Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 528/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--08.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.528
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.176/CA/13.02.2008, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, având ca obiect acordare drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic din cadrul DGFP T în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Economiei și Finanțelor BBd epune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Economiei și Finanțelor B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a și a excepției autorității de lucru judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.176/CA/13.02.2008, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalului Timiș respinge excepțiile invocate de pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, MINISTERUL JUSTIȚIEI B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă pârâții să calculeze și să plătească reclamanților începând cu data de 23.10.2007, sporul de fidelitate în condițiile art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 și majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7%, conform art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă ale acestora.
Obligă pârâtul B să aloce pârâților TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL JUSTIȚIEI B fondurile necesare în vederea plății drepturilor acordate reclamanților.
Pârâții Tribunalul Timiș, respectiv Curtea de Apel Timișoara - Serviciul Personal, vor face mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Considerentele care au condus la soluția dată au fost următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. - la data de 24.10.2007 reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, au solicitat instanței de judecată să oblige pârâții, ca pe durata derulării raporturilor juridice de muncă să calculeze și să plătească drepturi bănești actualizate cu rata inflației la data plății, obținute prin sentința civilă nr. 1567/28.06.2007, pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 860/R/22.10.2007 a Secției Litigii de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Curții de Apel Timișoara și în continuare de la data de 23.10.2007, constând în spor de fidelitate în procent de 20%, în raport de vechimea în funcția de specialitate, calculat la salariul de bază conform alin. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000, pentru completarea și modificarea Legii nr. 56/2006. S-a mai solicitat majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7% potrivit art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B să aloce fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi, obligarea Tribunalului Timiș, respectiv a Curții de Apel Timișoara - Serviciul Personal, de a face mențiunile corespunzătoare în Cărțile de muncă.
La data de 22.11.2007 pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, referitor la capetele de cerere I și II, din acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, admiterea excepției autorității de lucru judecat și în subsidiar admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
În apărare, pârâtul a arătat că față de capetele I și II ale cererii reclamanților, prin sentința civilă nr. 1567/28.06.2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar -, definitivă și executorie de drept, modificată în parte prin decizia civilă nr. 860/22.10.2007, irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de aceiași reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților începând cu 01.01.2005, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, sporul de fidelitate în condițiile art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 și să majoreze salariul de bază cu 5%, respectiv 7%, conform art. 19 alin. 1 don nr.OG 83/2000.
Față de aceste aspecte pârâtul Bas ubliniat că reclamanții au introdus o acțiune cu aceleași părți, același obiect și aceiași cauză, existând tripla identitate de părți, cauză și obiect.
Privind solicitarea reclamanților făcută în subsidiar, pârâtul a învederat că între MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și reclamanți nu există nicio relație de serviciu, solicitându-se admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. S-a arătat că MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, conform dispozițiilor art. 16-30 din Legea nr. 500/2002 modificată.
Pârâtul a subliniat că MINISTERUL JUSTIȚIEI B este ordonator principal de credite, acesta fiind cel obligat să acopere sumele necesare cu cheltuielile de personal ale angajaților MJ conform art. 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002.
La data de 12.12.2007 pârâtul Tribunalul Timișa depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a învederat că, deoarece reclamanților le-au fost recunoscute deja, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, drepturile bănești enumerate în acțiune, aferente perioadei 01.01.2005 - 22.10.2007, dându-se cu putere de lucru judecat o dezlegare problemei de drept, lasă la aprecierea instanței primele două petite ale acțiunii. a vis de petitul 3 din acțiune pârâtul a învederat că în acest sens este competentă să soluționeze judecătoria, circumscriindu-se sferei litigiilor de muncă, invocându-se excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, conform dispozițiilor art. 158 și art. 159, pct. 2.pr.civ. raportate la dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
La data de 12.12.2007 pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în primul rând, inadmisibilitatea cererii reclamanților, cu motivarea că fiind un drept nenăscut încă, aceștia nu justifică un interes actual.
S-a mai arătat că, în al doilea rând, prin acțiunile în justiție, pot fi valorificate numai drepturi recunoscute și ocrotite de lege.
Față de aceste aspecte s-a învederat că atâta vreme cât drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în legislația specifică în vigoare, iar dispozițiile incidente nu au fost abrogate, modificate sau declarate neconstituționale, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, astfel de cereri nu pot fi soluționate de instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare. Astfel, această acțiune este inadmisibilă, în considerarea separației puterilor în stat, încălcând dispozițiile constituționale prevăzute în art. 124 alin. 3 din Constituția României, instanțele substituindu-se puterii legislative.
Pe fondul cauzei, pârâtul Baî nvederat dispozițiile art. 1 din nr.OG 6/2007, arătând că funcționarii publici beneficiază de salariu de merit, creșteri salariale, spor de vechime, plata orelor suplimentare, spor de 15% pentru titlu științific de "doctor", spor pentru condiții vătămătoare de muncă, spor de confidențialitate de 15%, premiu anual, conform dispozițiilor nr.OG 6/2007, în raport de instituția la care funcționează.
Pârâtul a invocat în apărare dispozițiile art. 41 și art. 48 din nr.OG 6/2007, nr.OUG 27/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 45/2007, nr.OUG 8/2007. Astfel, s-a subliniat că reclamanții nu pot beneficia de drepturi salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau a personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar cu referire la funcționarii publici din aceste instituții.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 48 din nr.OG 6/2007 reprezintă o dispoziție complementară și nu se referă la drepturi cu caracter general și principal, ci se referă la unele drepturi specifice pentru anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în aceste dispozițiile legale, inclusiv funcționarii publici. Față de aceste considerente drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, altor categorii de personal.
S-a subliniat că finalitatea prevăzută de art. 41 nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici.
Pârâtul a arătat că sporul de fidelitate prevăzut de art. 16 din nr.OG 8/2007 a fost instituit ca o recompensă pentru fidelitatea față de profesie, raportat la perioada în care personalul auxiliar de specialitate și-a îndeplinit funcțiile prevăzute în mod expres de lege.
Față de aceste considerente, pârâtul a învederat că reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale și alte drepturi prevăzute în legislația specifică altor categorii de personal, respectiv Legea nr. 50/1996, Legea nr. 567/2004 și nr.OG 8/2007, în afară de cele pentru funcționarii publici, cu atât mai mult, pentru viitor, aspecte față de care s-a solicitat respingerea cererii.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, în baza cărora "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", tribunalul soluționează excepțiile invocate în cauză astfel:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece această instituție a fost chemată în judecată de către reclamanți, în baza disp. art. 15 din HG nr. 83/2000, conform cărora toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor ce-i revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, a petitelor 1 și 2 din acțiunea reclamanților, excepție invocată de B și Tribunalul Timiș, instanța constată că prin sentința civilă nr. 1567/28.06.2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar -, definitivă și executorie, modificată în parte prin decizia civilă nr. 860/22.10.2007, irevocabilă, nu s-a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești recunoscute și în continuare, drept pentru care reclamanții au formulat acțiunea de față, solicitând plata sporului de fidelitate în condițiile disp. art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2006 și majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7% conform disp. art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000 și după data de 22.10.2007, data rămânerii irevocabile a nr. 1567/28.06.2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar -, urmare a neacordării benevole a acestor drepturi și după această dată.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, a petitelor 1 și 2 din acțiunea reclamanților, constatând că obiectul acțiunii de față (perioada) diferă de cel din sentința invocată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea capătului de cerere 3 din acțiunea reclamanților, excepție invocată de Tribunalul Timiș, instanța constată că în speță sunt incidente disp. art. 17 Cod procedură civilă, conform cărora,cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală și cum petitul 3 de cerere este accesoriu petitului 1 și 2 din acțiunea introductivă, instanța a respins excepția invocată ca nefondată.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI B cu motivarea că fiind un drept nenăscut încă, reclamanții nu justifică un interes actual, instanța o respinge ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că de la data rămânerii irevocabile a sentința civilă nr. 1567/28.06.2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar - (22.10.2007), reclamanților li s-au acordat în continuare aceste drepturi. Dreptul solicitat de reclamanți este pe deplin justificat, în speță.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța constată că prin sentința civilă nr. 1567/28.06.2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar -, definitivă și executorie de drept, modificată în parte prin decizia civilă nr. 860/22.10.2007, irevocabilă (aflate la filele 6-9 din dosar), a fost admisă acțiunea formulată de aceiași reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților începând cu 01.01.2005, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, sporul de fidelitate în condițiile art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 și majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7%, conform art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000.
După data de 22.10.2007, reclamanții nu au mai beneficiat de aceste drepturi bănești motiv pentru care au formulat acțiunea de față și au solicitat plata în continuare a drepturilor bănești deja câștigate, astfel că instanța admite acțiunea ca fiind întemeiată și în baza disp. art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 coroborat cu art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000, obligă pârâții să calculeze și să plătească reclamanților începând cu 23.10.2007, sporul de fidelitate în condițiile art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 și majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7%, conform art. 19 alin. 1 din nr.OG 83/2000, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă ale acestora.
În baza disp. art. 15 din HG nr. 83/2000, conform cărora toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, pârâtul Baf ost obligat să aloce pârâților fondurile necesare în vederea plății acestor drepturi, iar pârâții Tribunalul Timiș, respectiv Curtea de Apel Timișoara - Serviciul Personal, să opereze mențiunile corespunzătoare în Cărțile de muncă ale reclamanților.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost recurată în termenul legal de către pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin reprezentanta mandatată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul justiției motivează în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt, reiterând apărările de fond și excepția din dosarul primei instanțe, susține, în esență, că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile nr.OG27/2006, Legea nr.305/2004, nr.OG8/2007 și Legii nr.567/2004. Aceste acte normative nu constituie legislația specifică a organelor autorității judecătorești, ci legislația specifică unei anumite categorii de personal; că prin dispozițiile art.40 din OG nr.92/2004 nu s-a urmărit echivalarea sistemului de salarizare prevăzut expres de acte normative distincte, în funcție de categoriile de persoane beneficiare, ci finalitatea ca în funcție de locurile de muncă în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici să poată beneficia și de sporurile specifice, fără a-i îndepărta din corpul funcționarilor publici și că, având în vedere faptul că nu există nicio prevedere legală care să reglementeze pentru funcționarii publici drepturile solicitate de către reclamanți, în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, care sancționează imixtiunea autorității judecătorești în activitatea altei autorități.
Totodată, cu privire la admiterea capătului de cerere referitor la acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate de reclamanți, cere să se constate că acesta este inadmisibil, pentru mai multe considerente.
Astfel această cerere a reclamanților nu poate fi primită întrucât se referă la un drept pe viitor care nu s-a născut încă.
De asemenea, că, prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege, câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar dispoziția în cauză nu a fost abrogată, modificată ori declarată neconstituțională, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că astfel de cereri nu pot fi soluționate de către instanțele judecătorești care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
În al doilea rând, mai relevă recurentul, hotărârea Tribunalului este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal.
Atribuțiile funcționarilor publici sunt complet diferite de cele ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, prin urmare nu poate fi vorba de o echivalare a sistemului de salarizare al funcționarilor publici cu cele prevăzute pentru celelalte categorii profesionale din sistemul justiției, întrucât funcționarii publici și celelalte categorii de personal din sistemul judiciar se află în situații juridice diferite și nu pot invoca egalitatea de tratament.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor solicită, pentru temeiurile din art.304 pct.9 și cu aplicarea prevederilor art.3041Cod procedură civilă, modificarea sentinței Tribunalului Timiș, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a și a excepției autorității de lucru judecat, pentru următoarele motive:
1. În principal, în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, deși între reclamanți și nu există absolut nicio relație de serviciu, iar pe de altă parte, nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Ministrul justiției este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și ministrul economiei și finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal al angajaților nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
2. În subsidiar, apreciază că instanța de fond trebuia să admită excepția autorității de lucru judecat în temeiul art.1201 din Codul civil, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Tribunalul Timiș referitor la capetele de cerere I și II din acțiunea reclamanților, întrucât acțiunea ce face obiectul dosarului are aceleași părți ca și dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr.1567/28.06.2007, modificată în parte de Decizia civilă nr.860/22.10.2007. De asemenea, ambele litigii au aceeași cauză și același obiect, constând în drepturi salariale privind sporul de confidențialitate de 20% și majorarea salariului de bază cu 5% și 7%.
Analizând recursurile de față, pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie ridicate de părți potrivit prevederilor art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, în considerarea totodată a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că ambele sunt neîntemeiate, drept pentru care, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă le va respinge ca atare.
Pârâtul recurent Ministerul Justiției readuce în discuție aspectele cu valoare de lucru judecat prin sentința civilă nr.1567/28.06.2007 dată de Tribunalul Timiș în dosarul -, irevocabilă prin decizia nr.860/R/22.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Hotărârea irevocabilă susmenționată, intrată în puterea lucrului judecat stabilește că reclamanților intimați din prezenta cauză li se cuvine plata sporului de fidelitate în condițiile art.18 alin.3 din nr.OG83/2000 și majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7% conform art.19 alin.1 din nr.OG83/2000.
Prin aceeași hotărâre, au fost respinse excepțiile lipsei de calitate procesuală invocate de pârâții recurenți, aceiași ca în cauza de față, celor doi trebuind să li se recunoască în consecință această calitate, conform cu care, pârâții recurenți au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale acordate prin hotărâre, începând cu data de 01.01.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, calitate ce rezidă în competențele pe care legea le acordă ordonatorilor de credite.
Prin soluția dată, acțiunea a fost corect găsită de instanțele anterioare ca fiind admisibilă în modalitatea descrisă, fără ca prin aceasta instanțele să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești, ci, în aplicarea reglementărilor legale incidente speței, argumentându-și soluția dată în conformitate cu acestea, cu interpretarea lor corespunzătoare situației de fapt concrete.
În același timp, în raport de întrunirea în cauză a condițiilor excepției autorității de lucru judecat, susținute de recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, este de reținut că reclamanții au formulat o cerere de acordare în continuare, de la data de 23.10.2007 (după pronunțarea deciziei irevocabile nr.860/22.10.2007), a drepturilor stabilite prin decizia nr.860/21.10.2007 a Curții de Apel Timișoara, fiind formulat așadar un obiect al cauzei distinct în ce privește perioada la care se raportează acțiunea.
De aceea nu poate fi acceptat că cererea din prezentul dosar ar trebui respinsă pentru autoritate de lucru judecat, știut fiind că din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții, una de excepție și alta de prezumție.
Excepția impune condiția identității de acțiune, identitate ce reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, iar în dosarele analizate nu regăsim tripla identitate necesară admiterii excepției; Prezumția autorității de lucru judecat presupune o diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni, situații întâlnite în acțiuni conexe care se succed în privința soluționării și dat fiind faptul că prezumția impune consecvență și unitate în soluționarea acțiunilor care se succed, ea are aici funcția normativă de autoritate de lucru judecat. Se derogă de la această funcție, cum se exprimă doctrina și jurisprudența, atunci când sunt în cauză despăgubiri sau alte prestații periodice - ca în speța de față, când prezumția autorității de lucru judecat nu poate fi opusă cererilor prin care cei interesați solicită ulterior modificări în privința acestor prestații.
Apoi, nu poate fi reținută susținerea din recurs că acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate de reclamanți este inadmisibilă pentru că dreptul nu s-ar fi născut încă, reieșind evident drepturile reclamanților, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea irevocabilă pronunțată în favoarea lor, dată în baza reglementărilor aplicabile la data analizării acțiunii, a căror executare are loc succesiv față de natura acestora, și nu încetează decât prin încetarea cauzelor care le-au generat, pentru că, odată obținute li se aplică regula drepturilor câștigate în materia muncii.
În concluzie, pentru considerentele redate, Curtea va menține sentința temeinică și legală a tribunalului, respingând recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.176/CA/ 13.02.2008, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în
semnează PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red./10.07.2008
Tehnored. /10.07.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
