Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 807/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 807/CA/2008
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.611/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a Legea 146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată, având în vedere și solicitarea recurentei de judecare a cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința nr.611/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ prin care reclamanta a solicitat:
- anularea Hotărârii nr.5/2008 adoptată de Consiliul Local al comunei;
- obligarea pârâților Consiliul Local al comunei și Primarul comunei la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând indemnizația lunară de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 11.10.2005;
- obligarea pârâtului Primarul com. să dispună serviciului competent consemnarea în carnetul de muncă al reclamantei a indemnizației de dispozitiv retroactiv începând cu data de 11.10.2005.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 29.01.2008 Primarul comunei a inițiat un proiect de hotărâre prin care a solicitat Consiliul Local adoptarea unei hotărâri privind acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna februarie 2005 pentru funcționarii publici, personalul contractual din aparatul propriu de specialitate al Primarului, primarului și viceprimarului comunei.
În cadrul ședinței ordinare din data de 5.02.2008 Consiliul local a adoptat Hotărârea nr.5 prin care a dispus respingerea proiectului de hotărâre inițiat de primar cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv.
S-a apreciat, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, că Ordinul nr.496/2003 invocat are într-adevăr caracterul unui act normativ însă el are forță juridică inferioară legii astfel că prin acesta nu se poate modifica o lege și nici nu se pot acorda mai multe drepturi decât însăți legea recunoaște unei anumite categorii profesionale.
Indemnizația de dispozitiv este prevăzut de art.13 din Legea nr.138 /1999 care nu vizează însă personalul civil din administrația publică, obiectul acesteia fiind limitat la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Rațiune instituirii acestei indemnizații speciale, după cum rezultă din chiar denumirea ei, este determinată de natura specifică a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu ale militarilor, care fac necesară prezența acestora în unitate sau pe teren în misiuni speciale și după orele de program, ceea ce nu este cazul la funcționarii publici și personalul contractual din cadrul administrației publice.
S-a apreciat, de asemenea, ca fiind eronată susținerea reclamantei în sensul că art.47 din Legea nr.138/1999 recunoaște dreptul acesteia de a primi indemnizația de dispozitiv întrucât în art.1 din acest act normativ nu este menționat și Ministerul Administrației Publice ci doar Ministerul d e Interne și chiar după reorganizarea celor două ministere în baza OUG nr.63/2003 nu a avut loc o contopire a acestora, fiind păstrate în continuare structurile specifice în domeniul administrației publice respectiv în domeniul ordinii și siguranței publice ( art.11 din OUG nr.63/2003).
Totodată,m s-a apreciat că administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, iar Primăria este o structură ce funcționează în cadrul autorității publice locale. În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul care-și desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor publice prev.de Legea nr.138/1999 republicată. Potrivit disp.art.14 lit.c pct.6 din OUG 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor are doar atribuția de a iniția proiecte de acte normative privind salarizarea funcționarilor publici și nicidecum de a emite ordine în acest sens, astfel că prin ordinul nr.496/2003 MAI și-a depășit în mod evident competența, iar instanța nu poate dispune obligarea pârâților la acordarea unor drepturi stipulate de acest act normativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține, în principiu, aceleași motive invocate la instanța de fond, respectiv faptul că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister prin comasarea celor două domenii: cel al internelor și cel al administrației publice, așa încât întreg personalul din administrația publică beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, drept reglementat de pct.9.2 și 31.1 din acest act normativ; că nu poate fi tăgăduită apartenența consiliilor locale și județene aceasta fiind stabilită de normele constituționale, de legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, prin Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, prin Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și, inclusiv prin Legea nr.199/1997 privind ratificarea Cartei Europene a autonomiei locale.
Din aceste acte normative recurenta deduce competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor în cadrul administrației publice fără a face distincție între autoritățile centrale și cele locale, prerogativă ce rezultă inclusiv din dispozițiile art.14 lit.a pct.1.4 și 8 din OUG 63/2003 precum și din dispozițiile art.1 alin.2 lit.d din OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative care a abrogat OUG 63/2003.
Sunt invocate, în același timp și alte acte normative apreciate ca fiind de natură a fundamenta, în principiu drepturile solicitate, precum art.1.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare unde este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și exercitarea drepturilor economice (lit.e). Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea în evidența populației, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând cont că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Sunt invocate, de asemenea prevederile art.14 din OUG nr.192/2002, act normativ care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003, de unde rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici cu privire la salariul de bază, premii, stimulente, prin coroborare cu dispozițiile de principiu cuprinse în art.155 din Codul muncii sau cu alte acte normative din sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar: OUG 3/2006, OUG 10/2007, OUG 9/2008 și OUG 10/2008.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamantă este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamanților ca funcționari publici ai administrației publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr. 138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", la art.49 se specifică în mod clar că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprinde norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționariipublici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Modul în care instanța de fond a interpretat legea și ordinul mai sus menționat nu poate constitui o încălcare a principiului egalității cetățenilor cât timp prin lege sunt prevăzute expres categoriile de funcționari publici care beneficiază de acest drept.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motivele de nelegalitate invocate de reclamanți potrivit art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefundat potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței nr.611/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.NM
Dact./ex.2/23.06.2008
Jud.fond.,
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
