Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 309/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 309/R-
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENTA A PERSOANELOR AL MUNICIPIULUI,cu sediul în Pitești, Calea, nr.19, -c și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.634/CA din 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții- pârâți prin consilier jr., în baza delegațiilor de la dosar, lipsind intimații- reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurenților- pârâți, având cuvântul, arară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurenților- pârâți, având cuvântul, solicită admiterea recursurile așa cum sunt formulate în scris, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 13.08.2007, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și alții, reprezentați de Sindicatul Independent al Salariaților din cadrul Primăriei Pitești, au chemat în judecată Primarul Municipiului Pitești, Directorul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului Pitești, împreună cu alți pârâți, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata primei de concediu, primul pârât pe anii 2001-2004, iar al doilea pârât pe anii pe anii 2005-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății.
În motivarea acțiunii au susținut următoarele:
Sunt funcționari publici în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului Pitești din anul 2005, când au fost preluați prin transfer în interesul serviciului de la Primăria Pitești și în această calitate, potrivit Legii nr.188/1999, republicată, aveau dreptul la plata primei de vacanță, primă suspendată la plată prin mai multe acte normative, suspendare care nu a atras pierderea dreptului. Au arătat reclamanții că și în perioada 2001-2004 au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei Pitești, potrivit tabelului de la fila 13, poz.175-182.
S-a mai susținut că drepturile, odată acordate, nu pot fi cenzurate decât în situații deosebite, astfel cum sunt reglementate de Constituția României.
În fine, suspendarea plății dreptului a atras și suspendarea cursului prescripției, fără a duce la pierderea acestui drept.
Prin cererea depusă la dosar(34), reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că înțeleg să se judece numai cu Primarul Municipiului Pitești pentru perioada 2001-2004 și cu Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Municipiului Pitești cu care s-au aflat în raporturi de serviciu în perioada 2005-2006, solicitând prima de vacanță pentru această perioadă.
Având în vedere cererea precizatoare a reclamanților, faptul că acțiunea a fost introdusă și de alți reclamanți care nu s-au aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul, ci cu alți pârâți, prin încheierea de ședință din 30.11.2007 instanța a dispus disjungerea cererii acestora și formarea prezentului dosar nr-.
Prin aceeași încheiere s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtului Directorul Serviciului și introducerea în cauză a persoanei juridice, Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor.
Prin sentința civilă nr.634/CA din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea reclamanților, reprezentați de Sindicatul Independent al Salariaților din cadrul Primăriei Pitești, astfel cum a fost precizată și a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Pitești să plătească acestora prima de vacanță pe perioada 2001-2004, iar pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Municipiului Pitești a fost obligat să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 2005-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de timpul efectiv lucrat și perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public, dreptul la concediul de odihnă avut și efectuat.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajații Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor din anul 2005, având calitatea de funcționari publici. Pe perioada 2001-2004 au fost angajații Primăriei Pitești și au avut calitatea de funcționari publici, potrivit tabelului de la fila 13, poz.175-182.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
S-a apreciat că dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat. Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Tribunalul a mai reținut că prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzută în art. 33 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat." Acest drept nu a mai fost însă acordat începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999 prin OUG nr.33/2001. În prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, s-a apreciat că dispozițiile art.3 din OUG nr.33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului și că un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, motiv pentru care a fost admisă.
În ceea ce privește perioada pentru care este datorată prima de vacanță, instanța a avut în vedere și decizia nr.2696/25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că funcționarii publici reclamanți din Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei au dreptul la prima de vacanță pe perioada 2001-2006 și potrivit principiului egalității de tratament în fața legii și reclamanții au dreptul pe aceeași perioadă.
Începând cu anul 2007 s-a prevăzut plata ei prin lege, fapt ce atrage curgerea termenului de prescripție.
La stabilirea primei de vacanță s-a dispus a fi avută în vedere perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici, timpul efectiv lucrat, dreptul la concediul de odihnă avut în anul pentru care se acordă prima de vacanță și dacă a fost efectuat sau nu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Pitești și Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al Municipiului Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma următoarelor motive de recurs, comune ambelor recursuri:
Dispozițiile art.33 alin.2, devenit ulterior 34 alin.2 prin republicarea Legii nr.188/1999, referitoare la prima de concediu, nu au putut fi aplicabile reclamanților ca urmare a voinței legiuitorului, care a înțeles să le suspende prin acte normative succesive.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Contrar celor susținute în motivul de recurs, Curtea reține că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie.
Dreptul la acțiune pentru prima de vacanță se naște din momentul încetării perioadei de suspendare, 31.12.2006.
Astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXIII/12.12.2005, ale cărei considerente sunt aplicabile și prezentei cauze,mutatis mutandis, nu se poate contesta existența dreptului pe perioada în care aplicarea prevederilor a fost suspendată deoarece ar fi încălcate dispozițiile art.53 din Constituția revizuită (art.49 din Constituția României anterioară) privind cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, în perioada în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul a reținut că, deși nr.OUG33/2001, aprobată prin Legea nr.386/2001 și Legile bugetului de stat nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.380/2005, au suspendat succesiv aplicarea dreptului la prima de concediu până la data de 31.12.2006, suspendarea exercitării dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui și că, întrucât Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu a mai suspendat aplicarea art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, dreptul la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu s-a născut la data de 01.01.2007, când a încetat orice cauză de suspendare sau de neaplicare a dreptului la această primă.
Pentru considerentele mai sus menționate, în baza art.312 proc.civ. recursurile se vor respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI și SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR AL MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr.634/CA din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/18.03.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
