Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 251/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G, HG, și împotriva sentinței civile nr.1752 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 31 martie 2009, când pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea cauzei la data de 7 aprilie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1752/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a respins cererea formulată de reclamanții, G, -a, HG, -, -, -, -, -, -, și, in contradictoriu cu parata Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Munca
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salariați ai paratei (astfel cum rezulta din răspunsul AJOFM C).
Potrivit art 1 din Legea nr 142/1998 "salariații din cadrul societarilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din aceste prevederi legale rezulta că reclamanții pot beneficia de aceste tichete de masa, in limita bugetului aprobat. Acest beneficiu nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar in condițiile in care autoritatea administrative parata are prevăzute si aprobate in buget sume cu respectiva destinație. In speța insa aceasta condiție nu este îndeplinita.
Aceste argumente au fost reținute și de către Înalta Curte de Casație si Justiție in Decizia nr 14/18.02.2008 data in soluționarea unui recurs in interesul legii in aceeași materie.
Celelalte considerente pe care reclamanții își fundamentează cererea, considerente vizând existenta in speța discriminării în raport de alți funcționari publici, nu pot fi reținute, dreptul de acordare a tichetelor de masă și a tichetelor de cadou nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituție, ci un drept subiectiv, iar acordarea acestora este condiționată și de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri. Totodată art. 16 din Constituție nu este încălcat întrucât principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce nu se poate reține în situația de față. Legea nu prevede în mod imperativ obligația pârâtei de a acorda aceste drepturi fiind vorba de o normă dispozitivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, -a, HG, -, -, -, -, -, -, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: instituția la care sunt funcționari publici le-a refuzat acordarea tichetelor de masă motivând lipsa sumelor din buget cu această destinație. prevederile art. 1 din Legea 142/1998, art.5 alin.1 din Codul muncii și art. 41 alin. 1 din Constituția României. Consideră că aceste drepturi trebuie acordate deoarece norma juridică trebuie aplicată, indiferent dacă s-au prevăzut sau nu sume cu această destinație în buget. Se acordă tichete de masă doar anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar ajungându-se la o inexplicabilă discriminare. Dacă se lasă la aprecierea angajatorului aplicarea acestor norme de protecție a salariatului și muncii acestuia niciodată nu se vor acorda sumele respective. Toți cetățenii români sunt egali în fața legii. Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă S de exemplu li s-a recunoscut acest drept.
La dosar a depus întâmpinare intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C solicitând respingerea recursului, ea nu este ordonator principal de credite pentru a repartiza suma în acest scop, iar nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de Legea nr. 142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru stabilirea salariaților care primesc astfel de tichete (art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.5/1999).
Cu privire la autoritățile și instituțiile publice se stabilesc, de regulă anual, prin legea bugetului de stat, condițiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masă. Prevederile din legea bugetului de stat în această materie se grefează pe art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998, în care se prevede că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator salariaților săi, în limitele valorii nominale legale care se indexează semestrial cu indicele prețurilor de consum, înregistrat la mărfurile alimentare, sunt deductibile din impozitul pe profit. La rândul său, salariatul, pentru valoarea constând în tichetul de masă, este scutit de plata impozitului pe venitul sub formă de salariu.
Aceste sume nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În raport cu conținutul explicit al dispozițiilor legale menționate, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, deci li se aplică dispozițiile Legii 188/1999.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr.188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Persoanele angajate cu contract de muncă au dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă însă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Nu este cazul reclamanților.
Instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului pentru a acorda tichete de masă în considerarea existenței unei discriminări față de alte categorii de angajați. În acest sens sunt și prevederile Deciziei 820/2008 a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, HG, și împotriva sentinței civile nr.1752 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, --- |
Grefier, - |
Red: MC/15.04.2009
Dact: MD/16.04.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
