Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 320/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/2008
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțare - contestația în anulare formulată de reclamantul M, împotriva deciziei civile nr. 1086/24.05.2007 pronunțată de către Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30.01.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 4.12.2007 sub nr-, contestatorul M G, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 1.086/24.05.2007 a Curții de APEL CLUJ și a deciziei de rejudecare a fondului cauzei după casare cu reținere nr. 1.634/20.04.2007 a aceleiași instanțe, completată prin încheierea din 8.11.2007, ambele hotărâri fiind pronunțate în dosarul nr-; reluarea judecății în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate; anularea raportului de evaluare pe anul 2005 înregistrat la. M sub nr. 31.797/24.02.2006 prin care în mod abuziv, ilegal și imoral i-a fost acordat calificativul nesatisfăcător; anularea deciziei nr. 120/2006 a Mp rin care a fost destituit din funcția publică de consilier juridic superior și nu a deciziei nr. 145/2006, cum în mod greșit a procedat instanța de recurs; învederându-se și motivele de casare de fond, de formă, alte motive de nulitate, pe care instanța de recurs a omis să le examineze; obligarea intimatei la plata daunelor morale în sumă de 40.000 lei, datorită prejudiciului moral cauzat de aceasta; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
În motivare se susține de către contestator că sunt incidente disp. art. 318 teza a II-a coroborat cu art. 261 pct. 6.pr.civ. constând în aceea că, atât soluționarea cererii de recurs cât și la rejudecarea cauzei în fond, după casare cu reținere, admițând recursul în parte și rejudecând cauza în fond, după casarea cu reținere, instanța de recurs a omis să examineze motivele de casare de fond, de formă, de procedură și alte motive de casare privind raportul de evaluare pe anul 2005 înregistrat la. M sub nr. 31.797/24.02.2006 prin care s-a acordat calificativul "nesatisfăcător" și decizia nr. 120/02.03.2006 prin care a fost destituit, aspecte care au fost invocate atât prin cererea de recurs cât și în precizări, concluzii scrise și completările ulterioare la acestea, instanța limitându-se să examineze numai felul în care a fost îndeplinită etapa interviului și a contrasemnării raportului de evaluare din cadrul procedurii.
Totodată, susține contestatorul că în privința deciziei nr. 1.634/20.09.2007 completată prin încheierea civilă din 8.11.2007 în dosarul nr- este incident art. 318 teza I coroborat cu art. 258 alin. 3 și art. 261 pct. 5 și 6.pr.civ. constând în acea că dezlegarea dată în decizia menționată este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece la momentul deliberării și pronunțării hotărârii s-a dispus anularea deciziei nr. 145/2006 a M, în loc de decizia nr. 120/2006 a În acest caz, arată contestatorul după pronunțarea hotărârii judecătorii nu pot reveni asupra părerii întrucât în acest moment instanța s-a dezinvestit cu privire la cauză și nu sunt aplicabile disp. art. 281.pr.civ. pentru îndreptarea unei erori materiale. Pe de altă parte, s-a creat o contradicție între motivarea hotărârii, minuta și dispozitiv în ceea ce privește anularea deciziei nr. 145/2006 și situația creată nu se poate soluționa decât prin casarea hotărârii și rejudecarea din nou a cauzei. Atât în literatura juridică cât și în practică, arată contestatorul, s-a relevat constant că dispozitivul fiind unic, el nu poate fi modificat, iar motivarea pe care se întemeiază hotărârea trebuie să corespundă dispozitivului și minutei, astfel cum a fost întocmită la momentul pronunțării; să fie în concordanță cu actele dosarului; să se sprijine pe fapte concrete, pe probe legale, instanța având obligația de a nu lăsa necercetate toate motivele formulate de recurent.
În dezvoltarea celor de mai sus, contestatorul arată că instanța a omis să examineze cauzele de nulitate de fond, de nulitate de procedură, alte cauze de nulitate cu privire la decizia nr. 120/2005 și celelalte motive în justificarea anulării acestui din urmă act. Astfel, se susține că: instanța trebuia să facă o analiză comparativă între probele administrate de părți, probele administrate de intimată și anexate la înscrisul precizării, precum și actele care explică calificativul acordat, acte care nu dovedesc calificativul "nesatisfăcător" întrucât nu sunt invocate motive neimputabile funcționarului public. Tot astfel, se susține că instanța a ținut seama numai de precizările depuse de intimată și actele doveditoare anexate acestora; nu a înțeles că în cazul raportului de evaluare a performanțelor individuale a funcționarului public evaluat pentru acordarea calificativului "nesatisfăcător", legea prevede motive neimputabile funcționarului public; și a acordat atenție asupra aspectelor care nu pot fi cenzurate în justiție (obiectivele individuale anulare, notarea, gradul de îndeplinire a obiectivelor, indicarea și evaluarea celor 18 criterii de performanță), fără să urmărească esența cauzei, respectiv motivele neimputabile.
Totodată, susține contestatorul că instanța de recurs se contrazice în considerentele hotărârii atunci când anulează decizia nr. 120/2006; nu a ținut seama de faptul că în raportul de evaluare pentru îndeplinirea obiectivelor s-a acordat nota 1,40, iar la criteriile de performanță pentru realizarea obiectivelor s-a acordat nota 1,30, fără ca intimata să includă în raportul de evaluare sau precizările formulate la solicitarea instanței de recurs, alte obiective pe care le-a avut în vedere pentru a justifica reducerea notei. În acest context, arată contestatorul, că chiar dacă s-ar admite motive imputabile, actele care explică calificativul acordat și probele anexate sunt neîntemeiate, deoarece referatul nr. 4.393/2006 întocmit de consilier vizează motivele cu caracter general, nu se referă la situații concrete și nu sunt dovedite; precizările intimatei sunt neîntemeiate, fiind infirmate de probele depuse la data de 6.09.2007.
Mai arată contestatorul că instanța de recurs nu a examinat motivele de casare de procedură formulate împotriva deciziei de casare nr. 1.086/2007 în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale de întocmire și finalizare a raportului de evaluare pe anul 2005, dat fiind că schimbul de informații între evaluator și funcționarul public evaluat poate avea loc numai în formă orală, se aduc la cunoștința funcționarului evaluat consemnările făcute de evaluator, în raportul de evaluare, în mod direct și nemijlocit și nu prin secretară, cu adresă de înaintare, iar instanța de recurs nu s-a referit la faptul că în raportul de evaluare, la rubrica "comentariile funcționarului public evaluat" nu s-au consemnat diferendele de opinie ale acestuia asupra consemnărilor făcute datorită faptului că nu s-a realizat interviul; nu a ținut seama că în decizia nr. 120/2006 a Ms -a arătat că nu au fost parcurse cele trei etape de procedură de evaluare, inclusiv etapa interviului, deși pârâta prin actele de procedurale a recunoscut că nu a avut loc interviul.
În plus, arată contestatorul, instanța de recurs nu a ținut seama că nu i s-a comunicat un exemplar din referat, nu a luat în considerare art. 76 din Codul muncii și art. 93 din Legea nr. 188/1999 și art. 10, art. 4 alin. 2 din nr.HG 1.209/2003, de faptul că a absolvit cursurile postuniversitare masterale; a obținut în anii anterior calificativul "excepțional". Tot astfel, arată recurentul că în mod greșit s-a reținut de instanță că schimbul de informații între evaluator și funcționarul public evaluat s-a realizat în scris, prin contestație, confundându-se etapa interviului cu calea de atac a contestației împotriva raportului de evaluare și nereținându-se că procedura de evaluare se realizează de instituția publică - nu de funcționarul public evaluat - prin evaluator și contrasemnatar.
În fine, în privința deciziei nr. 120/2005 a M, instanța de recurs în mod greșit a omis să examineze și celelalte motive de casare, care justifică anularea, respectiv invocarea de către intimată a unor alte motive decât cele prevăzute de lege în cazul incompetenței profesionale, datorită obținerii calificativului "nesatisfăcător", respectiv trebuiau invocate motive de neimputabile, încălcându-se art. 84 alin. 4 lit. d din Legea nr. 188/1999; încălcarea principiului unicității, fiind sancționat disciplinar de două ori pentru aceeași faptă; nemotivarea deciziei M și anume de ce funcționarul nu corespunde profesional postului, în ce constă necorespunderea și ce consecințe au fost avute în vedere precum și faptul că a absolvit cursurile masterale, specializare drept administrativ și a fost destituit pentru necompetență profesională.
Referitor la daunele morale solicitate, arată contestatorul, că cele două acte administrative - raport de evaluare și decizie de destituire - au avut consecințe negative, atât în plan fizic, cât și psihic, fiindu-i lezate valori deosebite, prestigiu, onoare, reputație, dar și viața familială, profesională și socială prin stresul, starea de tensiune urmare a celor două măsuri.
Examinând contestația în raport cu cele invocate și cu normele juridice incidente, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele:
În conformitate cu disp. art. 318.pr.civ. "hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Din conținutul normei enunțate, teza a II-a, rezultă că admisibilitatea contestației în anulare este limitată la cele două situații, respingere a recursului, respectiv admisibilitate în parte a recursului și doar dacă s-a omis cercetarea motivelor de recurs, iar această omisiune este produsă din greșeală.
Cu alte cuvinte, această cale de atac este limitativ prevăzută la situațiile enunțate dacă sunt întrunite cerințele existenței omisiunii instanței de a cerceta vreun motiv și această omisiune este produsă din greșeală, scopul acestei căi fiind acelea de a provoca cenzurarea hotărârii de fond în raport cu critica formulată prin motivul de casare/modificare neluat în examinare.
În speță, pe lângă faptul că în privința primei hotărâri contestate nu este vorba de o respingere sau admitere în parte a recursului, nu poate fi vorba nici de o omisiune a examinării vreunui motiv dat fiind faptul că prin decizia nr. 1.086 pronunțată la 24.05.2007 de Curtea de Apel au fost admise recursurile atât al contestatorului cât și al intimatei, hotărârea fiind casată în întregime și reținută cauza spre rejudecare în fond la instanța de recurs. Or, în această situație, câtă vreme hotărârea primei instanțe a fost casată în raport cu argumentele aduse prin demersurile inițiate, nu se poate reține incidența normei mai sus enunțate, teza a II-
Această teză nu poate fi reținută nici în privința celei de-a doua hotărâri contestate. În speță, contestatorul relevă omisiunea de cercetare a motivelor și analiza incompletă a unor motive care au fost examinate de către instanța de recurs. Astfel, spre exemplificare: reține instanța de recurs că "din conținutul deciziei nr. 120/2006, atât din preambulul acesteia cât și din disp. art. 1 rezultă cu certitudine că pârâta a avut în vedere, ca motiv al încetării raportului de serviciu al reclamantului, concluziile raportului de evaluare anuală, pentru anul 2005 și calificativul obținut de către reclamant, respectiv cel de "nesatisfăcător", asimilând rezultatul evaluării unei situații de incompetență profesională.
Pentru cazul "incompetenței profesionale" legiuitorul a prevăzut, la art. 84 alin. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999, măsura eliberării din funcția publică și nu pe cea a destituirii din funcție.
Sub acest aspect, decizia nr. 120/2006 este nelegală și urmează a fi anulată."
Cu privire la daunele materiale, reține instanța de recurs că "pe intervalul dintre data la care aceea decizie a început să-și producă efectele, respectiv 4.04.2006 (expirarea termenului de preaviz) și până zi, reclamantul a suferit o pagubă materială, fiind lipsit de veniturile materiale, sub forma drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit pe acest interval de timp, respectiv 4.04.2006 - 20.09.2007, data pronunțării prezentei hotărâri.
Reclamantul nu poate beneficia de drepturile salariale de care a fost lipsit ca urmare a emiterii deciziei nr. 120/2006, anulată prin prezenta hotărâre, decât numai pe intervalul de timp menționat anterior întrucât nu a solicitat o reîncadrare efectivă în funcția publică deținută pentru ca această eventuală reâncadrare să determine momentul final în stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Astfel, din cuprinsul concluziilor scrise, rezultă că reclamantul solicită o reîncadrare provizorie, limitată la intervalul de timp cuprins între ziua următoare destituirii și data pronunțării unei hotărâri irevocabile, respectiv 20 septembrie 2007."
În ceea ce privește decizia nr. 145/2006, se reține că "Această decizie (nr. 145/2006) prin ea însăși nu produce consecințe juridice, conținând doar refuzul pârâtei de a-și revoca propriul act.
Decizia nr. 120/2006 este cea care a generat prezentul contencios și nu decizia nr. 145/2006, care îmbracă forma specifică răspunsului la o plângere prealabilă. Decizia nr. 145/2006 este doar o condiție prealabilă demarării contenciosului-administrativ și nu actul generator al acestuia.
Decizia nr. 145/2006 nu este "efectul secundar" al deciziei nr. 120/2006, ci, așa cum s-a arătat anterior, este răspunsul la o procedură legală (plângerea prealabilă) prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, și reprezintă modalitatea de îndeplinire a unei obligații stabilită de către legiuitor în sarcina unei autorități publice, emitentă a unui act administrativ, respectiv de a răspunde în termenul legal la o plângere prealabilă.
Față de cele menționate anterior, cererea de anulare a deciziei nr. 145/2006 apare ca fiind nefondată și urmează a fi respinsă ca atare".
Referitor la raportul de evaluare, instanța de recurs arată că "Conținutul concret al actului, calificativele și notele obținute, nu sunt însă cenzurabile de către instanța de judecată.
În acest sens s-a pronunțat constant practica judiciară, iar la dosar s-au depus probe în acest sens.
Modalitatea de întocmire a actului, respectarea procedurii propriu-zise de evaluare, a criteriilor de evaluare pot fi cenzurate însă de către instanța de judecată, întrucât evaluarea performanțelor individuale ale funcționarilor publici pe anul 2005 s-a făcut în baza criteriilor de performanță stabilite prin Ordinul nr. 4.094/2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 867/27.09.2005.
Astfel, în raportul în discuție au fost evaluate, pentru început, obiectivele individuale anuale prevăzute în raportul de evaluare pentru anul 2004.
Sub acest aspect se poate constata că au fost respectate disp. art. 2 alin. 1 și 2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1.209/2003, privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Astfel, obiectivele au fost determinate anterior și din conținutul lor concret rezultă că au fost adoptate cerințelor funcției publice exercitată de reclamant în cursul anului 2005 ( 25 dosar recurs).
gradului de îndeplinire a obiectivelor s-a realizat prin indicarea necenzurabilă a ponderii procentului de îndeplinire a fiecărui obiectiv în parte (art. 6 alin. 1 lit. a) din Anexa nr. 3 la HG nr. 1.209/2003. De asemenea, în raport de limitele de notare (de la 1 la 5) și de procentul de îndeplinire a fiecărui obiectiv în parte, evaluatorul a stabilit nota pentru fiecare obiectiv în parte.
Imediat, consecutiv indicării și notării obiectivelor, evaluatorul a indicat și evaluat criteriile de performanță.
Se constată din conținutul acestora că evaluatorul a avut în vedere art. 2 alin. 4 din Anexa nr. 3 la Hotărârea nr. 1.209/2004, respectiv a avut în vedere Ordinul nr. 4.094/2005 al P, privind aprobarea Criteriilor de performanta pe baza cărora se face evaluarea performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Astfel, în anexa la această hotărâre, la pct. I sunt detaliate criteriile de performanță pentru funcționarii publici de execuție. Cele 18 criterii prevăzute în Anexa la Ordin sunt identice cu cele indicate în raportul de evaluare din cauză.
Sub acest aspect se constată deci că s-au respectat dispozițiile legale incidente, în sensul că au fost avute în vedere de către evaluator doar criteriilelegalede performanță.
s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, cu note de la 1 la 5."
Mai reține instanța de recurs că "din conținutul actului intitulat "Precizări" întocmit de pârâtă la solicitarea instanței ( 162 dosar recurs) rezultă că a fost evaluată activitatea profesională specifică desfășurată de către reclamant în anul 2005 și au fost explicate faptele avute în vedere de către evaluator cu prilejul notării.
Așa cum s-a precizat anterior, notarea este atributul exclusiv și necenzurabil al evaluatorului, iar în stabilirea calificativului final, legiuitorul a prevăzut o procedură ce asigură dreptul la apărare al funcționarului public evaluat, iar ca o garanție a obiectivității evaluării a stabilit o competență diferită pentru persoana ce acordă calificativul anual față de cea a evaluatorului.
În speță, s-a constatat, în faza recursului, respectarea legalității în procedura de acordare a calificativului anual, iar în baza considerentelor expuse anterior, Curtea constată că la elaborarea conținutului concret al raportului de evaluare au fost respectate dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv Anexa nr. 3 la HG nr. 1.209/2003 și anexa la Ordinul nr. 4.094/2005 al
Sub acest aspect, se constată că susținerile reclamantului referitoare la motivele de nulitate ale raportului de evaluare sunt nefondate, iar cererea de anulare a acestui act urmează a fi respinsă."
Din expunerea chiar și exemplificativă se observă că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor evocate, context în care nu se poate reține incidența tezei a II-a a art. 318.pr.civ.
Desigur, se susține de contestator că analiza este incompletă. De reținut că prin aceasta se critică de fapt motivarea deciziei pronunțate în recurs pe care contestatorul o apreciază neconvingătoare, situație ce excede cazurilor limitativ și expres prevăzute de lege pentru formularea contestației în anulare.
De altfel, este de reținut că prin acest demers, contestatorul invocă și incidența tezei a I-a a art. 318.pr.civ.
Norma evocată are în vedere greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite, fiind vorba despre greșeli materiale sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
În sensul dispoziției arătate, greșelile instanței de recurs care deschid calea contenciosului în anulare sunt greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor incidente. Or, în speță, contestatorul tocmai greșeli de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor invocă, motive ce nu pot fi valorificate în cadrul contestației în anulare.
Evident, susține contestatorul, printre altele, că instanța de recurs ar fi săvârșit o greșeală în condițiile în care la momentul deliberării și pronunțării hotărârii a avut în vedere decizia nr. 145/2006 în loc de decizia nr. 120/2006 și apoi a revenit prin îndreptarea erorii potrivit încheierii, în considerarea disp. art. 281.pr.civ. dispoziții care nu erau aplicabile.
Împrejurările arătate, ce vizează reexaminarea unui incident și aplicarea unor dispoziții corect reținute și justificate de instanța de recurs, de asemenea nu se circumscriu motivului menționat de norma invocată.
Faptul că a fost menționată în dispozitiv numărul deciziei eronat, câtă vreme din conținutul considerentelor rezultă că aceasta nu produce consecințe juridice și nu constituie un secundar al deciziei nr. 120/2006, iar această din urmă decizie este cea care a condus la o vătămare cu nu putea fi înlăturată decât prin anulare, nu înseamnă că s-ar fi avut în vedere o altă situație ce nu putea fi îndreptată potrivit disp. art. 281.pr.civ.
Prin urmare, constatând că împrejurările relevate nu se circumscriu normelor invocate, Curtea urmează a da o soluție de respingere a contestației în anulare formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul M împotriva deciziilor civile nr. 1.086 din 24 mai 2007 și nr. 1.634 din 20 septembrie 2007 pronunțate în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care le menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./03.03.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
