Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 447/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 447
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J împotriva sentinței nr. 2328 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă TG
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic - pentru recurenta reclamantă - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J, lipsind intimata pârâtă TG
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, ordinul de plată nr. 3848 din 17.12.2009 în valoare de 4 lei și timbru judiciar de timbru de 0,3 lei.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Arată că Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 prevede în art. 36 alin. 1 că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate este de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal.
Susține că dispozițiile Legii nr. 101/2006 sunt dispoziții speciale în raport cu normele cuprinse în Legea nr. 51/2006, iar completarea cu acestea din urmă ar putea fi făcută doar în situația în care legea specială nu ar cuprinde dispoziții exprese referitoare la competența instanțelor în soluționarea litigiilor izvorâte din aplicarea ei.
Apreciază că Secția Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalul Gorj este competentă să soluționeze, în primă instanță, prezenta cauză.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința nr. 2328 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu de instanță.
S-a declinat competența soluționării cauzei formulată de către reclamanta - M - Punct de lucru Tg.J, împotriva pârâtei - SRL TG.J în favoarea Judecătoriei Tg.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.808,39 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare și închiriere eurocontainăr efectuate de către reclamantă în perioada 1 febr. 2008 - 31 aug.2009, la penalitățile de întârziere aferente, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Ca temei juridic reclamanta a invocat dispozițiile codului comercial și ale Codului civil în ceea ce privește răspunderea contractuală, însă în ceea ce privește competența materială apreciază că sunt aplicabile disp. art. 36 al. 1 din Legea nr. 101/2006.
Legea nr. 101/2006 reglementează serviciul de salubrizare al localităților și conform art. 1 din această lege, aceasta are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților.
S-a reținut că reclamanta de față, este o societate comercială cu răspundere limitată și nu un serviciu public de salubrizare, astfel că dispozițiile privind jurisdicția litigiilor ce decurg din această lege sunt prevăzute în art. 36 unde se menționează că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Este adevărat că reclamanta are calitatea de operator ce a fost obținută în condițiile Legii nr. 51/2006, însă, pretențiile solicitate decurg din contractul de prestare a serviciului de salubrizare a localității nr. 44139 din 7 noiembrie 2007 încheiat cu societatea comercială - SRL TG.J în calitate de beneficiar, iar conform disp. art. 51 al. 3 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedura de urgență.
Instanța competentă potrivit legii de drept comun și anume Codul d e procedură civilă în art. 1 pct.1 se arată că judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. În continuarea alin. 3 al art. 51 din Legea nr. 51/2006 se precizează faptul că cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul sau sediul utilizatorului, existând astfel o reglementare specială în ceea ce privește competența teritorială și nu cea materială, astfel că raportat la principiul speciala generalibus derogant Legea nr. 51/2006 reglementează în mod special competența teritorială însă în ceea ce privește competența materială nu prevede în mod expres o altă competență decât instanțele competente potrivit legii.
În consecință, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o altă competență materială decât cea prevăzută de dreptul comun în materie întrucât în alin. 31precizat în mod expres faptul că soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ teritoriale sau după caz dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2
De asemenea, în raport de natura juridică a litigiului de față, tribunalul a constatat că a fost investit cu soluționarea unui litigiu contractual dintre operator și utilizator și nu cu un litigiu între unitățile administrativ teritoriale și operator, cu atât mai mult cu cât în mod greșit se invocă dispozițiile art. 36 al. 1 din Legea nr. 101/2006 care vizează doar litigiile patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de această lege, iar conform disp. art. 11 gestiunea serviciului de salubrizare se efectuează prin gestiune directă sau prin gestiune delegată, iar alegerea modalității de gestiune se realizează doar prin hotărâri ale unităților deliberative ale unităților administrativ teritoriale.
Contractele reglementate de această lege sunt contractele de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru ca în art. 12 al. 3 să se menționeze faptul că relațiile dintre operatorii serviciului de salubrizare și utilizatorii individuali se desfășoară pe baze contractuale, astfel că celelalte relații contractuale dintre operator și alți utilizatori decât cei individuali în caz de litigii, competența aparține instanței competente conform dispozițiilor art. 51 al. 3 din Legea nr. 51/2006.
De asemenea în Capitolul VII a contractului încheiat între reclamantă și pârâtă se menționează faptul că răspunderea contractuală se va realiza conform dispozițiilor Codului civil, codului comercial și a celorlalte acte normative în vigoare.
Instanța nu a putut face aplicarea nici a disp. OUG nr. 119/2007 întrucât în sensul acestei ordonanțe conform art.1 al.1 pct.1 contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii fără a stabili în mod expres faptul că și litigiile contractuale dintre operator și utilizator încheiate în condițiile Legii nr. 51/2006 se regăsesc în sensul acestor dispoziții pentru a face aplicarea dispozițiilor procedurale prevăzute în art. 5 din aceeași ordonanță.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J, criticând-o pentru nelegalitate deoarece în mod greșit instanța de fond a considerat că judecătoria este competentă cu soluționarea litigiului dintre părți.
În acest sens, recurenta a precizat, la fel ca și în acțiunea introductivă, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.36 alin.1 din Legea nr.101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților în ceea ce privește competența materială a instanței, aceasta revenind instanței de contencios administrativ, în condițiile în care acest act normativ are caracter special față de legea - cadru, respectiv Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
Examinând recursul formulat, Curtea urmează să îl admită,pentru considerente care vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a chemat în judecată pe pârâtă solicitând obligarea acesteia la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubritate și închiriere eurocontainer de 1,1 mc, aferente perioadei 01.02.2008-31.08.2009, cu penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Examinând clauzele celor două contracte încheiate între părți, se observă că la capitolul 9 al fiecăruia este reglementată competența de soluționare a litigiilor dintre părți rezultate inclusiv din executarea obligațiilor contractuale, mențiunea comună fiind aceea că ea aparține"instanțelor judecătorești române competente", fără a cuprinde deci dispoziții exprese în ceea ce privește competența materială sau teritorială.
În aceste condiții, Curtea apreciază că stabilirea competenței trebuie să se facă pornind de la regulile de drept comun în materie prevăzute în Codul d e Procedură Civilă și identificarea existenței unor norme derogatorii de la acestea în materia care face obiectul litigiului dintre părți, respectiv "prestarea activității de colectare a deșeurilor municipale" și "închirierea recipientelor pentru precolectarea deșeurilor municipale".
Având în vedere natura activităților asumate a fi prestate de către recurentul-reclamant în calitate de operator, Curtea va constata că actul normativ care reglementează activitatea acestuia în raporturile cu intimata-pârâtă este Legea nr.101/2006 privitoare la serviciul de salubrizare a localităților, care la art.36 alin.1 stabilește expres că "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere,în procedură de urgență".
În ceea ce privește referirea făcută de instanța de fond la Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, Curtea apreciază că aceasta nu este incidentă în cauză deoarece ea reglementează raporturile dintre comunitățile locale și operatorii care au primit în modalitățile legale administrarea serviciilor comunitare de utilități, inclusiv salubritatea, Legea nr.101/2006 reglementând în mod expres tocmai unul din aceste servicii, respectiv salubritatea și având astfel caracter de excepție față de legea cadru-Legea nr.51/2006.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția instanței de fond de declinare a cauzei în favoarea judecătoriei este nelegală atâta vreme cât sunt incidente în cauză dispozițiile art.36 alin.1 din Legea nr.101/2006 care stabilește în mod expres competența în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere cele expuse anterior, urmează ca în baza art.304 pct.3 dinc.raportat la art.312 din să fie admis recursul declarat de către reclamantă și, casându-se sentința, să fie trimisă cauza spre soluționare în primă instanță la secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admire recursul declarat de reclamanta - PUNCT DE LUCRU ÎN TG J împotriva sentinței nr. 2328 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă TG
Casează sentința și trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
