Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2518/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2518
Ședința public de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judector
-- - - Președinte Secție
-- - - Judector
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 1321 din data de 22 mai 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsind recurenții reclamanți, și, intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Tribunalul Dolj, Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație Și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii și Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Craiova.
Procedura legal îndeplinit.
S-a prezentat referatul cauzei, dup care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecat, a pus recursul în dezbaterea prții prezente:
Consilier juridic pentru intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicit respingerea recursului, menținerea sentinței ca legal și temeinic, conform motivelor invocate în întâmpinare.
CURTEA:
Asupra recursului de faț;
Prin sentința nr.1321 din 22 mai 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Tribunalul Dolj, Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, Ministerul Finanțelor și Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Craiova.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a reținut c reclamanții, prin acțiunea formulat, au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre salariul prevzut pentru funcționarii publici din cadrul Parchetului General și cel prevzut pentru funcționarii publici din parchetele din teritoriu, cât și pe viitor, invocând discriminarea între aceste categorii.
S-a apreciat c potrivit dispozițiilor OG nr.6/2007, salariul de baz se stabilește în funcție de categorie, de clas, care reflect nivelul studiilor și, dup caz, de gradul profesional, precum și în raport cu nivelul la care se presteaz activitatea, respectiv la nivel central sau local (anexele 1-6).
De asemenea, prima instanț a artat c diferențierea fcut de legiuitor privind salarizarea funcționarilor publici este în totalitate legal și fireasc, întrucât la nivel central activitatea desfșurat presupune și coordonarea activitților din teritoriu.
A motivat judectorul fondului c principiul egalitții în fața legii nu înseamn o uniformitate ca atare la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit, iar a distinge nu înseamn a discrimina, diferența de tratament devenind discriminare numai dac intervine în cazuri similare.
Cu privire la pârâta MEF, prima instanț a artat c acesta nu are calitate procesual pasiv, lipsind un raport juridic direct între prți,
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, artând c funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative sunt recrutați și au aceleași atribuții, indiferent dac funcționeaz în cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetele teritoriale, c activitatea funcționarilor nu este structurat în funcție de competența material a autoritții în cadrul creia funcționeaz, așa încât nu se impune o diferențiere salarial.
A fost invocat practica CEDO privind diferența de tratament care devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritțile statale induc distincții între situații analoge și compatibile, fr ca acestea s se bazeze pe o justificare rezonabil și obiectiv.
Au fost invocate de asemenea prevederile Deciziei 1/1994 a Curții Constituționale, conform crora un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului ce trebuie s se justifice rațional în respectul principiului egalitții cetțenilor în fața legii și a autoritților publice.
Examinând motivele de recurs și legislația aplicabil în speț, Curtea reține urmtoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Dolj și au solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul acordat aceleiași categorii de funcționari din cadrul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și salariul care li se acord acestora efectiv.
Curtea arat c salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare ale parchetelor a fost reglementat prin OUG 92/2004, apoi prin OG 2/2006 și OG 6/2007.
Ordonanța 6/2007 a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cuprinsul acestei ordonanțe, la art.4 s-a instituit principiul salarizrii funcționarilor publici, în sensul c salariul de baz se stabilește în funcție de categorie, de clas, nivelul studiilor, gradul profesional al funcției, precum și în raport cu nivelul la care se presteaz activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor 1- 6.
Se constat din enunțul textului c legiuitorul a avut în vedere la stabilirea salariului de baz, între alte elemente, și nivelul central sau local la care se presteaz activitatea.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judectorul nu poate s acorde funcționarilor publici alte drepturi decât cele prevzute în lege pentru categoria creia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008, Curtea Constituțional a artat c dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere c în baza art.147 alin.4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicrii acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotrârea nr.262/2007, pronunțat de Consiliul Național de Combatere a Discriminrii, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizrii funcționarilor publici din cadrul Parchetelor teritoriale se aplic prevederile OG 6/2007 conform anexei corespunztoare acestor categorii de funcționari.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arat urmtoarele:
Convenția European a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplic direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridic intern a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiaritții, fiecare stat contractant al Convenției garanteaz și aplic direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a artat în doctrina de specialitate, primul judector al Convenției este judectorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrat în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua msuri ca legislația intern s fie compatibil cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arat c prevederile din OG 6/2007 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natur a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminrii.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul c exercitarea drepturilor și libertților prevzute în aceast Convenție, trebuie s fie asigurat fr nici o deosebire bazat, în special, pe sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine național sau social, apartenenț la o minoritate național, avere, naștere sau orice alt situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezult c principiul nediscriminrii implic egalitatea tuturor în fața legii și c toate persoanele au dreptul, fr discriminare, la o egal protecție.
Prin Protocolul nr.12 la Convenția European a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere general a discriminrii.
În art.1 al acestui protocol s-a artat c exercitarea oricrui drept prevzut de lege trebuie s fie asigurat fr nici o discriminare bazat, în special, pe sex, ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine național sau social, apartenenț la o minoritate național, avere, naștere sau orice alt situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezult c discriminarea se refer la drepturile și libertțile prevzute în Convenție.
Ori, în cauza de faț se invoc discriminarea între categorii de salariați care funcționeaz la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfșoar activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autoritți.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține c stabilirea unei grile diferențiate dup nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția European a Drepturilor Omului și, așa cum s-a artat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamn a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identic cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționar în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamn înclcarea principiului nediscriminrii, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectiv și rezonabil care decurge din ierarhia autoritților în care funcționeaz personalul respectiv.
Având în vedere motivele artate în prezenta hotrâre, Curtea constat c nu a avut loc o înclcare a prevederilor art.14 din Convenția European a Drepturilor Omului, c soluția instanței de fond este temeinic și legal, așa încât în baza art.312 Cod pr.civil va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 1321 din data de 22 mai 2008, pronunțat de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 03 2008
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/09.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Elena Canțăr, Sanda Lungu
