Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 446/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 446
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1439 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru recurentul reclamant și consilier juridic, pentru intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise. Arată că prima instanța nu a ținut cont de starea de sănătate precară a reclamantului. Apreciază că demisia formulată de către recurentul reclamant este nulă avându-se în vedere boala psihică de care suferea acesta; învederează că această boală psihică a fost probată în fața primei instanțe cu înscrisurile medicale ce au fost depuse la dosar - susține că recurentul reclamant nu avea discernământ în momentul formulării cererii de demisie.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, fără acordarea unor cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI C solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.
Susține ca recurentul reclamant a avut discernământ în momentul formulării cererii de demisie - în acest sens învederează avizul din 04.12.2008 primit de reclamant în urma evaluărilor psihologice efectuate conform deciziei nr. 208/03.01.2007 " aviz recomandat pentru menținerea în serviciu pentru o perioadă de 6 luni". În plus, menționează că, în baza acestui aviz psihologic, recurentul reclamant avea în dotare armament așa cum prevedea fișa postului său.
Arată că actele medicale la care face referire reclamantul au dată anterioară primirii avizului psihologic din decembrie 2008.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI C solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1439 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL D MINORI ȘI TINERI.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 2/23.03.2009, emisă de către Directorul Penitenciarului d e Minori și Tineri C, s-a decis că începând cu data de 21.03.2009, agentul șef de penitenciar (reclamant în acțiunea de față), agent operativ principal I (supraveghere), la poziția 106 din statutul de organizare al Penitenciarului d e Minori și Tineri C, îi încetează raporturile de serviciu, prin demisie.
În drept, s-a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantul nu este întemeiată și a fost respinsă de către instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. 1 litera a) din Legea 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special încetează prin demisie -", aceasta neputând produce efecte juridice doar la instituirea stării de urgență sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare și de război, așa cum dispune expres alin. 4 al art. 53 din Lege.
S-a reținut că în cauza dedusă judecății au fost respectate dispozițiile legale privind procedura de încetare a raporturilor de serviciu, așa cum sunt reglementate de prevederile art. 62 din Legea 293/2004, părțile convenind un termen mai scurt de preaviz - data de 21.03.2009, în condițiile în care cererea de demisie a fost formulată la data de 19.03.2009.
Așa cum a rezultat expres din dispozițiile art. 62 alin. 5 din Legea 293/2004,.funcționarul public cu statut special în cauză poate reveni asupra cererii de demisie, darnumaipână la împlinirea termenului de la care demisia produce efecte și cu acordul conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, a unității din subordinea acesteia.
Ori, în cauză, demisia depusă de către reclamant a produs efecte la data de 21.03.2009, așa cum a propus reclamantul prin chiar cererea de demisie și a avizat favorabil autoritatea pârâtă.
Potrivit art. 89 din Legea 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor,Dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii".
Demisia este definită de către art. 79 alin. 1 din Legea 53/2003 privind codul muncii ca fiind actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Această posibilitate a funcționarului public este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art. 41 alin. 1 din Constituția României care prevede că,alegerea profesiei și a locului de muncă sunt libere".
Astfel, s-a constatat că actul administrativ atacat a fost emis în baza demisiei înaintate de către reclamant (fila 34 din dosar), raporturile de serviciu încetând în baza demisiei reclamantului, aceasta fiind producătoare de efecte juridice cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, act unilateral de voință ce nu a încetat să-și producă efectele, nefiind revocat.
Din moment ce funcționarul public a avut inițiativa încetării contractului de muncă, acesta nefiind constrâns în vreun fel să procedeze în acest mod, nu se poate invoca ulterior starea de tulburare și confuzie, de vreme ce la fila 33 din dosar se află avizul psihologic nr. -//04.12.2008, emis de către Direcția management resurse umane ca urmare a evaluării periodice, ce atestă că reclamantul a obținut avizul psihologic recomandat temporar timp de 6 luni pentru menținerea în funcție.
Dată fiind natura muncii prestată de către reclamant - supraveghere în cadrul Penitenciarului d e Minori și Tineri C - invocarea de către reclamant a depresiei care a avut drept consecință afectarea discernământului în momentul în care a luat decizia de a demisiona ar crea prezumțiile unei situații de necorespundere profesională, în sensul prevăzut de art. 57 alin. 1 litera d) din Legea 293/2004, privind neîndeplinirea unei condiții pentru menținerea în funcție - capacitatea deplină de exercițiu și de a fi din punct de vedere medical și psihologic. Manifestarea de voință a funcționarului public cu statut special cu privire la încetarea, din inițiativa sa, a raporturilor de serviciu este irevocabilă, retractarea ei fiind posibilă numai în condițiile prevăzute de lege.
Demisia nu trebuie aprobată de către angajator, nefiind necesară nici emiterea unei decizii privind încetarea raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special, întrucât raporturile de serviciu au încetat la momentul stabilit prin acord de către părți - 21.03.2009, aceasta fiind data renunțării parțiale de către unitatea pârâtă la termenul de preaviz de 15 zile prevăzut de lege.
Așadar, emiterea deciziei nr. 2/23.03.2009 de către Directorul Penitenciarului d e Minori și Tineri C nu este doar prin ea însăși producătoare de efecte juridice, întrucât, în lipsa intenției salariatului de a demisiona și în lipsa vreunei notificări scrise a acestuia adresată autorității administrative în cadrul unde își desfășura activitatea, o astfel de decizie ar fi lovită de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare situația de fapt prezentată de reclamant, respectiv faptul că demisia a fost depusă la data de 19.03.2009 la poarta unității și nu la oficiul resurse umane, ca aceasta a fost redactată într-un moment de tulburare și confuzie cauzat de boala de care suferea în acel moment, respectiv depresie anxioasă reactivă, afecțiune care a afectat capacitatea de decizie.
S-a mai susținut că în mod greșit Tribunalul Dolja reținut că o simplă evaluare psihologică este suficientă pentru a evidenția existența sau inexistența unei boli psihice, în condițiile în care ultimul examen psihologic a fost susținut în perioada octombrie - noiembrie 2008 până la data cererii de demisie trecând suficient timp pentru ca boala să recidiveze sau chiar să se agraveze.
S-a mai criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii de probatorii, respectiv a cererii de efectuare a unei expertize medico legale prin care se putea stabili gravitatea afecțiunii de care a suferit reclamantul și consecințele acesteia asupra discernământului acestuia.
Prin ultimul motiv de recurs reclamantul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, întrucât reclamantul a solicitat anularea deciziei Directorului Penitenciarului d e Minori și Tineri nr. 22 din 23.03.2009 ca și consecință firească a faptului că demisia care a stat la baza emiterii deciziei în cauză, era lovită de nulitate absolută ca urmare a faptului că a fost redactată într-un moment în care discernământul era grav afectat de o boală psihică constatată de medici specialiști de psihiatrie.
La data de 18.01.2010 intimatul Penitenciarul d e Minori și Tineri Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamant.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că motivul de recurs vizând neluarea în considerare a situației de fapt a reclamantului este nefundat având în vedere că instanța de fond analizând toate aspectele stării de fapt fundamentate în probatoriu a statuat că "din moment ce funcționarul public a avut inițiativa încetării raporturilor de serviciu, nu se poate invoca ulterior starea de tulburare și confuzie, de vreme ce la fila 33 din dosar se află avizul psihologic nr. -//04.12.2008 emis de Direcția management resurse umane ca urmare a evaluării periodice ce atestă că reclamantul a obținut avizul psihologic recomandat temporar timp de 6 luni pentru menținerea în funcție".
S-a mai arătat că susținerea recurentului în sensul că demisia a fost redactată într-un moment de tulburare și că din acest motiv este lipsită de valabilitate juridică, sunt contrazise de modul responsabil în care a acționat reclamantul la momentul respectiv, la data depunerii demisiei exercitându-și serviciul în calitate de operativ principal (supraveghere) fără evenimente și incidente, în conformitate cu responsabilitățile fișei postului.
S-a mai susținut că nu se poate afirma că evaluarea realizată de un expert în psihologie nu are relevanță în determinarea existenței sau inexistenței discernământului în condițiile în care evaluarea se face pe etaloane profesionale, pe categorii de personal sau funcții, iar funcția reclamantului presupunea folosirea armamentului din dotare, avizul psihologic nr. -//04.12.2008 recomandând menținerea în serviciu pe o perioadă de 6 luni până la data următoarei evaluări.
Intimatul a mai susținut că în mod corect instanța a respins cererea de efectuare a unei expertize psihiatrice având în vedere că aceasta nu poate concluziona cu privire la existența discernământului în urmă cu mai mult de un an, în timp ce examinarea psihologică este mult mai relevantă în raport de data formulării demisiei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul reclamant și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Critica recurentului reclamant în sensul că demisia a fost depusă la data de 19.03.2009 la poarta unității și nu la oficiul resurse umane nu poate fi reținută având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 293/2004 raportat la dispozițiile art. 79 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, pentru a produce efecte juridice, demisia trebuie să aibă formă scrisă și să fie comunicată angajatorului, neavând relevanță modalitatea comunicării sau departamentul unității la care acesta a fost depusă.
Critica recurentului în sensul că la data depunerii demisiei se afla într-un moment de tulburare și confuzie cauzat de boala de care suferea, respectiv depresie anxioasă reactivă, afecțiune care a afectat capacitatea de decizie, nu poate fi reținută având în vedere pe de o parte că adeverința medicală depusă de reclamant este emisă cu aproximativ un an anterior demisiei, iar pe de altă parte că prin avizul psihologic emis cu trei luni înaintea depunerii demisiei s-a recomandat menținerea în funcție pe o perioadă de 6 luni, cum corect a reținut instanța de fond.
În raport de faptul că reclamantul nu a prezentat acte medicale cu privire la existența unei boli psihica la data depunerii demisiei, precum și de faptul că avizul psihologic nr. -//04.12.2008 a recomandat menținerea în serviciu pe o perioadă de 6 luni până la data următoarei evaluări, perioadă ce a inclus și data depunerii cererii de demisie, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefiind utilă cauzei efectuarea unei expertize medico-legale, critica recurentului în acest sens fiind nefondată.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit cu care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, întrucât reclamantul a solicitat anularea deciziei Directorului Penitenciarului d e Minori și Tineri nr. 22 din 23.03.2009 ca și consecință firească a faptului că demisia care a stat la baza emiterii deciziei în cauză, era lovită de nulitate absolută, Curtea îl reține nefondat având în vedere că prin sentința recurată instanța de fond a analizat legalitatea deciziei nr. 22 din 23.03.2009 prin prisma efectelor juridice produse de cererea formulată de reclamant la data de 19.03.2009 raportat la dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. a) din Legea 293/2004, pronunțându-se astfel asupra obiectului cererii de chemare în judecată potrivit art. 129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă.
Față e aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamant, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1439 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/25.03.2010
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
