Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIENr. 444/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
GREFIER - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.185/CA din11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iunie 2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.185/CA/11.03.2008 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și în consecință.
I-a obligat în solidar pe pârâți să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pentru anul 2005, sumele cuvenite reclamantului cu acest titlu urmând a fi actualizate cu rata inflației, la data plății.
S-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentanta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință:
La obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare punerii în executare a prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost prevăzut sporul de fidelitate ca drept salarial care se acordă polițiștilor și altor categorii de angajați, aplicarea acesteia, dispoziții legale fiind însă suspendată prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, acest drept nefiind însă înlăturat printr-o dispoziție legală ulterioară.
Ca urmare, ulterior perioadei de suspendare respectiv împlinirii termenului de suspendare dreptul salarial a redevenit actual, cu caracter retroactiv pentru perioada suspendării, pretențiile reclamantului fiind astfel întemeiate și în consecință instanța de fond i-a obligat pe pârâți la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației.
Instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a admis cererea formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor având în vedere că sunt întrunite cerințele art. 60 alin. (1) Cod procedură civilă, pentru considerentul că pârâtul are acțiune în regres împotriva chematului în garanței care potrivit legii gestionează bugetul de stat și în consecință asigură ministerelor și instituțiilor finanțate de la bugetul statului fondurile bănești necesare desfășurării activităților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul admiterii cererii formulată de MIRA de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligării acestuia la plata către reclamantul intimat a sumelor reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005. Totodată, recurentul a adus critici sentinței atacate și pe fondul cauzei. În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat următoarele:
Așa cum este reglementată în art. 60 - 63 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea juridică care conferă unuia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, cererea de chemare în garanței este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o parte introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceiași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanței în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt ca ordonatorul principal de credite nu a acordat sporul de fidelitate nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice( în vigoare până la data de 01.01.2003 și nr. 500/200intră în vigoare la 01.01.2003, art. 19-35 ): " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite"; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Doctrina juridică (, Participarea părților în procesul civil) a statuat că cererea de chemare nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și angajatul - reclamant din litigiu.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea în garanție dispunând obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate ce fac obiectul cererii introductive.
Pe fond - cu privire la obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de fidelitate, astfel cum s-a precizat la petitul 2 al cererii, inclusiv acordarea dobânzii legale, recurenta arată că solicitările reclamantului sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor din textul art. 6 din OG nr. 38/2003, cu modificările la zi, sporul la care se referă reclamantul se acordă în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că acest spor în cazul în care se acordă se face în funcție de condițiile stabilite special prin ordin al ministrului de interne.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâților la calcularea și restituirea acestor sume, actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație și a dobânzii legale la sumele neachitate lunar, de la data nașterii dreptului și până în momentul plății recurenta a susținut următoarele:
A apreciat că instanța de fond nu poate dispune plata drepturilor solicitate cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu rata inflației, în situația în care nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Neaplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice " nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 55/2002 privind finanțele publice " cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinația precisă și limitată " iar potrivit art. 47 " creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol ". Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anulate aprobate.
Întrucât este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate ar reprezenta stabilirea în sarcina instituției pârâte a unei obligații imposibile.
Plata sumelor reprezentând dobânda legală și indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor și cu rata inflației și cu rata dobânzii, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult recurenta apreciază că în aplicarea dobânzii legale și actualizate conform indicelui de inflație apar ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
În cauză pârâții, nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamant, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate conform indicelui de inflație, fiind lipsită de cauză juridică.
În consecință, față de dispoziția instanței de fond privind plata către reclamant a drepturilor pretinse, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu indicele de inflație, recurenta apreciază că aceste obligații nu sunt întemeiate și nu se justifică.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că dreptul polițiștilor la sporul de fidelitate exista la momentul introducerii acțiunii reclamantului, fiind un drept actual, deoarece OUG nr.118/2004 a suspendat numai executarea dreptului la sporul de fidelitate, fără să înlăture existența acestuia.
De asemenea, tribunalul a soluționat corect fondul cauzei, reținând legal și temeinic faptul că potrivit art.6 din OG nr.38/2003 polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Aplicarea dispozițiilor legale ce au introdus sporul de fidelitate a fost suspendată temporar, numai pentru anul 2005, prin OUG nr.118/2004. Așa cum corect a reținut instanța de fond, suspendarea exercițiului dreptului nu poate conduce la suprimarea dreptului însuși, deoarece ar însemna că voința reală a legiuitorului ar fi extinsă și asupra unei situații pe care acesta nu a avut-o în vedere, încălcând principiul legalității. Pe de altă parte, exercițiul unor drepturi consacrate prin acte normative de aplicare generală se poate restrânge numai în limitele și cu respectarea condițiilor prevăzute în art.53 din Constituția României, constituantul stabilind că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și dacă este proporțională cu situația care a determinat- OUG nr.118/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticat pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit.d din Constituția României. De asemenea, instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii, potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În privința sporului de fidelitate s-a conturat practica judecătorească în sensul acordării acestui spor pentru polițiști, în condițiile suspendării sale pentru anul 2005 prin OUG nr.118/2004. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Beian contra României în sensul că dacă anumitor categorii de persoane le-au fost recunoscute anumite drepturi patrimoniale, cu trimitere la drepturi de natura salarială, atunci nerecunoașterea pentru categorii similare de reclamanți a acelorași drepturi ar reprezenta o discriminare.
În privința dispoziției primei instanțe de a admite cererea formulată de MIRA de chemare în garanție a MEF și de a obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către MIRA sumele de bani necesare pentru plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, deoarece instanța nu a obligat pe chematul în garanție MEF să plătească drepturi salariale pentru angajații altor ordonatori principali de credite, ci l-a obligat să vireze fondurile necesare către pârâții chemați în judecată și care sunt angajatorii reclamantului, care asigură salarizarea efectivă a acestuia din urmă. Astfel, Legea nr.500/2002 a finanțelor publice stabilește că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și pe baza proiectelor bugetelor locale, iar MIRA este ordonator principal de credite și poate dispune achitarea sumelor de bani cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate.
De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Chematul în garanție MEF nu a fost obligat pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice, să le vireze pârâților pentru a se putea achita drepturile bănești cuvenite reclamantului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice. Pentru aceasta s-a admis cererea formulată de pârâtul MIRA, de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În practica judecătorească recentă s-a statuat că MEF poate fi chemat în garanție pentru a fi obligat să includă în bugetul de stat sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale unor angajați din sectorul bugetar care sunt încadrați în aparatul central sau local al altor ministere, dar pârâtul care este în principal obligat să achite respectivele drepturi salariale recunoscute de instanțele de judecată este angajatorul însuși (MIRA și IPJ B în speță), raportul de muncă existând între acesta din urmă și reclamant.
În privința dispoziției instanței de fond, de plată către intimatul reclamant a sumelor actualizate cu rata inflației aferentă la scadență, Curtea reține următoarele: actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, corect acordată de prima instanță, reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit. cu indicele de inflație contribuie la păstrarea valorii reale a obligației bănești, actualizarea acesteia la momentul plății efective, potrivit dispozițiilor art.1082 Cod civil.
În privința sporului de fidelitate s-a conturat practica judecătorească în sensul acordării acestui spor pentru polițiști, în condițiile suspendării sale pentru anul 2005 prin OUG nr.118/2004. Ca atare, instanța de recurs urmează a respinge recursul chematului în garanție MEF, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 185/CA din 11. 03. 2008 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- --- - ---
Pt. aflată în concediu odihnă
semnează
vicepreședinte de instanță
Grefier,
Red. / 21.07.2008
Dact. / 25.07.2008
- 2 ex.-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
