Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 531/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--08.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.531
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.236 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților recurenți depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului în principal ca prematură iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată. Arată că Ordinul nr.496/2003 invocat de reclamant se referă în exclusivitate la personalul civil din cadrul, și.
După încheierea dezbaterilor dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, depune împuternicire avocațială și solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.236 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI. A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect drepturi bănești. A ispus obligarea pârâților la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 (28.03.2005) - actualizate în raport cu rata inflației, precum și la alocarea, calcularea și plata retroactivă către reclamant a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, aferentă perioadei 2001-28.03.2005, actualizată în raport cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective. A obligat pârâții să procedeze la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor drepturi. A bligat pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4 lei reprezentând c/ taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. - la data de 13.12.2007 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI T ca instanța de judecată să oblige pârâții la alocarea, calcularea și plata către acesta a drepturilor bănești decurgând din raportul de serviciu, reprezentând primele de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioara plecării în concediu aferent perioadei 2001-2005 (data la care a încetat raportul de serviciu) actualizată cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății, la alocarea, calcularea și plata către acesta a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv aferent perioadei 2001-28.03.2005 (data la care a încetat raportul de serviciu) actualizată cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plătii, înscrierea în carnetul de muncă a acestor drepturi, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că a fost încadrat prin Dispoziția nr. 1803/29.11.1995 a Primarului Municipiului T, în funcția publică de execuție, de inspector de specialitate debutant. Raportul de serviciu a încetat prin dispoziția nr. 1008/28.03.2005 a Primarului Municipiului T, data la care ocupa funcția de director executiv. Pe durata raportului de serviciu, reclamantul nu a beneficiat de primele de concediu, prevăzute de dispozițiile art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 reactualizată privind Statutul funcționarilor publici. Pentru obținerea primelor de concediu s-a adresat Primăriei Municipiului T cu o cerere ce a fost înregistrată cu nr. SC 2007-- la data de 03.10.2007 prin care a solicitat să se procedeze la calcularea și alocarea primelor de concediu în temeiul dispozițiilor art. 34 alin2 din Legea nr. 188/1999 și în temeiul dispozițiilor pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 al MAI, art. 13 din nr.OG 137/2000, Legea nr. 188/1999 a indemnizației de dispozitiv aferent perioadei 2001-2005. Reclamantul a arătat că la cererea formulata i s-a răspuns prin adresa nr. SC 2007-21948/29.11.2007, care i-a fost comunicată la data de 06.12.2007, prin care i se aduce la cunoștință ca sentința civila nr. 497/CA/ 1.06.2007 se refera strict la membrii Sindicatului Liber al salariaților din Primăria Municipiului T și că reclamantul nu era cuprins în lista cu reclamanții anexată sentinței.
Reclamantul a învederat că nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile sentinței civile nr. 497/CA/2007 ci pe dispozițiile legale, sperând că în aceasta maniera, autoritatea administrativa competentă va proceda la virarea drepturilor bănești așa cum a fost obligată și pentru ceilalți funcționari publici din primărie.
În motivare reclamantul a învederat că dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 reactualizată au fost suspendate prin nr.OUG 33/2001 art.3 alin.l, Legea nr.744/2001 art.32, Legea nr.631/2001, Legea nr. 507/2003, Legea nr.511/2004, OUG 92/2004, Legea nr.379/2005, suspendarea fiind în contradicție cu prevederile constituționale, lipsind pe toți cei aflați în aceasta situație de chiar dreptul subiectiv privind primele de concediu, care nu au fost acordate niciodată deși textul legii organice Legea nr. 188/1999 îl prevedea expres, text care a rămas în vigoare și care nu a fost nicicând modificat. Reclamantul a subliniat că aceste suspendări succesive și nejustificate a aplicării art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 nu sunt altceva decât o îngrădire, o anulare mascată a însuși dreptului cu încălcarea flagranta a Constituției, a Codului muncii și a Legii nr.l88/1999, cu consecința suferirii de către funcționarii publici a unui prejudiciu material. Suspendările s-au dovedit a fi nejustificate și raportat la împrejurarea că prin textele normative de suspendare, emitentul nu a dat niciodată o explicație a măsurii suspendării. S-au mai învederat în motivare și dispozițiile art. 93 din Legea nr. 188/1999, art. 38 din Codul muncii prin care salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute de lege salariaților. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularului prerogativa în virtutea căreia să poată solicita subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă respectiv de a plăti sumele de bani cu titlu de prime de concediu. Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de Stat pe anul 2004 nr. 519/2003 aplicarea prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până în 31 decembrie 2004. Conform dispozițiilor nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1990 republicată cu modificările ulterioare au fost suspendate, același lucru făcându-se și prin Legea 379/2005 privind bugetul de stat pe 2006. Reclamantul a subliniat că în prezent aceste drepturi de care beneficiază funcționarii publici nu au mai fost suspendate prin legea bugetului, fiind repuse în vigoare.
Reclamantul a învederat că uspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existenta dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate. Ca urmare, să nu devina doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial sa fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
Reclamantul a arătat că în ceea ce privește acordarea drepturilor cuvenite reprezentând prime de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, Tribunalul a constatat și a reținut că nu a intervenit prescripția, întrucât plate acestora a fost suspendată succesiv, deci și termenul de prescripție a fost suspendat. Astfel reclamantul a învederat că, ținând cont ca autoritățile pârâte au plătit drepturile bănești câștigate în instanță angajaților funcționari publici și raportat la faptul ca în perioada anilor 2001-2005 am fost încadrat într-o funcție publică în cadrul Primăriei Municipiului T, că nu i-au fost acordate primele de concediu, prin efectul legii și nici prin cel al Dispoziției nr. 2537/19.10.2006 a Primarului Municipiului T, fiindcă la data emiterii dispoziției reclamantul nu mai avea raport de serviciu cu Primăria, se impune acordarea acestor drepturi bănești și către acesta, având în vedere faptul că pe perioada anilor 2001-2005 avut calitatea de funcționar public.
Față de indemnizația de dispozitiv solicitată reclamantul a arătat că, pe durata raportului de serviciu, nu a primit indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25%, deși era îndreptățit în temeiul pct. 9. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor coroborat cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Reclamantul a arătat că se impune înscrierea acestor drepturi și în carnetul de muncă ele reprezentând drepturi bănești care se impun a fi evidențiate și calculate în vederea stabilirii contribuțiilor sociale.
La data de 24.01.2008 pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat, excepția de prematuritate a formulării acțiunii.
În apărare, s-a învederat că în susținerea acestei excepții se are în vedere faptul ca la data de 19.12.2007 a intrat în vigoare nr.OUG 146 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, urmând ca personalul abilitat din sectorul bugetar să facă plata acestor drepturi, către persoanele care nu le-au primit încă, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 astfel în luna martie - pentru anii 2001 și 2002; în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004; în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006." Astfel reclamantul prin cererea adresata instanței a solicitat "sa obligați pârâții la alocarea, calcularea și plata." ceea ce denotă ca dreptul nu este actual.
Față de aceste considerente, pârâții au arătat că excepția invocată este admisibilă, întrucât dreptul de a acționa pârâții în instanță nu s-a născut încă, atâta timp cât plata drepturilor solicitate urmează a se face în conformitate cu prevederile nr.OUG 146/2007, astfel că numai la expirarea termenelor stabilite în actul normativ antemenționat reclamantul poate solicita instanței alocarea, calcularea și plata primei de concediu.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, pârâții au subliniat că dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplica numai personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, iar Ordinul I, nr. 496/2003, invocat de către reclamant, nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii în raport de data apariției nr.OUG 146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, excepție invocată de pârâții, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte reclamantul a înregistrat acțiunea la data de 13.12.2007, deci anterior intrării în vigoare a nr.OUG 146/2007, iar pe de altă parte existența actului normativ invocat nu anihilează dreptul la justiție al reclamantului, pentru drepturile al căror temei de drept este stipulat chiar de acest act normativ.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului instanța a constatat că acesta a fost încadrat prin Dispoziția nr. 1803/29.11.1995 a Primarului Municipiului T, în funcția publică de execuție, de inspector de specialitate debutant. Raportul de serviciu a încetat prin dispoziția nr. 1008/28.03.2005 a Primarului Municipiului
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 - actualizate în raport cu rata inflației.
Conform pct. 9.2 din Ordinul I nr. 496/28.07.2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Pct. 31.1 din același ordin arată că "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractual din I".
Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 la nivel național în altor departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, în acest sens fiind și nr.2191/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin nr. 1977/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dos. nr-.
Este evident că prin ordinul I nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial al tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Instanța, pentru considerentele expuse și în baza temeiurilor de drept indicate coroborate cu disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2001, 2002, 2003, 2004 și 2005 (28.03.2005) - actualizate în raport cu rata inflației, precum și la alocarea, calcularea și plata retroactivă către reclamant a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, aferentă perioadei 2001-28.03.2005, actualizată în raport cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective.
Pârâți au fost obligați să procedeze la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor drepturi.
În baza disp. art. 274 cod procedură civilă, pârâții aflându-se în culpă procesuală au fost obligații la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4 lei reprezentând c/ taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T și au solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a formulării acțiunii cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG146 din 19 decembrie 2007, care reglementează plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006. Se mai susține că recurenții nu au efectuat aceste plăți, deoarece au dat curs prevederilor actelor normative care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Referitor la indemnizația de dispozitiv se susține că prevederile Legii nr.138/1999 se aplică numai personalului militar și civil din cadrul, și
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art.3041și 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți și a admis acțiunea reclamantului cu obligarea pârâților la plata primelor de concediu pe perioada 2001-2005 și a indemnizației de dispozitiv aferentă aceleiași perioade de timp.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale prevăzute de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, modificată, conform cărora, funcționarii publici au dreptul la data plecării în concediul de odihnă la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu, iar, conform pct.9.2 din Ordinul nr.496 din 28 iulie 2003, se prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin care se înțelege și funcționarii și personalul contractual din
Rezultă din cele de mai sus, că în mod legal prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata unor drepturi prevăzute de lege, chiar în condițiile în care a apărut nr.OUG146 din 19 decembrie 2007, care reglementează modalitatea de efectuare a plății primelor de concediu dar, până în prezent, nu rezultă că a fost pusă în aplicare.
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursul este nefondat și urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să-l respingă și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.236 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în aflat în
Semnează Semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./09.06.2008
Tehnored. /09.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
