Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 237/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 237/ Dosar nr-
Ședința publică de la 7 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, ikola, împotriva sentinței civile nr. 67 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 31 martie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 7 aprilie 2009.
Curtea
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 5 noiembrie 2008, reclamanta, ikola, au chemat în judecată pârâtul Primarul comunei solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige pârâtul la alocarea, calcularea și plata pentru reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, pentru perioada 1 aprilie 2005 - 1 aprilie 2008; obligarea pârâtului la actualizarea acestei sume conform indicilor de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; obligarea pârâtului să consemneze în carnetele de muncă acordarea indemnizației de dispozitiv retroactiv și în continuare ca și drept salarial; fără cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr. 67/22.01.2009 prin care a dispus respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Consiliului local și a primăriei respective.
Legea nr. 138/1999, la care fac referire reclamanții, privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Reclamanții nu fac parte din instituțiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, cuprinde reglementări privind sistemul de salarizare.
Conform art. 4 alin. 2 din ordonanță, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Potrivit art. 5 și urm. din lege, printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici nu este enumerată și indemnizația de dispozitiv.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 face referire la indemnizația de dispozitiv, dar aceasta este prevăzută pentru militari precum și personalul civil din instituțiile publice respective.
Ulterior, prin Ordinul nr. 496/2003 a Ministerului Administrației și Internelor s-au adus precizări cu privire la această indemnizație.
Astfel, la pct. 9.2 se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit pct. 31.1 "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Faptul că prin ordinul respectiv s-au adus precizări cu privire la indemnizația de dispozitiv nu poate fi interpretat altfel decât în contextul Legii nr. 138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizații, respectiv în legătură cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De altfel, chiar noțiunea de "dispozitiv" are fără discuție o semnificație militară.
Instrucțiunile de aplicare a Legii nr. 138/1999, date prin ordinul ministrului nu pot avea în vedere alte categorii de personal decât cele stabilite prin lege, deoarece acest lucru ar însemna o adăugare la lege.
Pe de altă parte, domeniul administrației publice vizat prin ordin nu poate include decât personalul din structurile ministerului, deoarece atribuțiile privind reglementările cu caracter general în ce privește salarizarea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale revin parlamentului ori guvernului.
Ca urmare acest ordin, prin sintagma "domeniul administrației publice" se referă la personalul ce face parte din aparatul central al ministerului, din structurile, instituțiile sau autoritățile subordonate.
În acest sens amintim Corpul de control al Primului Ministru, Direcția Generală de Pașapoarte, Instițuția Prefectului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență etc.
Unitatea administrativă, consiliul local, nu face parte din structura ministerului și nici nu este subordonată acestuia, iar față de prevederile din actele normative menționate, după cum s-a arătat, prin ordinul respectiv nu se poate adăuga la lege. Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declara recurs în termen legal, ikola, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit a respins acțiunea în întregime instanța de fond pe motiv că reclamații sunt funcționari publici încadrați la autoritatea administrativ locală și nu fac parte din funcționarii publici ai Ministerului Administrației și Internelor, deoarece doar aceștia au dreptul la sporul de dispozitiv.
Sentința criticată este nelegală deoarece instanța de fond a dat această hotărâre cu interpretarea greșită a legii astfel încât hotărârea dată este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 sporul de dispozitiv se aplică și se acordă și funcționarilor publici din administrația publică locală, sporul fiind prevăzut de Legea nr. 138/1999.
Pentru asigurarea unui tratament egal, salarial și nediscriminatoriu, pentru personalul din cadrul autorității administrației publice se impune aplicarea acestui spor și reclamanților în cauză.
Se invocă de recurenți și faptul că aceste drepturi au fost recunoscute la nivel național și plătite aceste drepturi spre exemplu și la funcționarii publici din instituția Prefectului.
În concluzie au solicitat admiterea recursului.
Recurenții au timbrat recursul (filele 14 - 21) și au depus copii de pe cărțile de identitate.
În cauză, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare la recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții (recurenții) au calitatea de funcționari publici în prezent și pe perioada pentru care au solicitat îndemnizația de dispozitiv.
Dispozițiile legale referitoare la îndemnizația de dispozitiv sunt reglementate în art. 13 din Legea nr. 138/1999 și în Ordinul nr. 496/2003 a Ministerului Administrației și Internelor pct. 9.2 și 9.4.
Acest spor reprezintă un element component al salariului acordat funcționarilor publici din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, dar având în vedere dispozițiile art. 31. 1 din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/2003, rezultă că el se aplică și personalului civil și personalului contractual din cadrul Ministerul Administrației și Internelor dar și din administrația publică.
Cum în speță reclamanții sunt funcționari publici din administrația publică locală ei nu pot fi tratați inegal sub acest aspect al dreptului la sporurile prevăzute de lege.
Ca atare instanța de recurs constată că în fapt și în drept criticile formulate în recurs, sunt întemeiate și legale, în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii.
În cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare se reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond situația dedusă judecății interpretând restrictiv și eronat prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/2004 astfel, înlăturându-i pe 4 reclamanți ca beneficiari ai îndemnizației de dispozitiv.
Ținând cont de faptul că hotărârea este nelegală, iar recursul este fondat în parte, urmează în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie admis în parte și în consecință se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii reclamanților astfel cum a fost cuprins în dispozitivul prezentei decizii.
Așa fiind, se va admite în parte acțiunea reclamanților, ikola, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, va obliga pârâtul să aloce, calculeze și plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, către fiecare reclamant începând cu 5.11.2005 și până la data prezentei decizii 7.04.2009 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau până la noi dispoziții legale, actualizarea sumelor cu indicele de inflație pe perioada 5.11.2005 și până la data plății efective, cu efectuarea mențiunii în carnetul de muncă ale reclamanților privind acest spor și perioada pentru care s-a acordat.
Pentru perioada 1.04.2005- 5.11.2005, instanța costată că pentru această perioadă acțiunea reclamanților este prescrisă, depășind 3 ani anterior introducerii acțiunii astfel că, va respinge restul pretențiilor reclamanților ca prescrise.
Pentru că recurenți reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată prezenta se va da fără cheltuieli de judecată.
Instanța va înlătura apărarea pârâtului formulată în dosarul de fond ca neîntemeiată și nelegală pentru considerentele de fapt și de drept expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții, ikola, împotriva sentinței civile nr. 67/22.01.2009 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, ikola, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei județul C și în consecință:
Obligă pârâtul să aloce, calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 5.11.2005, până la data prezentei decizii și în continuare, până la modificarea situației de fapt sau/și de drept.
Obligă pârâtul la plata sumelor respective actualizate cu indicele de inflație pentru perioada 5.11.2005 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul să consemneze în carnetele de muncă ale reclamanților funcționari publici, îndemnizația de dispozitiv pentru perioada precizată.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamanți pentru perioada 1.04.2005 - 5.11.2005, ca fiind prescrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - -
Grefier,
Red. MI 07.04.2009/dact.VP 9.04.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Lorența Butnaru
