Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2679/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2679/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 131/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la data de 25.09.2009 s-a depus la dosar, de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Boc erere, în cuprinsul căreia solicită, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1. Pr. Civ. suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea recursului în interesul legii, pentru interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 31, alin. 1, lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, iar la data de 05.10.2009 s-a depus la dosar, de către Cartel "" întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Curtea, după deliberare, având în vedere faptul că recursul în intreresul legii a fost soluționat la data de 21.09.2009, urmează a respinge cererea de suspendare, apreciind că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1. Pr. Civ. motiv pentru care nemaifiind alte cereri de solicitat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 131/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, ridicată de această pârâtă și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de Cartel, în numele și pentru reclamantul, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei competenței materiale a tribunalului și excepția lipsei calității procesuale a pârâtului GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, ridicate de acest pârât, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
S-a admis acțiunea formulată de. CARTEL, cu sediul în mun. B, în numele și pentru reclamantul împotriva pârâților: 1) GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA B-N, 2) GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL B și; 3) MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
- au fost obligați pârâții de rândul 1-2 să acorde reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, în raport de perioada lucrată, începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației până la data plății efective.
- a fost obligat pârâtul de rândul 3 la alocarea fondurilor bănești necesare angajatorului în vederea plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, și aceste componente ale salariului trebuie acordate alături de celelalte drepturi care compun salariul, conform dispozițiilor legale specifice pentru respectivele drepturi.
Pornind de la acest principiu, instanța a constatat suspendarea acordării sporurilor în discuție, prin OUG nr. 92/2004 și OG nr.-, suspendare care a operat pentru anii 2004-2006, constituie o restrângere a exercitării drepturilor care este contrară dispozițiilor art.53 din Constituția României, iar această restrângere a determinat privarea nejustificată a titularilor drepturilor de posibilitatea exercitării lor, respectiv de posibilitatea de a încasa toate componentele drepturilor salariale prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999.
În raport de cele de mai sus, tribunalul a constatat că baza legală de acordare a drepturilor în discuție o constituie art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 și că drepturile sunt datorate reclamantului, în calitatea sa de funcționar public, dovedită cu Tabelul nominal (f-9-10) întocmit de Garda Financiară - Secția B-N și carnetul de muncă al reclamantului (depus în copie, 15-27), inclusiv pentru perioada cât a fost suspendată acordarea lor și cu atât mai mult pentru perioada de după 1 ianuarie 2007, până la data pronunțării prezentei sentințe, deoarece nu există un act normativ care să înlăture plata drepturilor salariale în discuție.
În ce privește cuantumul sporurilor în discuție, solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul constată că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, respectiv procentul în baza căruia se acordă sporul. Există unele sporuri, cum sunt cele de auditor și cele privind controlul financiar - preventiv, pentru care legislația specifică lor prevede un spor - ce ar putea fi eventual echivalent cu suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, dar nu există temeiuri pentru a considera cu certitudine că aceste sporuri constituie în fapt suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, la care face referire art.41 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Față de împrejurarea că nu există o dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al sporurilor pretinse, instanța stabilește că nu are competența de a stabili procentul sau modul de calcul al sporurilor, iar lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziții din alte texte de lege sau cu statuării cuprinse în hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, aceasta pentru a se respecta principiul separației puterilor în stat.
Așa fiind, reclamantul este îndreptățit să pretindă acordarea sporurilor în discuție, începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, pârâții de rândul 1-2 sunt datori să i le acorde, iar pârâtul de rândul să aloce fondurile bănești necesare angajatorului în vederea plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Pentru considerentele mai sus arătate, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei DGFP B-N, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, față de această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive, vor fi respinse excepțiile ridicate de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General și excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de instanță, din oficiu, a foat admisă acțiunea, precizată a reclamantului, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Garda Financiară - Comisia Generală B, solicitând admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 131/CA/17.03.2009, pronunțata de Tribunalul Bistrița -N, in cauza ce formează obiectul dosarului nr-, având drept consecința admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii formula ta de reclamant.
În motivarea recursului pârâta arată că, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul, funcționar public in cadrul Gărzii Financiare B - Nas olicitat in contradictoriu cu Garda Financiara - - N, Garda Financiara Comisariatul General, Ministerul Finanțelor Publice si Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului B - N, obligarea pârâților de rangul 1 si 2 la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza, a suplimentului corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada 01.01.2004 - la data plații efective, actualizate cu indicele inflației si obligarea pârâților de rangul 3 si 4 la alocarea de fonduri bănești necesare angajatorului in vederea plății acestor drepturi salariale.
Prin Sentința Civila nr. 131/CA/17.03.2009, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului B - N, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive fata de paratul Comisariatul General al Gărzii Financiare, a admis acțiunea formulata de reclamantul, a obligat pârâții de rândul 1 si 2 sa acorde reclamantului drepturile bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, in raport de perioada lucrata, începând cu data de 1.01.2004 si la pronunțarea prezentei hotărâri, cu actualizarea sumelor in raport cu rata inflației la data plății efective si a obligat paratul de rangul 3 la alocarea fondurilor bănești necesare angajatorului in vederea plății acestor drepturi salariale.
Instanța a apreciat ca baza legala de acordare a drepturilor in discuție o constituie art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 si ca drepturile sunt datorate reclamantului, in calitate de funcționar public, dovedita cu tabelul nominal (f-9-10) întocmit de Garda Financiara - B N si carnetul de munca al reclamantului, inclusiv pentru perioada cat a fost suspendata acordarea lor si cu atât mai mult pentru perioada de după 1 ianuarie 2007, la data pronunțării prezentei sentințe, deoarece nu exista un act normativ care sa înlăture plata drepturilor salariale in discuție.
In ce privește cuantumul sporurilor in discuție, instanța a constatat ca nu exista dispoziții legale care sa individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, respectiv procentul in baza căruia se acorda sporul. Referitor la procentul propriu - zis solicitat, instanța a constatat ca nu exista vreo dispoziție legala care sa individualizeze conținutul concret al drepturilor pretinse.
S-a apreciat ca, instanța nu are competenta de a stabili procentul sau modul de calcul al sporurilor, iar lipsa normelor legislative nu poate fi substituita cu dispoziții din alte texte de lege sau cu statuarii cuprinse in hotărâri judecătorești pronunțate in spete similare, aceasta pentru a respecta principiul separației puterilor in stat.
Având in vedere prevederile art. 3041 Cod Procedura Civila, conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele, solicitam instanței de recurs analizarea cauzei deduse judecații sub toate aspectele sale.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, a reținut faptul ca din cuprinsul art. 3 din HG nr.533/2007, rezulta ca Garda Financiara este condusa de un comisar general, care are calitatea de ordonator terțiar de credite si exercita atribuțiile legate de acesta calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii Financiare, dar el poate delega aceasta calitate altor persoane împuternicite in acest scop, precizând limitele si condițiile delegării, in exercitarea atribuțiilor sale comisarul general emite decizii, iar prin Decizia nr. 237/02.10.2007 s-a reținut ca, Comisarul General are calitatea de ordonator terțiar de credite si exercita atribuțiile lega le in aceasta calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii Financiare si s-a dispus delegarea calității de ordonator terțiar de credite comisarilor șefi ai secțiilor județene, pentru cheltuielile legate de activitatea secțiilor pe care le conduc, indicându-se in concret, prin indicarea articolelor de lege, care sunt atribuțiile si responsabilitățile preluate de comisarii șefi ai secțiilor județene, insa prin prisma acestora nu se poate retine ca Garda Financiara - Comisariatul General nu ar avea calitate procesuala pasiva in cauza, fata in raport de cererea reclamantului de a i se acorda drepturile salariale.
Astfel, potrivit art. 5 alin.1 pct. 14 din Regulamentul de organizare si funcționare a Gărzii Financiare, aprobat prin Ordinul nr. 152/2008 al MEF, Comisarul General organizează elaborarea, fundamentarea si prezentarea de propuneri pentru bugetul Gărzii Financiare si răspunde de buna execuție a acestuia potrivit dispozițiilor legale si metodologiei stabilite de MEF (in prezent MFP) iar conform pct. 15 aproba repartizarea de credite bugetare pentru secțiile județene.
Or, acestea nu pot si nu au fost delegate secțiilor județene.
Consideră Sentința Civila nr. 131/CA/17.03.2009, pronunțata de Tribunalul Bistrița - N, netemeinica si ne legala pentru următoarele motive:
Calitatea procesuala - legitimatio ad causam - se analizează in cerința existentei unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala activa) si tot astfel, intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic (calitate procesuala pasiva).
In cauza de fata reclamantul a solicitat drepturi salariale începând cu anul 2004.
Or, in aceasta perioada Garda Financiara - Comisariatul General nu a avut calitatea de angajator si de ordonator de credite, pentru a fi obligata la raportul dedus judecații.
Actele normative incidente in cauza de fata, care reglementează structura Garzii Financiare sunt G nr. 1538/2003 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Financiare si G nr. 533/2007 privind organizarea si funcționarea Gărzii Financiare.
Potrivit art. 5 din G nr. 1538/2003 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Financiare: Comisariatele regionale se organizează ca unități zonale care coordonează, din punct de vedere administrativ si in vederea exercitării atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, in limita competentelor stabilite prin Regulamentul de organizare si funcționare a Gărzii Financiare, activitatea secțiilor arondate. Numărul comisariatelor regionale si secțiile județene arondate fiecărui comisariat regional sunt prevăzute in anexa nr. 2.
Conform anexei sus menționate, Sectia Judeteana BNf ăcea parte din cadrul Comisariatului Regional
Potrivit art. 5 din G nr. 1538/2003 "Comisariatele regionale sunt conduse fiecare de un comisar-sef, ajutat de un comisar-sef adjunct, care au atribuții si răspunderi pentru secțiile județene arondate, nominalizate expres prin decizie a comisarului general. Comisariatul Municipiului B este condus de un comisar-sef si 3 comisari-șefi adjuncți care au atribuții si răspunderi inclusiv pentru secțiile județene arondate. Comisarii șefi ai comisariatelor regionale si al Comisariatului Municipiului B sunt ordonatori terțiari de credite si îndeplinesc in aceasta calitate toate atribuțiile legale care le revin pentru comisariatul respectiv si secțiile județene arondate".
Potrivit art. 6 din G nr. 1538/2003 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, Secțiile județene si Secția Municipiului B sunt conduse fiecare de un comisar sef secție, care numește, angajează, promovează, sancționează si eliberează din funcție personalul de execuție din subordinea sa. Comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator terțiar de credite comisarului sef secție. Prin actul de delegare se precizează limitele si condițiile delegării.
Urmare abrogării G nr. 1538/2003 de către G nr. 533/2007 privind organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, Comisariatele regionale ale Gărzii Financiare s-au desființat, iar Secțiile județene si Secția Municipiului B au devenit, conform art. 5 din acest act normativ, unități teritoriale ale Gărzii Financiare, cu personalitate juridica, care au competenta de control pe teritoriul județului.
Potrivit art. 6 alin. 1 din G nr. 533/2007 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările si completările ulterioare, Secțiile județene si Secția Municipiului B sunt conduse fiecare de un comisar sef secție, care numește, angajează, promovează, sancționează si eliberează din funcție personalul de execuție din subordinea sa. Comisarul general poate delega calitatea sa de ordona tor terțiar de credite comisarului sef secție. Prin actul de delegare se precizează limitele si condițiile de legării.
Potrivit art. 3 alin. 2 din G nr. 533/2007 pentru organizarea si funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările si completările ulterioare, Comisarul general are calitatea de ordona tor terțiar de credite si exercita atribuțiile legale in aceasta calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii Financiare. Comisarul general poate delega aceasta calitate altor persoane împuternicite in acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele si condițiile delegării. In exercitarea atribuțiilor sale, comisarul general emite decizii.
Prin Decizia nr. 237/02.10.2007, Comisarul general al Gărzii Financiare a delegat calitatea sa de ordonator terțiar de credite, comisarului sef secție al Gărzii Financiare B -
Astfel, succesoarea in drepturi si obligații in cauza de fata este Garda Financiara B -
Având in vedere faptul ca reclamantul se afla in raporturi de serviciu cu Garda Financiara B - N, fiind numit in funcție de către comisarul sef secție, care are si atribuția de stabilire a drepturilor salariale a funcționarilor publici de execuție, Garda Financiara - Comisariatul General nu poate fi obligata la raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, apreciaza ca hotararea instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, pentru urmatoarele considerente:
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului si a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesara existenta unor dispoziții date in aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, devenit ulterior art. 31, atribuție ce revine fie legiuitorului, in cazul promovării unui act normativ cu forța juridica de lege, fie Guvernului, in cazul promovării unei hotărâri date in executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
In condițiile in care nu este reglementata modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In completarea acestuia, legiuitorul a stabilit la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 ca "Salarizarea funcționarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din interpretarea cumulativa a acestor doua texte normative, rezulta ca, cele doua componente solicitate de funcționarii publici, urmează sa fie reglementate prin Legea privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
In condițiile in care aceasta lege nu a fost adoptata acum de către legiuitorul R, funcționarilor publici le sunt aplicabile, in acest moment, prevederile din G nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor, publici precum si creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici În anul 2007, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 din G nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici - actul normativ "reglementează drepturile salariale si alte drepturi ale funcționarilor publici la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare -".
Este evident faptul ca G nr. 6/2007 este un act normativ distinct de Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care se face trimitere in cuprinsul art. 31 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct (provizoriu) fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita, in limitele normative ale G nr. 6/2007, plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999.
In acest sens, apreciem ca nașterea drepturilor salariale, prevăzute la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, va avea loc la momentul adoptării Legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici. la acest moment, sporurile nu pot fi acordate.
In concluzie, consideram ca interpretarea corecta este cea potrivit căreia suplimentele salariale, prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, ar putea fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Cu privire la cuantificarea suplimentelor solicita te, precizam faptul ca pe de o parte, in cazul funcționarilor publici ne aflam in prezenta unui contract de drept public sau de drept administrativ, in cazul căruia libertatea contractuala a părților este suplinita de legiuitor, nefiind posibila negocierea individuala privind sporurile salariale si, pe de alta parte, nici un act normativ in vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 octombrie 2009, Confederația Națională Sindicală "Cartel " arată că, acțiunea este legală și temeinică și solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Examinând recursul Curtea reține că este fondat pentru considerentele ce urmează:
Principala problemă de drept reținută în această cauză și care rezultă din economia celor recursului este aceea a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea reține dintru` început că este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
În argumentarea acestei soluții Curtea are în vedere pe de o parte punctul de vedere unitar adoptat la nivelul Secției de profil a Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe de altă parte soluția dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Așa fiind, critica conform căreia practica instanțelor este neunitară în ceea ce privește această chestiune deși pertinentă nu mai este de actualitate.
Astfel, n ședința din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a soluționat un dosar în care a fost declarat recurs în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și drept urmare prin decizia nr. 20, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportat la dispozițiile legale consacrate de art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă decizia dată în recursul în interesul legii este opozabilăerga omnes, implicit și instanțelor judecătorești.
Drept urmare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale se poate statua plecând de la soluția dată de Înalta Curte că pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Însă pentru cuantificarea acestor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea și executarea legii, respectiv a art. 31 alin. 1 lit. c) și d)din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine exclusiv fie legiuitorului derivat Parlamentul ori legiuitorului delegat Guvernul, în cazul promovării unui act normativ cu forță de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. Sub acest aspect, s-a decis în practica judecătorească,că în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special ( ase vedea spre pildă, decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Așa fiind, Curtea reține că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o încălcare a deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia jurisdicția de contencios constituțional a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor cate normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, dacă s-ar admite asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, deoarece nu ar avea cum altfel, suma la care urmează să fie obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Toate aceste considerente impun ca să fie considerate pertinente criticile din recurs și drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. acesta se va admite ca fiind fondat, sentința va fi astfel modificată și în rejudecare se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la rezolvarea excepțiilor de procedură care au fost corect soluționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 131/CA/2009 din 17.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact./
7ex/ 06.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
