Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 311/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 311/R-
Ședința publică din 14 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în D, str. - -, -.B,.9, județul V, la Cabinet Individual Avocat, împotriva sentinței nr.1158, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- pârât PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă de către recurenți - reclamanți copia sentinței nr.1602/25.04.2007 a Tribunalului Gorj.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 12.10.2007, reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales în mun. D, - -, -.B,.9, județul V - Cabinet avocat, au investit Tribunalul Vâlcea cu acțiunea privind obligarea pârâtului Primarul comunei la plata indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr. 138/1999, în cuantum de 25 % din salariul de bază, potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003 (pentru reclamanții, G, și, începând cu data de 1.01.2004, pentru reclamanții, și, începând cu data de 1.09.2006, pentru reclamantul G începând cu 1.10.2006, iar pentru reclamanta - începând cu data de 2.07.2007), sume actualizate până la data plății efective; obligarea pârâtului să includă în bugetul local pe anul 20007 prin rectificarea de buget, sumele plății necesare privind plata indemnizația de dispozitiv restante.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai Primăriei comunei și în urma modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, s-a informatizat sistemul de salarii a veniturilor personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al Internelor cu cel al Administrației Publice, astfel că au dreptul potrivit punctului 9.2 și 31.1 din nr. 496/2003 la indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, precizând că în prezent, de indemnizația de dispozitiv, beneficiază toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei (activitate subordonată consiliilor județene și locale).
Mai arată reclamanții, că începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor în natură salarială ale funcționarilor publici, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, modificat prin Ordinul Ministerului Internelor și Administrației nr. 496/2003), personalul civil - funcționari publici și personalul contractual care funcționează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază în afara salariului de bază, de o serie de sporuri și indemnizații, astfel că pe lângă sporurile prev. de OUG nr. 192/2002, modificată și completată, Ordinul nr. 496/2003, stabilește în mod cert o indemnizație de 25 % din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Mai precizează, reclamanții că din enunțarea și analiza textelor de lege menționate, rezultă fără echivoc competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor, în cazul administrației publice, fără a se face o distincție între autoritățile locale și cele centrale, monitorizând programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumând autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe, astfel, că dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală, derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, ignorându-se chiar prevederile constituționale.
În susținerea pretențiilor, reclamanții invocă Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, concluzionând, că prin acordarea sporului de dispozitiv, se asigură egalitatea de tratament a salariaților din cadrul aceleași autorități.
În ședința publică din 27.11.2007, reclamanții, -, și G, în calitate de salariați ai Primăriei comunei, personal contractual, au formulat cerere de renunțare la judecată. Ceilalți reclamanți, care au calitatea de funcționari publici au depus la dosar modul de calcul al drepturilor salariale, la care consideră că au dreptul, reprezentând sporul de dispozitiv.
Prin Sentința nr.1158/27.11.2007, Tribunalul Vâlcea, a respins acțiunea formulată de reclamanții, G,. A luat act de renunțarea la judecată a celorlalți reclamanți.
Pentru a hotărî în acest mod a reținut în considerente că reclamanții:, G și au calitate de funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului comunei, județul În această calitate, reclamanții menționați beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public și nu de dispozițiile legale derogatorii cu caracter special, care se aplică altor categorii de funcționari publici cu statut special la care se referă Legea nr. 138/1999.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și cel al Administrației Publice, s-au reunit într-un singur minister.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 138/1999, au fost emise de către Ministrul de Interne și Ministrul Administrației și Internelor Ordinele nr. 275/2002 și respectiv nr. 496/2003, în care la pct. 9.2 s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin pct. 31 s-a modificat art. 47 din lege, în sensul, că prin personalul civil, se înțelege, a fi funcționarii publici și personalul contractul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și faptul, că acest personal civil din domeniul administrației publice, beneficiază de indemnizația de dispozitiv și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările aplicabile salariaților similari din sectorul bugetar.
Față de atribuțiile pe care le are funcționarul public, așa cum sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației de dispozitiv, din moment ce acesta, nu este asimilat personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau personalului civil din aceste instituții.
Faptul, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază unii angajați din cadrul prefecturilor care își desfășoară activitatea în domeniul evidenței informatizate a persoanelor sau în cadrul autorităților publice locale, ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor, nu poate fi un argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat de reclamanți, din moment ce personalul respectiv, a fost preluat din cadrul Ministerului Internelor, ca funcționari publici, cu statut special și nu puteau pierde un drept deja câștigat.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamanții, nu creează o situație discriminatorie în sensul prev. art. 1 din Legea nr. 137/2000, întrucât atribuțiile funcționarilor publici și atribuțiunilor funcționarilor publici cu statut special, nu sunt identice și ca atare, nici sistemul de salarizare și acordare a altor drepturi, nu poate fi uniform.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs în termen legal, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, sub următoarele aspecte:
Soluția primei instanțe este greșită, deoarece dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică și funcționarilor publici din cadrul fostului Minister al Administrației Publice, ca urmare a faptului, că cel din urmă minister, a fost absorbit în cadrul Ministerului Internelor prin formarea noului minister, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Recurenții mai susțin că prin pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003, ce a completat și modificat Ordinul MI nr.275/2002, a fost prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și că a fost modificat și punctul 31.1, prin care se definea categoria de personal civil, noua definiție incluzând în această categorie funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI. Ordinul arătat este emis ulterior OUG nr.63/2003, creând astfel prezumția că modificările și completările aduse Ordinului MI nr.275/2002, se aplică tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din sfera administrației publice.
Mai mult, susțin recurenții, textul din pct.9.2, nu face nici o distincție privind acordarea indemnizației numai personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, ci se referă la domeniul administrației publice; iar pct.31.1 specifică faptul, că personalul din domeniul administrației publice, beneficiază numai de indemnizația de dispozitiv, nu și de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr.139/1999.
Recurenții susțin, că argumentul primei instanțe, potrivit căruia reclamanții ar beneficia doar de drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.188/1999, este greșit, deoarece nu toți reclamanții sunt funcționari publici existând și personal contractual, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr.188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 138/1999 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 1 din acest act normativ: "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civildin cadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", iar potrivit art. 3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
În conformitate cu art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pe de altă parte, art. 47 prevede că: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1,beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art. 49 că: "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale, prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
În sfârșit, potrivit art. 51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002, s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003, Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, Ministerul Administrației și Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II, introducerea pct. 9.2, cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor, beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salarialepentru personalul civil care își desfășoară activitatea incadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne si a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003, era necesar a fi prevăzută, având în vedere, că Ministerul nou creat, avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Aceasta nu înseamnă, că tot personalul bugetar, funcționari publici sau contractuali, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor, vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr. 138/1999 de către Ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr. 496/2002 ar contraveni dispozițiilor art. 157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu, cu alte cuvinte nu se află într-o situație juridică identică cu aceștia.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților, nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că, în consecință, aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în D, str. - -, -.B,.9, județul V, la Cabinet Individual Avocat, împotriva sentinței nr.1158, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier,
Red.
/2 ex./18.03.2008
Jud. fond Gh.; G;
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Ingrid Emina Giosanu
