Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 65/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 65/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat în teritoriu de împotriva sentinței civile nr. 3447/C din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3447/C/19 octombrie2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanței, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR, și în consecință: a obligat pârâtele 1 și 2 să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând prime de vacanță aferente anului 2006, actualizate cu indicele de inflație, respectiv acordarea dobânzii legale practicate de R, începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să dea fondurile necesare plății drepturilor mai sus stabilite și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța de fond a reținut că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesuală pasivă pe considerent că, gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanței invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o, respingând cererea de chemare în garanție pe considerent că Ministerul Economiei și Finanțelor justifică în cauză, pentru considerentele mai sus expuse, calitatea procesuală pasivă.
În probațiune, la dosarul cauzei s-au depus adeverințe privind situația primelor de vacanță care s-ar cuveni reclamantelor pentru perioada 2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, actele normative în materie, instanța de fond reținut următoarele:
Reclamantele funcționari publici în cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului 2006.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art.3 alin.1 din G nr.33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006 în speță, nu se impune sesizarea Curții Constituționale deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, astfel că analizând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la prima de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță, și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082 -1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerea acțiunii promovate de reclamanți în contradictoriu cu aceasta; precum și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii privind acordarea sumelor reprezentând primele de vacanță pe anul 2006.
În motivare, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că este evidentă lipsa calității procesuale pasive a sa, având în vedere că reclamanții au chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor în nume propriu, iar nu ca reprezentant al Statului Român, însă nu au indicat temeiul juridic sau rațiunea pentru care se solicită obligarea sa, în solidar cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov la plata drepturilor salariale ce s-ar cuveni reclamanților.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că nu poate fi obligat la plata și acordarea drepturilor pentru salariații altor instituții.
În motivare, recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, au arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata primelor de concediu în favoarea reclamanților, deoarece dispozițiile referitoare la plata primelor ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate prin legile anuale ale bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006, motiv pentru care cererea reclamanților este neîntemeiată.
În speță nu poate fi susținut faptul că suspendarea prin lege a unor drepturi înseamnă restrângerea exercițiului acestor drepturi.
Constituția recunoaște dreptul legiuitorului de a aduce anumite restrângeri drepturilor fundamentale. Însă, în cauză nu este vorba de o restrângere a dreptului fundamental la protecție socială, întrucât îndemnizația de concediu nu a fost suspendată, ci doar prima de concediu ce se adaugă la indemnizație, deci un drept suplimentar expres consacrat.
S-a mai susținut că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, cu aplicare dobânzii legale și actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând dobândă legală și indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3447/C/19 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov este nefondat, iar recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov sunt netimbrate, urmând a fi anulate.
Motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate, Curtea constatând că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor. Consecința admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este aceea a obligării acestui pârât să vizeze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat și ale legilor de rectificare, astfel cum prevede art. 19 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestor drepturi ( prima de vacanță aferentă anului 2006 ) și tot acest minister va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat respectiv în proiectul legii de rectificare sumele necesare executării hotărârilor judecătorești. Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a primelor de concediu aferentă anului 2006, deoarece acordare acestor drepturi a fost suspendată, nu înlătură, prin Legea bugetului de stat pentru anul 2006.
Având în vedere că prin Legea nr. 486/2006 legea bugetului de stat pe anul 2007, nu s-a mai prevăzut suspendarea acordării acestor despăgubiri rezultă că, încetând orice cauză de suspendare, titularii acestor drepturi sunt îndreptățiți să solicite acordarea lor.
Referitor la recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Curtea constată că acestea sunt netimbrate.
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 republicată "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat ".
Art. 302/1 alin.2 Cod procedură civilă prevede că " la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii ".
Recurenții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov nu și-au îndeplinit această obligație legală, astfel că potrivit art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 republicată instanța le-a pus în vedere să plătească taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recurenții nu și-au îndeplinit această obligație până la termenul stabilit de instanță, motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997 republicată, va anula ca netimbrate recursurile promovate de aceștia.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în temeiul art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997 republicată, va anula ca netimbrate recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B cu sediul în B, str. -, nr.7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 3447/C/19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Anulează ca netimbrat recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /15.02.2008
Dact./20.02.2008/2 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
