Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 485/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.485
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr.2115 pronunțată în data de 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, I, -, CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul promovat este legal timbrat iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2115 din 19 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Sălaj și Curtea de Apel Cluj, astfel cum aceasta a fost completată.
Pârâții au fost obligați să achite reclamanților drepturile reprezentând prima de vacanță pentru anii 2000 și 2001, exprimate în sume brute cu inflația, astfel: 4.110 lei, 1761 lei, 2084 lei, 1035 lei, 1048 lei, 817 lei și 1084 lei.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea precizată reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Sălaj și Curtea de Apel Cluj, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2000 - 2001, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii acestor drepturi până la plata efectivă, cererea întemeiată, în esență, pe faptul că dreptul reclamanților la prima de vacanță este reglementat de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 iar suspendarea succesivă a plății acestui drept, prin legile bugetului, nu echivalează cu înlăturarea existenței a însăși dreptului.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, invocând pentru acestea prevederi ale legilor bugetului de stat, prin care s-a prevăzut expres suspendarea aplicării dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 188/1999, precum și prevederea cuprinsă în art. 64 alin. 1 și 2 din Legea nr. 24/2000.
Se concluzionează că prin suspendarea acordării dreptului la prima de concediu, legiuitorul nu a avut în vedere, în nici un caz, acordarea acestuia și pentru trecut, respectiv pentru perioada cât a fost suspendat.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicită, pe fond, respingerea acțiunii invocând și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.
S-a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios îndeplinind atribuții care vizează elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului și raportul asupra proiectului bugetului de stat.
Pârâtul a invocat și prevederile art. 3 din Decretul-lege 167/1958 privind prescripția extinctivă și ale art. 283 alin. 1 pct. c Codul Muncii, potrivit căruia termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii.
Prima instanță a reținut că funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina Ministerul Economiei și Finantelor constă tocmai în armonizarea deciziilor sale cu cele ale celorlalti ordonatori de credite, iar în privința excepției prescripției, tribunalul a reținut că prin suspendarea succesivă a plății drepturilor reprezentând primele de vacanță a operat, în mod necesar și o suspendare a dreptului la acțiune. Prescripția extinctivă a fost restituită de legiuitor ca o sancțiune în contra creditorilor care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege, or reclamanților nu li se poate imputa o stare de pasivitate, câtă vreme prin acte normative adoptate începând cu anul 2001( OUG33/2001, Legea 631/2002, Legea 507/2003, Legea 511/2004), a fost suspendată exercitarea dreptului la primele de concediu suspendate fiind implicit și mijloacele legale pentru realizarea dreptului.
Pe fond, tribunalul a reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art.53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Prin suspendarea succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la această primă nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea acestuia, arătând în motivare că potrivit Legii 500/2002 pârâtul coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale. Funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina pârâtului constă tocmai în armonizarea deciziilor sale cu cele ale celorlalți ordonatori de credite.
Față de prescripția extinctivă, recurentul a apreciat că reclamanților nu li se poate imputa o stare de pasivitate din moment ce dreptul lor la plata primei de vacanță a fost suspendat începând cu anul 2001.
Pe fond, arată că suspendarea dreptului la plata primei de vacanță aferentă perioadei 2000- 2001 fost o măsură dispusă prin lege, iar prin urmare, pe perioada de suspendare a dreptului plata - în favoarea reclamanților - a sumelor reprezentând prima de vacanță nu se putea face decât cu încălcarea legii.
Prin recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S s-a solicitat admiterea acestuia, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, iar pe cale de consecință desființarea sentinței civile atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamanților, și a respins excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâții să achite reclamanților drepturile reprezentând prima de vacanță pentru anii 2000 și 2001, deoarece în speță Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor" elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În drept, au fost invocate prevederile art. 4 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și art. 4 din OG nr. 22/2002.
A mai susținut recurentul că pretențiile aferente perioadei 2000-2001 sunt prescrise potrivit dispozitiilor art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea acestuia, arătând în motivare că sentința Tribunalului Sălaja fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
A arătat recurenta că ținând seama de faptul că primele de concediu s-au acordat începând cu anul 2000, iar suspendarea acestui drept a fost instituită începând cu anul 2001, în mod greșit instanța a admis acțiunea începând cu această dată, întrucât, reclamanții își puteau valorifica dreptul la prima pentru anul 2000, astfel că în raport de data introducerii acțiunii (7.09.2007), dreptul material la actiune este partial prescris, pretențiile intimaților-reclamanți putând fi examinate numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin rt. 3 alin. 1 din OUG nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr. 386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art. III alin. 3 din același act normativ pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive, Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
În cauză a fost invocata prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi decât termenul general de prescripție de 3 ani, însă, după cum s-a arătat, datorită suspendării succesive a exercițiului dreptului, reclamanții au fost în imposibilitate de a acționa, iar contranon valentem agere, non currit praescriptio.
În consecință, dreptul reclamanților la primă de concediu aferent perioadei 2000-2001 nu este prescris.
Cu privire la Ministerul Economiei și Finanțelor, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 2115 din 19.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
PRESEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
RED./MR
03.03.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
