Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 76/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, G, A, a, a, B, și HG de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, împotriva sentinței civile nr.474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, lipsă pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamanților recurenți arată că nu mai au are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului reclamanților, respingerea recursului pârâtului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 09.07.2008 reclamanții, (), G, (), ( ), A, a, a, B (), (), HG, au cerut să fie obligat pârâtul să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de 25% din salarul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 01.04.2004 până la zi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului și în această calitate aveau dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 la un salariu în care să fie cuprins suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar prin acte normative succesive în perioada 2004-2006 aceste dispoziții (cuprinse anterior republicării Legii nr. 188/1999 în art. 29 alin. 1 lit. c și d) au fost suspendate, reintrând în vigoare potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 la data de 01.01.2007.
Cum pârâtul nici după această data nu a intenționat să achite aceste drepturi, care reprezintă parte a salarului prevăzut de lege, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi, drepturi la care nu se poate renunța și nici nu pot fi limitate raportat la prevederile art. 38 și 39 alin. 1, lit. d din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Aac erut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008 pronunțată în dosarul nr. 2663/108//2008, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (), G, (), ( ), A, a, a, B (), (), HG, împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă A; a obligat pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, după cum urmează: pentru reclamanții, (), G, (), ( ), A, a, a, B (), (), pentru perioada 1 aprilie 2004 - 6 august 2008, data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta, pentru perioada 17.07.2006 - 06.08.2008;, pentru perioada 01.10.2005 - 06.08.2008;, pentru perioada 04.08.2004 - 06.08.2008;, pentru perioada 01.04.2004 - 09.05.2006; pentru perioada 16.10.2006 - 06.08.2008;, pentru perioada 19.07.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 24.07.2006 - 30.06.2007;, pentru perioada 22.02.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 05.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 05.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 06.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 05.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 12.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 12.03.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 03.05.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 05.05.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 18.05.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 01.09.2007 - 06.08.2008;, pentru perioada 01.11.2007 - 09.05.2008;, pentru perioada 01.01.2008 - 06.08.2008; HG, pentru perioada 01.05.2008 - 06.08.2008; sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților aceste sporuri; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, funcționari publici în cadrul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, au formulat acțiunea întrucât începând cu 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de muncă sau după caz până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, aceștia fiind îndreptățiți la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 cod civil Instanța de fond a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la predarea efectivă.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților privind cuantumul sporurilor cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsit de temei legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții cât și pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului reclamanții susțin în esență faptul că în mod greșit prima instanță le-a admis doar în poarte acțiunea, pentru că în condițiile în care s-a admis cererea lor privind acordarea sporurilor, dar fără indicarea procentelor, conduce la imposibilitatea pârâtului de a se supune unei sentințe definitive și irevocabile, precum, și imposibilitatea punerii în executare de către reclamanți, pe o altă cale a acestei sentințe.
În recursul formulat, pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, a reținut următoarele:
Este adevărat că potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (după republicarea legii devenind art.31 alin.1), cu modificările si completările ulterioare - astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; suplimentul postului; suplimentul gradului, însă în temeiul prevederilor art.501 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.123/2003, și ale art.46 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003, a art.44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 și a art.48 din Ordonanța Guvernului nr.2/2006 pentru anii 2004, 2005, 2006 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.(1) lit.c) si d) din Legea nr.188/1999, republicată se suspendă.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, cu modificările și completările ulterioare, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Pârâtul recurent arată că după cum se dispune la art.3 din ordonanța invocata, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Precizează că ordonanța invocată nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, astfel că drepturile solicitate nu se pot acorda până la adoptarea legii privind sistemul unic de salarizare pentru funcționarii publici, iar instanța nu se poate subroga legislativului și nu poate decide modificarea prevederilor legale din legea bugetului de stat, unde nu sunt prevăzute sumele aferente acestor drepturi.
Pârâtul recurent menționează că prin dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006, cu modificările și completările ulterioare, Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nr.487/2006, cu modificările ulterioare, Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr.388/2007, cu modificările ulterioare, respectiv ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008 nr.387/2007, cu modificările ulterioare, nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Relativ la recursul declarat de către reclamanți, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis doar în parte acțiunea acestora.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Cât privește recursul declarat de pârât, Curtea reține că într-adevăr exercițiul drepturilor în discuție a fost suspendat prin acte normative succesive ceea ce nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizări acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, deciziei care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici, decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sportul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Față de cele ce preced Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile art. 312 al.1 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanții, G, A, a, a, B, și HG de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, împotriva sentinței civile nr.474/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:.
Red./25.02.2009
Tehnored./02.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
