Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 442/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - judecător
GREFIER - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei asupra recursului declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.104 din30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 104/CA/30.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO pentru membri de sindicat prevăzuți în tabelul de la filele 78 - 95 din dosar.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat ca rămasă fără obiect.
S-a admis în parte, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Au fost obligații pârâții să plătească membrilor de sindicat,B, A,G, G, G,MERES,A, G, U,U, G, G,U,R, A, G, G, A, primele de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, proporțional cu perioada lucrată de fiecare membru de sindicat,sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Membrii de sindicat înscriși în tabelul de la filele 72-77 sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Acest text rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la data de 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată și a obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat primele de concediu pe anii 2004, 2005,2006 corespunzător cu perioada lucrată de fiecare membru, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Instanța de fond a respins pretenția reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, acordarea drepturilor fiind suspendată prin legile bugetului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la plata către membrii de sindicat din anexa la acțiunea introductivă a sumelor reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2004-2006. Totodată, recurentul a adus critici sentinței atacate și pe fondul cauzei. În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat următoarele:
În apărarea intereselor recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, motivată pe următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat. Funcționarea, atribuțiilor acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr. 208 din 17.03.2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor modificată și completată ulterior, act normativ care nu mai este în vigoare. În momentul de față HG nr. 386/2007 reglementează organizarea și funcționarea MEF, în cuprinsul căruia nu se mai regăsesc prevederi pe baza căruia instanța l-ar putea obliga la plata unor drepturi bănești către reclamant.
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, așa cum este Ministrul Administrației și Internelor. Ministrul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții de stat.
Apreciază că atribuțiile în angajarea, salarizarea reclamanților o are Ministerul Administrației și Internelor prin instituțiile sale subordonate respectiv Inspectoratul Poliției Județului B. Astfel, între reclamanți și Ministrul Administrației și Internelor există raporturi de muncă, Ministrul Economiei și Finanțelor nefiind, implicat în nici un fel.
De altfel, instanța de judecată fără să facă o analiză a aplicabilității prevederilor legale invocate în susținerea excepției a dispus obligarea MEF la plata către reclamant a contravalorii acestor drepturi alături de ceilalți pârâți.
Recurentul consideră că excepția invocată este întemeiată, urmând ca instanța de recurs să o admită și să dispună în consecință.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că acțiunea este neîntemeiată, urmând a se observa că reclamantul nu are dreptul la plata primelor de concediu ( vacanță) pentru anii 2004, 2005 și 2006, astfel cum s-a solicitat. Referitor la modalitatea de soluționare a cauzei și acordarea drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, instanța de judecată urmează să aibă în vedere următoarele considerente.
Potrivit celor prezentate în fața instanței de fond rezultă că acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv în această perioadă prin acte normative emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă, suspendarea operând și pe anul 2006 prin aplicarea Legii nr. 379/2005 Legea bugetului de stat pe anul 2006.
Prin Legea nr. 24/2000 - art. 24 reglementează posibilitatea suspendării unui act normativ printr-un alt act normativ de același de același nivel sau de nivel superior.
Potrivit alin. 2 și 3 din textul sus amintit, la expirarea duratei de suspendare actul normativ afectat de suspendare reintră de drept în vigoare dacă nu a intervenit prelungirea suspendării cu aplicare de la data expirării.
Cererea de acordare a primelor de concediu este neîntemeiată și din prisma prevederilor constituționale, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, legiuitorul având posibilitatea de a suspenda aceste măsuri pentru o durată de timp determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor.
Legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Arată că în această materie instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod constant prin respingerea cererilor formulate.
Consideră că instanța de fond în mod eronat a dispus obligarea pârâților la plata acestor drepturi bănești, întrucât în această situație Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi de muncă cu membrii reclamantului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în parte, iar sentința dată de prima instanță urmează a fi modificată în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că dreptul polițiștilor la prima de concediu exista la momentul introducerii acțiunii reclamanților, fiind un drept actual,
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constată că hotărârea și motivarea primei instanțe sunt corecte și lămuritoare referitor la admiterea acțiunii Sindicatului reclamant în numele membrilor de sindicat din lista anexă, așa cum a fost ea precizată de reclamant la fond, privind plata primei de concediu pentru anii 2004-2006, întrucât membrii de sindicat sunt polițiști în cadrul IPJ B, iar art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, este neîndoielnic faptul că acestora li se cuvine prima de concediu.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, aceste drepturi au fost suspendate prin suspendarea actelor normative care le-au consacrat, suspendare intervenită prin legile bugetului de stat din perioada 2001-2006 pentru prima de concediu. Cu toate acestea, dreptul la prima de vacanță nu a fost desființat, textul de lege care a consacrat acest drept nefiind abrogat între timp, ci doar a fost suspendat exercițiul acestuia. Prin ea însăși, suspendarea nu înlătură existența dreptului, ci amână pentru un timp exercițiul acestuia, determinând concluzia că acel drept ar naște o obligație lipsită de conținut. Această concluzie nu poate fi, însă, primită, deoarece un drept prevăzut de un act normativ cu putere de lege nu poate deveni o obligație lipsită de conținut. Existența acestui drept patrimonial este recunoscută, dreptul recunoscut neputând fi vidat de substanța sa, întrucât ar fi golit de conținut, de valoare practică, de o manieră contrară literei și spiritului constituțional, în special dispozițiilor art.41 alin2 din Constituția revizuită. Mai mult, prevederea legală care consacră, care recunoaște dreptul la prima de vacanță nu a fost abrogată, așadar dreptul a existat și există în continuare, în măsura în care o normă juridică de forță juridică egală cu aceea care l-a consacrat nu va abroga explicit norma juridică inițială.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune al polițiștilor membri de sindicat, dar și la recunoașterea dreptului în sine de li se plăti prima de concediu, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat în spețe similare, prin Decizia nr.XXIII / 12.12.2005, Decizia nr.XII din 05.02.2007 și Decizia nr.LXXVII din 05 noiembrie 2007, că, fiind vorba despre un drept afectat de termene legale suspensive, pe perioada acestor termene legale suspensive prescripția extinctivă a dreptului la acțiune al beneficiarilor dreptului la prima de vacanță a fost întreruptă.
De altfel, prin Ordonanța de Urgență nr.146 din 19 decembrie 2007, Guvernul României a optat pentru plata din oficiu a primelor de concediu (numite și prime de vacanță), în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare, în perioada 2001-2006, legiuitorul recunoscând astfel existența dreptului funcționarilor la primele de vacanță, respectiv legitimitatea și temeinicia categoriilor de cereri prin care se solicită plata acestor prime, precum și împrejurarea întreruperii cursului prescripției extinctive pe perioada suspendării acestor drepturi bănești.
De asemenea, este corectă, temeinică și legală dispoziția instanței de fond, de plată către polițiștii membri de sindicat din lista reclamantului a sumelor actualizate cu rata inflației la scadență.
În această privință, Curtea reține următoarele: actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, corect acordată de prima instanță, reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit. cu indicele de inflație contribuie la păstrarea valorii reale a obligației bănești, actualizarea acesteia la momentul plății efective, potrivit dispozițiilor art.1082 Cod civil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Beian contra României în sensul că dacă anumitor categorii de persoane le-au fost recunoscute anumite drepturi patrimoniale, cu trimitere la drepturi de natura salarială, atunci nerecunoașterea pentru categorii similare de reclamanți a acelorași drepturi ar reprezenta o discriminare.
În privința dispoziției primei instanțe de a obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca și achita polițiștilor membri de sindicat sporul de fidelitate pentru perioada 2004-2006, Curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece pârâtul MEF a fost inclus de către instanța de fond în categoria angajatorilor care achită reclamanților membri de sindicat drepturile salariale, alături de MIRA și IPJ În realitate, angajatorii care puteau fi obligați să aloce și să achite polițiștilor membri de sindicat aceste drepturi salariale sunt, așa cum în parte a reținut corect Tribunalul Brașov, MIRA și IPJ B, câtă vreme MIRA este ordonatorul de credite ce salarizează angajații din unitățile sale subordonate, iar IPJ B salarizează în concret polițiștii ce funcționează în structura sa. De altfel, potrivit OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest minister este cel care își elaborează propriul buget de venituri și cheltuieli și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite secundari și terțiari din subordinea sa. Pe de altă parte, Legea nr.500/2002 a finanțelor publice stabilește că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și pe baza proiectelor bugetelor locale, iar MIRA este ordonator principal de credite și poate dispune achitarea sumelor de bani cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate.
În practica judecătorească recentă s-a statuat că MEF poate fi chemat în garanție pentru a fi obligat să includă în bugetul de stat sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale unor angajați din sectorul bugetar care sunt încadrați în aparatul central sau local al altor ministere, dar pârâtul care este în principal obligat să achite respectivele drepturi salariale recunoscute de instanțele de judecată este angajatorul însuși (MIRA și IPJ B în cauză), raportul de muncă existând în acesta din urmă și polițiștii membri de sindicat cuprinși în lista depusă la dosar de reclamant.
Ca atare, instanța de recurs urmează a admite recursul pârâtului MEF, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului Sindicatul PRO- în contradictoriu cu pârâtul MEF prin DGFP B, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 104/CA/30.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro- în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- - - - - - --
Pt. aflată în concediu odihnă
Semnează
Vicepreședinte de instanță
Grefier
Red. / 23.07.2008
Dact. / 28.07.2008
- 3 ex.-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
