Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 63/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚTELOR reprezentat în teritoriu prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 3573 din 02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 7.09.3007, reclamantul.G a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2004 și 2005; obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul pe anul 2007 și următorii ani sumele necesare plății primelor de concediu ce i se cuvin; precum și obligarea pârâților la plata sumelor respective actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent.
Cererea reclamantului a format obiectul dosarului nr-, în care instanța, pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 3573/CA/2.11.2007.
Prin această sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamantul -. G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERVENLOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, și în consecință: a obligat pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2004-2005, sumă actualizată cu rata inflației de la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să calitate de ordonator de credite să cuprindă în bugetul anului 2007 sumele necesare achitării primelor de vacanță; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor mai sus menționate.
Pentru a hotărâri astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe intimații B și să plătească drepturile în cauză, corespunzător perioadei de activitate reclamantului, rezultată din adeverința anexată la fila 3.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat, acesta are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare.
Drept urmare, a fost obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, B ca reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, chemat în garanție în cauză de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 3573/CA/2.11.2007 în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de către și a respingerii acțiunii față de recurentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit a admis instanța de fond cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pentru a fi admisă această cerere de chemare în garanție trebuie să existe o obligație de chemare în garanție în baza legii sau a unui contract sau o obligație de restituire, iar în cauză aceste condiții nu se regăsesc.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, pentru salariații săi și a instituțiilor în subordine, iar între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamant nu există raporturi de angajat - angajator, nefiind salariatul acestuia.
Singurul răspunzător pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principal de credite a acestor sume de la bugetul statului este Guvernul.
În esență, recurenta a susținut faptul că în cauză cererea de chemare în garanție este inadmisibilă invocând și doctrina juridică în materie.
A invocat și faptul că așa cum este ordonator principal de credite, la fel este și Ministerul Economiei și Finanțelor și că acesta din urmă nu poate fi obligat la plata și acordarea de drepturi salariale altor instituții, neavând atribuții de angajare salarizare și acordare a drepturilor reclamantului, ci acestea revin pârâtului, așa încât recurenta nu poate fi implicată în nici un fel.
În drept a invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă și solicitat judecarea și în lipsă.
Bad epus mandatul de reprezentare pentru Ministerul Economiei și Finanțelor ( fila 4 dosar ).
În recurs alte probe nu s-au solicitat. Intimații nu au formulat întâmpinare.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 3573/CA/2.11.2007, a Tribunalului Brașov, prin prisma motivelor de recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a apreciat și reținut situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
În ce privește prima critică adusă de recurentă sentinței atacate, instanța de recurs constată că în cauză s-a soluționat corect de către instanța de fond cererea de chemare în garanție, astfel încât inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, urmează a fi respinsă ca excepție și ca și critică de recurs.
În ce privește alocarea fondurilor de la Bugetul de Stat către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în vederea plății sumelor cuvenite reclamantului, se reține că și această critică este neîntemeiată, pentru că această obligație îi revine prin lege, sens în care se va înlătura critica adusă sentinței atacate sub acest aspect.
Referitor la faptul că pe fondul cauzei, recurenta a susținut că nu poate fi implicată în nici un fel și nici obligată la virarea și plata acestor sume către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, respectiv către reclamant, pe motivul că nu există nici o obligație față de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și că nu există între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamant vreun raport de serviciu angajat - angajator, încât nu poate acorda drepturi salariaților altor instituții care nu se află în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, nu poate fi reținută această critică, tocmai datorită faptului că sumele de la Buget, către celelalte ministere se alocă potrivit legii de către Ministerul Economiei și Finanțelor, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative este finanțat de la Bugetul de Stat.
Așa fiind se vor înlătura toate criticile formulate de recurenta chemată în garanție, constatând că acestea sunt neîntemeiate.
În concluzie se constată că recursul este nefundat motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B, reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, formulat împotriva sentinței civile nr. 3573/CA/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.02.2008
Dact./22.02.2008/2 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
