Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 545/ Dosar nr-
Sedința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc
- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 315/CA din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09 septembrie 2008, apoi pentru data de 11 septembrie 2008.
CURTEA:
Curtea asupra recursurilor de față constată că:
La data de 13.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B solicitând obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate, de condițiile grele și la primele de vacanță pentru anii 2004-2006.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța pe baza probelor administrate a pronunțat sentința nr. 315/CA/18.04.2008.
Prin această sentință s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru petitul referitor la primele de concediu.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul referitor la sporul de condiții grele, diminuat in anul 2004 cu 10% și, in consecință, respinge ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliu in C, Bv., -. 232, - 14, Sc. D, Ap. 57, având ca obiect plata sporului de condiții grele, diminuat in anul 2004 cu 10%, in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediu in B, -. 1A, Sect. 1 și Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediu in B, Str. -, -. 28.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și, in consecință:
- a obligat pârâții să plătească reclamantului primele de concediu pentru anii 2004-2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective și dobânda legală până la data plății efective,
- sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației de la data plății efective și dobânda legală până la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de39,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Instanța a considerat că, deși prin efectul legilor bugetului de stat ulterioare OG 38/2003, exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, prevăzut de prevederile art. prevederile art.37 al. 2 din OG nr.38/2003, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, iar prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea drepturilor, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul drepturilor.
Dreptul la prima de concediu și, respectiv, la sporul de fidelitate, continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Instanța, a analizat textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciind că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la prima de concediu și la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Efectele produse de aceste acte normative, de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, nu pot fi limitate decât în situația în care nu mai este în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv, aspect statuat cu forță juridică obligatorie, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 23/2005 dată în interesul legii, în privința interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la prima de concediu de odihnă pentru magistrați, prin invocarea prevederilor legilor bugetului de stat pe anii 2003, 2004 și 2005 [art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004], ce confereau același drept categoriei magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească polițiștilor, pentru anii 2004-2006, primele de concediu de odihnă cuvenite acestora în conformitate cu art. 37 al. 2 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este fondată și, în. dispozițiilor art. 60, 63 Cod Procedură Civilă și a. 500/2002 și HG 208/2005 a fost admisă, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este singurul in măsură să vireze in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost la obligat la plata, către angajați ai altor instituții, a unor drepturi salariale, ci la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării primei de concediu și sporului de fidelitate, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind singurul abilitat in acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei Și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-i pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a adus următoarele critici hotărârii atacate:
Sentința Tribunalului este greșită, privind acordarea către reclamant a primelor de concediu și a sporului de fidelitate, actualizate, invocând prevederile OG 38/2003 ale OG 9/2000 și că acordarea acestor sume nu se poate face deoarece nu au fost cuprinse în creditele bugetare aprobate pentru Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În ce privește actualizarea acestor sume și acest aspect este nelegal deoarece contravine prevederilor legale art. 5 și art. 968 Cod civil.
În concluzie, recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
Recursul a fost declarat în termen legal și legal timbrat ( fila 29).
Prin reclamantul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, se invocă următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate.
În mod greșit a admis instanța de fond cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în cauză nu există raporturi de serviciu între această instituție a Ministerului Economiei și Finanțelor și reclamant și că nu există nicio obligație de garanție față de reclamant.
În cauză, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu sunt incidente prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă, că ordonator de credite este Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și că nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestor sume și virarea lor la bugetul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut nelegalitatea sentinței atacate cu privire la acordarea primei de concediu și sporul de fidelitate deoarece prevederile legale OG 38/2000, 24/2000 și Legea 500/2002 privind finanțele publice, nu prevăd alte cheltuieli din fondurile publice, decât cele aprobate conform legii.
In concluzie recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de chemat în garanție a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în ce privește cererea de chemare în garanție a acestuia în sensul respingerii acestei cereri.
Recursul a fost declarat în termen legal și scutit de la plata taxelor de timbru și timbru judiciar.
Curtea, examinând ambele recursuri, actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată nr. 315/CA/18.04.2008 a Tribunalului Brașov prin prisma tuturor criticilor formulate de cele două recurente pârât și chemat în garanție, constată că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative se constată că toate criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate și nelegale deoarece din actele dosarului raportat la dispozițiile legale rezultă că reclamantul a avut raport de serviciu cu acesta și că potrivit legii speciale beneficia de primele de vacanță și de sporul de fidelitate.
În mod corect a reținut instanța de fond aspectele de fapt și de drept deduse judecății, astfel încât sentința pronunțată este corectă și legală.
Ca atare, susținerile recurentei că nu sunt legal acordate drepturile solicitate de reclamant pe motiv că nu au fost prevăzute în bugetele aprobate pentru Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate fi reținută și nici faptul că potrivit prevederilor OG 38/2003 și OG 69/2000 nu i se cuvin drepturile respective și nici nu pote fi acordată suma la valoarea reactualizată.
În esență, se vor înlătura ca neîntemeiate și nelegale criticile formulate în recurs și în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței Tribunalului Brașov nr. 315/CA/18.04.2008.
În ce privește recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice se constată că:
Pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție se reține față de actele dosarului că instanța de fond în mod corect a respins această excepție și că în cauză aceasta poate fi chemată în garanție tocmai în calitate de gestionar al fondurilor bugetare, care distribuie celorlalte ministere fondurile necesare efectuării plăților.
Pe fondul cauzei se reține că, instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept dedusă judecății și a pronunțat o hotărâre corectă și legală atât în ce privește obligarea pârâtului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dar și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare efectuării plăților către reclamant în bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Dispozițiile legale invocate de recurentă în sensul că, în OG 38/2003 și Legea nr. 500/2002, nu au fost prevăzute alte cheltuieli decât cele aprobate prin lege, nu pot conduce la înlăturarea drepturilor recunoscute de lege privind plata primei de vacanță și a sporului de fidelitate, drepturi care au fost recunoscute de legiuitor, iar suspendarea plății acestor drepturi nu înlătură dreptul câștigat și prevăzut de lege în favoarea reclamantului.
Ca atare și criticile formulate pe excepție și cele pe fondul sentinței atacate, vor fi înlăturate ca nelegale, astfel încât recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice va fi respins conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă constatând că este nefondat.
În consecință, se vor respinge cele două recursuri și se va menține sentința nr. 315/CA/18.04.2008 a Tribunalului Brașov, ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Ministerul Internelor și reformei Administrative și al Direcției Generale a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant în teritoriu al chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 315/CA/18.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red. /16.10.2008
Dact./29.10.2008/ 2 ex.
Jud. Fond.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria
