Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 74/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.74
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 314 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâți Autoritatea de Sănătate Publică a Județului A și Directorul Executiv al Autorității de Sănătate Publică a Județului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâți intimați se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar xerocopie de pe chitanța privind plata de către reclamanta recurentă a onorariului avocațial și concluzii scrise.
Avocatul pârâților intimați solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 314 din 21 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Sănătate Publică A și Directorul executiv al Autorității de Sănătate Publică A, pentru anularea deciziei nr. 13 / 7 02 2008, s-a menținut în vigoare Decizia nr. 13/ 7 02 2007 și a fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Din actele și lucrările depuse la dosar instanța de fond a reținut că reclamanta a fost sancționată prin Dispoziția nr.13 /7 02 2007 prin diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea abaterii disciplinare sancționată de art.77 alin.3 lit. din Legea nr. 188 /1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici.
Dispoziția nr. 13/7.02.2007 a fost emisă după cercetarea administrativă efectuată de comisia de disciplină, în urma sesizării formulată de doamna, iar în urma audierii de către comisie a mai multor funcționari publici, angajați ai Autorității de Sănătate Publică A, s-a făcut propunerea de clasare a sesizării deoarece fapta descrisă nu poate fi considerată o abatere disciplinară.
Raportul comisiei de disciplină a fost înaintat directorului executori al Autorității de Sănătate Publică A - dr. pentru a dispune conform celor legale, iar acesta în virtutea atribuțiilor conferite de lege, a emis Dispoziția nr. 13/7.02.2007 aplicând sancțiunea prevăzută de art.77 alin.3 lit.b din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv diminuarea drepturilor salariale cu 10 %, pe o perioadă de 3 luni.
Instanța consideră că Dispoziția de sancționare nr.13/7.02.2007 emisă de directorul executiv al Autorității de Sănătate Publică A, cuprinde toate condițiile de formă a căror lipsă este sancționată prin nulitatea absolută a acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 268 alin.2 Codul muncii și anume, descrierea faptei, precizarea prevederilor ce au fost încălcate (în cauză fiind vorba despre art.77 alin.2 lit. g din Legea nr. 188/1999), motivele înlăturării apărărilor salariatei, temeiul de drept, termenul de contestare și instanța competentă a soluționa contestația.
De asemenea, dispoziția este conformă cu art. 268 alin.1 Codul muncii care prevede că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare prin decizie scrisă și cu art.78 alin.3 în care se arată că persoana care are competența legală de numire în funcția publică are și dreptul de a dispune aplicarea sancțiunii disciplinare la propunerea comisiei de disciplină, dar această propunere trebuie considerată ca un aviz consultativ care nu este obligatoriu a fi respectat de angajator, decât dacă acesta consideră că prin fapta săvârșită pot fi lezate interesul și prestigiul unității.
În speță, Decizia nr. 3/15.01.2007 prin care reclamanta a fost numită în funcția publică, este semnată de directorul executiv și vizată de consilierul juridic.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei de sancționare, instanța de fond a constatat că reprezentantul reclamantei nu a depus înscrisuri conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică pentru anularea Deciziei de sancționare nr. 13/7 02 2008 și a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta recurentă arată urmărtoarele:
Prima instanță a motivat că dispoziția administrativă atacată de ea este legală, întrucât cuprinde toate elementele de formă prevăzute de lege, deși ea a invocat ca motiv de nelegalitate un viciu de fond și anume lipsa abaterii disciplinare pentru care i-a fosta aplicată, prin această dispoziție, sancțiunea de diminuare a drepturilor sale salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
De asemenea prima instanță a considerat eronat că întrucât aplicarea sancțiunilor disciplinare este de competența conducătorului autorității publice, acesta poate aplica o astfel de sancțiune, fără a ține seama de propunerea Comisiei de Disciplină, care ar avea doar natura juridică a unui aviz consultativ.
Această concluzie a primei instanțe este contrazisă chiar de textul art. 50 al. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007, care prevede că aplicarea de către conducătorul autorității publice a unei alte sancțiuni disciplinare decât cea propusă de către Comisia de disciplină trebuie motivată, revenindu- instanței de judecată competența să aprecieze, dacă este cazul, asupra sancțiunii aplicate, în cadrul contenciosului în reformare. Dacă propunerea Comisiei de disciplină ar avea natura juridică a unui simplu aviz consultativ, conducătorul autorității publice nu ar mai avea obligația legală de a motiva ignorarea propunerii comisiei.
În speță nu este vorba de o propunere a Comisiei de disciplină pentru sancționarea disciplinară a reclamantei, ci dimpotrivă această comisie a întocmit, după încheierea cercetării disciplinare, un Raport de clasare a sesizării făcute de doamna împotriva sa, întrucât fapta imputată nu constituie abatere disciplinară. Doamna, titulara acestei sesizări, a recunoscut în fața Comisiei de Disciplină că nu a spus nimic jignitor la adresa vreunei persoane și că a făcut această sesizare la insistențele directorului executiv,.
În speță neexistând o propunere de sancționare disciplinară, nicio modificare a acesteia de către conducătorul autorități publice nu poate fi de conceput pentru că "ex nihilo nihil".
Răspunderea juridică disciplinară, asemenea oricărei forme de răspundere subiectivă nu poate fi concepută fără existența unei fapte ilicite. Or, în speță s-a constatat de către Comisia de disciplină care are competența exclusivă în procedura cercetării disciplinare, că nu există nicio abatere disciplinară care să poată fi reținută în sarcina sa, întrucât fapta imputată ei nu constituie abatere disciplinară în sensul art. 77 al.2 din Legea nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18 noiembrie 2008 intimata a hotărât respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală (fila 7 dosar).
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, prin aplicarea greșită a legi, caz de modificare a sentinței, conform art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 50 al.2 din Hotărârea Guvernului nr.1344/2007, conform cărora, aplicarea de către conducătorul autorității publice a unei alte sancțiuni disciplinare decât cea propusă de Comisia de disciplină trebuie motivată, urmând ca instanța de judecată să aprecieze asupra legalității sancțiunii aplicate. Or, în speță, Comisia de disciplină a întocmit, după încheierea cercetării disciplinare, un Raport de clasare a sesizării făcute de împotriva reclamantei, având în vedere că fapta imputată nu constituie abatere disciplinară - vezi Raportul nr. 2 din 5 februarie 2008 al Comisiei de dezlegare (fila 36-57 dosar tribunal).
Având în vedere că prin Raportul de clasare a sesizării, întocmit de Comisia de disciplină, s-a constatat că fata reclamantei nu constituie abatere disciplinară, instanța, urmează să constate că sancțiunea aplicată este nelegală deoarece, fapta imputată reclamantei nu constituie abatere disciplinară, în sensul art. 77 al.2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul prevăzut de art. 312 pct. 3 din Codul d e procedură civilă să admită recursul reclamantei, modifică sentința și admite acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
Văzând dispozițiile prevăzută de art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 314 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică Sentința și Admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Autoritatea de Sănătate Publică a Județului A și Directorul Executiv al acestei instituiții și dispune anularea Dispoziției nr. 13 din 7 februarie 2008, emisă de directorul executiv al Autorități de Sănătate Publică a Județului A și restituirea de către pârâți a sumelor de bani reținute în temeiul acestei dispoziții din drepturile salariale ale reclamantei.
Obligă pârâții să-i plătească reclamantei suma de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./18.02.2009
Tehnored./ 20.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
