns.
În mod corect prima instanță a respins acest capăt de cerere, întrucât nu au nici o justificare. Acordarea acestora, deși în principiu sunt legate de încălcarea unor drepturi, încălcare generatoare de prejudiciu moral, este totuși condiționată de existența unor elemente probatorii, care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit: elementele probatorii cad în sarcina reclamantului, nefiind suficientă enunțarea unui pretins prejudiciu moral și solicitarea unei sume de bani. Prin urmare, nefiind făcută nici o referire la ce anume constituie suferința morală a reclamantului, nefiind propuse pentru administrare probe în acest sens, recursul reclamantului este nefondat, ținându-se seama și că în privința penalităților solicitate prin acțiune și în recurs, reclamantul nu a invocat temeiul legal al acestora, iar instanța, din oficiu nu a găsit incidența dispozițiilor legale care să sancționeze cu penalități (de 100 ron /zi, solicitate de reclamant), necomunicarea înscrisului solicitat.
Asupra recursului pârâtului, se observă că este nefondat, întrucât reclamantul a solicitat să i se comunice detaliat timpul efectiv în care a activat în O - Atelierul de terapie ocupațională din cadrul Penitenciarului, în perioada 21 februarie 2005 - până la data formulării cererii.
Deși susține că nu se poate cuantifica perioada efectivă în care reclamantul a lucrat, sau a activat în cadrul Atelierul de terapie ocupațională, acest lucru nu este justificat; se pot comunica datele solicitate, din evidențele Penitenciarului, conform orarului de participare și a prezenței consemnate. De altfel, în răspunsul dat reclamantului (adresa 12628/29.03.2007 - fila 14 dosar Tribunal) se consemnează că acesta a participat permanent la activitățile atelierului, conform orarului aprobat, excepție făcând anumite zile.
Prin urmare este foarte posibil să fie consemnată această participare, astfel cum cere reclamantul, pe luni, zile și ore, iar susținerile recurentului pârât nu sunt întemeiate.
Față de aceste considerente, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse în baza art.312(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Penitenciarul Arad, împotriva sentinței civile nr.2251/2007, pronunțată în dosar nr.- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./22.01.2008
Tehnored. //28.01.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
