Obligația de a face. Decizia 317/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/2008
Ședința publică din data de 6 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2183/09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși reclamantul a fost citat cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ.
La data de 06.02.2008 s-a depus o cerere de amânare din partea pârâtului.
Reclamantul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Asupra cererii de amânare, reclamantul nu se opune, întrucât este posibil să ajungă la un acord cu pârâtul, pentru reglementarea situației pe cale amiabilă, însă reprezentantul i-a comunicat personal că pentru acest lucru este nevoie de mijlocirea instanței.
Curtea, după deliberare, apreciind că cererea de amânare formulată nu este întemeiată, pârâta fiind citată în conformitate cu dispozițiile legale iar cererea de amânare nefiind însoțită de acte doveditoare ale imposibilității de neprezentare, respinge cererea de amânare.
Reclamantul depune înscrisuri, respectiv: o cerere, adresa nr. 8542/08.11.2007 emisă de către pârâtă și copii fotografii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, sens în care prezintă situația de fapt din cauză, precum și faptul că a ajuns la un preacord cu pârâtul, fiind posibilă tranșarea litigiului pe cale amiabilă.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.183 din 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția lipsei de obiect a acțiunii și a fost anulată cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcții C la interpretarea corectă a Legilor nr. 50/1991 și 453/2001, arătând că pârâtul prin actul nr. 3.090/02.04.2007 a emis un răspuns oficial, iar la data de 24.08.2007 a solicitat clarificarea situației, însă pârâtul a refuzat să-i răspundă.
În ședința publică din data de 09.11.2007, tribunalul a ridicat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului.
Astfel, potrivit art. 133.pr.civ. raportat la art. 112.pr.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să conțină și obiectul său, respectiv pretenția pe care o are reclamantul de la pârât. Obiectul cauzei trebuie să fie precizat în mod concret, întrucât instanțele de judecată soluționează o problemă concretă ridicată în fața acestora și nu probleme de principiu.
Având în vedere că cererea formulată de reclamant nu are precizat obiectul său, tribunalul a admis excepția lipsei de obiect a acesteia și a anulat-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, solicitând desființarea sentinței instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că la data de 24.08.2007 a depus la Inspectoratul de Stat în Construcții C- Noc erere prin care a solicitat corectarea actului emis de acesta cu nr. 3090/02.04.2007 - eliberat expertei ing. din A I - care avea obligația de a întocmi o expertiza tehnica judiciara în dosarul civil nr-, care este incomplet, în raport cu interpretare corectă a art. nr. 7 aliniatul 8, litigiul privind autorizația de construire nr. 2.600/B5.2002, eliberată pentru o locuință din C-N,-, construcție deja executată.
A arătat reclamantul că deși a somat de mai multe ori pârâtul, acesta a refuzat eliberarea răspunsului.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat organului tutelar - Inspectoratul de Stat în Constructii - B, dar acesta, fiind informat greșit de pârât, i-a comunicat tot un răspunsul negativ.
Nemulțumirea reclamantul vizează valabilitatea autorizației de construire nr. 2.600 din 5.2002, eliberată de Primăria Municipiului C- N - Directia de Urbanism, având în vedere faptul că actul eliberat de Inspectoratul de Stat în Constructii C pentru emiterea autorizației de construire a fost dat prin interpretarea incorectă a Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 453/2001, inducând în eroare organele de justiție, ceea ce determină, în opinia reclamantului, casarea sentinței Tribunalului Cluj - nr. 2.183/2007 ca netemeinica si nelegală, precum și obligarea Inspectoratului Teritorial d e Stat în Construcții C să emită un act legal.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 7 alin. 8 din Legea nr. 50/1991.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții C, solicitând obligarea lui la respectarea și interpretarea corectă a prev. Legii nr. 50/1991 și ale Legii nr. 453/2001.
În motivare, s-a relevat că acesta a interpretat greșit legea atunci când a emis adresa nr. 3090/2.04.2007, referitoare la data începerii lucrărilor de construire în temeiul autorizației nr. 2.600/2002 eliberată de Primarul municipiului C-
La termenul din 9.11.2007, instanța a invocat excepția lipsei de obiect a cererii, iar reclamantul, acordându-i-se cuvântul, a precizat că solicită doar respingerea excepției, fără a face precizări suplimentare cu privire la problemele puse în discuție. Ca urmare, cererea a fost anulată, conform art. 133.pr.civ.
În recurs, reclamantul a precizat că obiectul cererii este obligație de a face, iar temeiul de drept îl constituie art. 12 din legea nr. 50/1991 și art. 29 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 453/2001.
În motivare au fost reluate susținerile privitoare la greșita întocmire a adresei nr. 3.090/2007.
Curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, în condițiile în care abia la termenul de astăzi reclamantul a precizat în fața instanței că pretenția concretă urmărită prin promovarea demersului judiciar este corectarea adresei mai sus menționate, în baza prev. art. 7 alin. 8 din Legea nr. 50/1991, urmând ca, în mod corelativ, să poată fi apreciate, din această perspectivă, condițiile cerute de prev. art. 112 pct. 3 și 4.pr.civ.
În doctrină, s-a relevat că obiectul acțiunii civile este protecția unui drept sau a unor interese pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, iar în momentul în care se recurge la acțiune, practic, la unul dintre elementele sale, obiectul acesteia se individualizează în funcție de elementul procesual folosit.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului, respectiv ceea ce el solicită prin cerere, el fiind important din perspectiva determinării competenței instanței, a admisibilității unor mijloace de probă, a limitelor în care este investită instanța, etc.
Plecând de la aceste statuări, art. 133 alin. 1.pr.civ. prevede în mod imperativ că sancțiunea în cazul neprecizării obiectului cererii este nulitatea, text cu caracter imperativ, întrucât elementele esențiale cum sunt: numele părților și obiectul depășesc interesul privat al pârâtului, nefiind permis ca instanțele să fie sesizate cu cereri pe care, în lipsa unor asemenea elemente, să nu le poată rezolva și, totuși, să nu aibă la dispoziție nici un mijloc procedural pentru a sancționa aceste carențe.
Aplicând aceste considerații teoretice speței, Curtea constată că obiectul acțiunii cu care a fost investit Tribunalul Cluj este obligarea pârâtului la interpretarea corectă și aplicarea în consecință a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și nr. 453/2001.
În condițiile în care, pe parcursul judecării cauzei la fond, reclamantul nu a indicat elementele care sunt cuprinse abia în motivele de recurs înregistrate la dosar la data de 20 decembrie 2007, precizate ulterior prin înscrisul depus în ședința publică din data de 6.02.2008, ( 15), sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată a fost în mod corect aplicată de către prima instanță.
Susținerile de la termenul de astăzi ale reclamantului cu privire la posibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, nu au fost luate în calcul raportat, pe de o parte, la caracterul imperativ al normei prevăzute de textul art. 133 alin. 1.pr.civ. pe de altă parte, apreciindu-se că acesta nu și-a dovedit în nici un fel aceste afirmații.
Astfel, reclamantul a depus la acest termen doar o note scrise ( 15) prin care a precizat care este pretenția sa concretă, neexistând nici o dovadă a înregistrării la. a unui proiect de tranzacție și, cu atât mai puțin, a unui eventual acord de principiu dat de această instituție.
Mai mult, în cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către pârât, nu se menționează faptul că s-au purtat tratative pentru stingerea litigiului, motivul amânării fiind doar imposibilitatea prezenței consilierului juridic al
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefundat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.183 din 9 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./6.03.2008.
Jud.fond.,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
