Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 581/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--13.12.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 581
Ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE: Catargiu Victoria
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliului Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.207/19.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș privind pe intimatul reclamant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții pârâți, consilier juridic, iar pentru intimatul reclamant lipsă, se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului formulat de pârâții recurenți și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.207 din 19.02.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepția prematurității introducerii petitului din cererea de chemare in judecata cu privire la acordarea primelor de concedii.
A admis acțiunea formulata de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI si in consecință:
Obligă pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T să aloce, calculeze și să achite reclamantului drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective, reprezentând c/v primelor de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, inclusiv, precum și contravaloarea indemnizației de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare până la data de 06.07.2006, când a încetat raportul de munca al reclamantului, precum și la plata acestor drepturi începând cu data de 01.10.2007, dată de la care a luat naștere un nou raport de muncă între reclamant și Primăria Mun. T până la încetarea raporturilor de muncă.
Obligă pârâții să dispună serviciului de resort competent, consemnarea în carnetul de munca al reclamantului a drepturilor bănești mai sus menționate, retroactiv, și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă dintre pârâți și reclamant.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 13.12.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună alocarea, calcularea și plata către reclamant a drepturilor bănești decurgând din raportul de serviciu, reprezentând primele de concediu în cuantum de un salariu de baza din luna anterioara plecării în concediu aferenta perioadei 2001-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății, la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în cuantum de 25%din salariul de baza aferent perioadei 2001-06.07.2006 actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății,înscrierea în carnetul de muncă a cestor drepturi;cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost încadrat ca funcționar public în cadrul Primăria Municipiului T începând cu data de 17.09.1996, raport de serviciu care a încetat la data de 06.7.2006. Reclamantul precizează că pe perioada desfășurării raporturilor de serviciu nu a beneficiat de prime de concediu și nici de indemnizația de dispozitiv.
Reclamantul menționează că în vederea dobândirii primelor de concediu și a indemnizației de dispozitiv s-a adresat cu o cerere către Primăria T, la care pârâta a răspuns prin adresa nr. SC 2007--/30.11.2007 în cuprinsul căreia se arată ca sentința nr. 497/11.06.2006 se referea strict la membrii Sindicatului Liber al salariaților din primărie și că reclamantul nu era cuprins în anexa la cererea de chemare în judecata care menționa reclamanții.
Reclamantul învederează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999.Se arată că aceste prevederi legale nu au fost aplicate deoarece au fost suspendate prin fiecare lege a bugetului de stat până la data de 31.12.2006.Reclamantul precizează că suspendarea dreptului privind prima de vacanță contravine Constituției României și este nelegală, invocând în acest sens disp.art.38 Codul Muncii si art.41al.2 si art.53 al.1 si al.2 din Constituția României, iar în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau nivel superior, situație în care se vor prevedea în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată, urmând ca la expirarea datei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare să reintre de drept în vigoare. Reclamantul precizează în susținerea pretențiilor sale că au fost pronunțate hotărâri judecătorești prin care au fost răscunoscute aceste drepturi bănești.
Reclamantul arată, că este îndreptățit de a beneficia de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv care are drept temei pct.9.2 din Ordinul I, nr.496/28.07.2003 conform căruia" indemnizațiile de dispozitiv se acordă personalului civil, ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, adică scopul acestui act normativ îl reprezintă ca în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv conform Legii 138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar apoi, să se înlăture discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natura salariale dintre personalul aflat în subordinea și /sau coordonarea, ori îndrumarea MAI, asigurându-se în acest mod egalitatea de tratament salarial a întregului personal din cadrul aceleiași autorități.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999,art. 41 din Constituția României, Ordinul MAI nr. 496/2003.
In dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri si anume: tichetul de înregistrare al cererii pentru drepturile bănești, copia acestei cereri adresată pârâtelor, răspunsul primit de la pârâte, copie carte de identitate și a carnetului de muncă.
Legal citați, pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Mun. T și-au exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de chemare în judecata, prin întâmpinarea depusă la dosar în acord cu prev. art. 118 Cod procedură civilă, solicitând respingerea acțiunii.
In considerentele întâmpinării pârâții arată că față de petitul având ca obiect acordarea primelor de concediu invoca excepția de prematuritate a formulării acțiunii, prin raportare la prevederile OUG nr. 146/2007, în temeiul căreia instituțiile din sectorul bugetar îndatorate să facă plata acestor drepturi, către persoanele care nu le-au primit încă,în baza prevederilor ordonanței se vor achita în tranșe. Pârâta consideră că indemnizația de dispozitiv nu se cuvine reclamantului întrucât dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplica numai personalului civil și militar din cadrul MAPN, MJ, iar Ordinul nr. 496/2003 nu a fost invocat în Monitorul Oficial.
In ședința din data de 19.02.2008 instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii față de împrejurarea că OUG nr. 146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă a intrat în vigoare la data de 19.12.2007 iar cererea reclamantului a fost introdusa pe rolul instanței la data de 13.12.2007.Prin urmare, la data introducerii acțiunii nu există pentru reclamant obligația de a respecta dispozițiile OUG nr. 146/2007 care reglementează acordarea în tranșe a primelor de concedii. In plus, chiar in cuprinsul art. 2 alin 3 se arată că drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii, se plătesc într-o singură tranșă.
Analizând actele si lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Mun. T începând cu data de 17.09.1996 și până la data de 06.07.2006.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așadar, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularului prerogative in virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv a raportului juridic născut sa efectueze o anumita prestație pozitiva, respectiv de a plati suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Apoi, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanta și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Aplicarea prevederilor art.34 al.2 din nr.188/1999, rep, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din legea nr. 743/ 2001, art.10,al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 si art.5 al.5 din Legea nr.379/2005.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001-2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematica și cronologica a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că" dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, fapt ce nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că disp. constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
In același timp, art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această norma internaționala, se statuează în mod expres, că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
In plan intern, art.5 din CM, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de munca, iar art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe bază de naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială ori apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța apreciază că, suspendarea în cinci rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative;Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2006, motiv pentru care, în temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța admite acest petit al acțiunii, iar sumele se acordă actualizate cu rata de inflație, în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 C,civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant. Totodată, instanța obligă pârâții și la plata către reclamant a acestor drepturi începând cu data de 01.10.2007, dată de la care a luat naștere un nou raport de munca între reclamant și Primăria Mun. T, și până la încetarea raporturilor de muncă.
In ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, instanța reține că acest drept a fost reglementat prin nr.138/1999 și vizează cadre militare angajați pe baza de contract și salariații civili din cadrul Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut că " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arata că " prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din nr.138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunara de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de bază, se acorda cadrelor militare în activitate, militari angajați pe baza de contract și salariaților civili.
Rezulta așadar, din analiza textelor de lege precitate, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de baza, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe baza de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr.138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprinși și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială ale personalului aflat în subordonarea și /sau coordonarea I, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct.9.2, pct.31.1 din Ordinul I nr.496/2003, art.13 din nr.138/1999, raportat la art.1, art.10 si art.18 din nr.554/2004, instanța a admis și acest petit al acțiunii, urmând să oblige pârâții la plata către reclamanți a contravalorii indemnizației de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de baza, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare până la data de 06.07.2006, când a încetat raportul de muncă al reclamantului, sume care vor fi reactualizate, cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata acestor drepturi începând cu data de 01.10.2007, dată de la care a luat naștere un nou raport de muncă între reclamant și Primăria Mun. T, până la încetarea raporturilor de muncă.
Instanța a obligat pârâții să dispună serviciului de resort competent, consemnarea în carnetul de muncă al reclamantului a drepturilor bănești mai sus menționate, retroactiv, și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă dintre pârâți și reclamant.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuala a pârâților în declanșarea litigiului, a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. -.02.2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului T și Consiliului Local al Municipiului
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a formulării acțiunii cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG146 din 19 decembrie 2007, care reglementează plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006. Se mai susține că recurenții nu au efectuat aceste plăți, deoarece au dat curs prevederilor actelor normative care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Referitor la indemnizația de dispozitiv se susține că prevederile Legii nr.138/1999 se aplică numai personalului militar și civil din cadrul, și
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art.3041și 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și conform art.3041Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți și a admis acțiunea reclamantului cu obligarea pârâților la plata primelor de concediu pe perioada 2001-2006 și a indemnizației de dispozitiv aferentă perioadei 01.01.2004- 06.07.2006 și 01.10.2007 până la încetarea raporturilor de muncă.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale prevăzute de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, modificată, conform cărora, funcționarii publici au dreptul la data plecării în concediul de odihnă la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Rezultă din cele de mai sus, că în mod legal prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata unor drepturi prevăzute de lege, chiar în condițiile în care a apărut nr.OUG146 din 19 decembrie 2007, care reglementează modalitatea de efectuare a plății primelor de concediu dar, până în prezent, nu rezultă că a fost pusă în aplicare.
Referitor la acordarea indemnizației de dispozitiv:
Ordinului nr.496/2003 relevă reglementările pe care se fundamentează, respectiv prevederile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legii nr.53/2003 - Codul muncii, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și Hotărârii Guvernului nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare și se emite în temeiul art.9 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Punctul 9 din Ordin, a fost completat cu prevederea introdusă sub nr.9.2, conform cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Apoi, se modifică pct.31, dându-i-se următorul conținut:
31. Art.47 din lege:
1.1. Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege( Legea nr.138/1999), cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților din sectorul bugetar.
Textul art.47 din Legea nr.138/1999, în vechea reglementare, făcea referire la personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, respectiv la personalul militar și civil din cadrul Ap., și
Prin nr.OUG63/2003 a fost înființat Ministerul Administrației și Internelor (reorganizat actualmente în Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin nr.OUG30/2007), posturile acestui minister fiind compuse din cele ale fostului Minister al Administrației Publice, ale fostului Minister de Interne, precum și din cele ale Ministerului Dezvoltării și; - personalul acestor ministere a fost transferat în interesul serviciului și numit pe funcție la noul Minister al Administrației și Internelor, prevăzându-se totodată că acesta beneficiază de drepturile dobândite anterior precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În contextul prevederilor actelor normative citate, acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu promovate de personalul autorităților administrativ teritoriale din cauză apar pe deplin justificate, fiind în deplin acord cu înțelesul acestor texte legale acordarea indemnizației de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază și către aceștia ca personal civil, corespunzător definirii personalului civil din Ordinul nr.496/2003 pct.31, cu trimitere la art.47 din Legea nr.138/1999 și întemeiată pe pct.9.1 și 9.2 din Ordin.
Rațiunea noilor prevederi rezidă, potrivit succesiunii în timp a normelor legale menționate, în faptul reorganizării Ministerului Administrației și a Ministerului d e Interne în Ministerul Administrației și Internelor, personalului fostului Minister al Administrației, fiindu-i recunoscute aceleași drepturi cu ale personalului fostului Minister de Interne, anterior consacrate acestuia din urmă, prin art.13 al Legii nr.138/1999.
Beneficiul pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 este acordat "personalului civil din domeniul administrației", fără ca dispoziția citată să distingă între administrația publică centrală și cea locală, aducându-i pe angajații din administrația publică, sub aspectul analizat, la nivelul angajaților din fostul I, funcționând toți în ministerul nou înființat, pentru realizarea principiului nediscriminării statuat de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, al normei constituționale din art. 20 și Declarației Universale a Drepturilor Omului, în art.2 pct.1, pentru garantarea dreptului tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, atât dreptul la plata primelor de vacanță cât și dreptul la indemnizația de dispozitiv, au fost consacrate legal, acțiunea fiind admisă cu aplicarea corectă a prevederilor legale la situația concretă a speței, ceea ce determină respingerea recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și menținerea soluției recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliului Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.207/19.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 15 Mai 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.CV -11.07.2008
Tehnored LM - 14.07.-2008 -
2 expl. /SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător -,
Președinte:Catargiu VictoriaJudecători:Catargiu Victoria, Răzvan Pătru, Mircea Ionel
