Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 846/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 846/CA/2009
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Sindicatul Național al Funcționarilor Publici B împotriva sentinței nr. 238/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței reprezentantul intimatei pârâtă Garda Financiară a Județului Sibiu, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru; recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; intimatele pârâte Garda Financiară Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu au comunicat la dosar, prin fax, întâmpinări.
Se constată că numiții, el, -, G, și au formulat și comunicat la dosar, prin fax, concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului formulat de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 238/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Reprezentanta intimatei pârâtă Garda Financiară a Județului Sibiu declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei pârâtă Garda Financiară a Județului Sibiu solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 238/CA/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare județul Sibiu -, -, G, și împotriva pârâților Garda Financiară a Județului Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu pentru obligarea la plata suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, conform datelor cuprinse în adeverințele depuse la dosar ( 87, urm.) au calitatea de funcționari publici în cadrul autorității publice pârâte de 2, fiind în același timp membrii de sindicat, conform adeziunilor de la 89, urm. ceea ce justifică calitatea de mandatar a Sindicatului Național al Funcționarilor Publici.
Prin adresa nr. -/19.12.2008 pârâta de 2 răspuns negativ cererii formulate de reclamantă cu privire la acordarea drepturilor ce formează obiectul prezentei acțiuni iar prin adresa înregistrată sub nr. -/16.12.2008 Ministerul a dat același răspuns negativ. Prin formularea acestor cereri, reclamanții a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, motiv pentru care în temeiul art. 7 din Lg. Nr. 554/2004 modificată se va respinge excepția invocată de pârâtul Minister. Dat fiind obiectul cererii, care vizează acordarea de noi sporuri care nu au fost prevăzute salariul reclamanților până în prezent, Tribunalul apreciază că aceștia nu trebuiau să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art. 31 din OG. nr. 2/2006.
Față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă în temeiul textelor de lege invocate, Tribunalul urmează să respingă excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul lipsei efectuării plângerii prealabile.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune se rețin următoarele:
Reclamanții au solicitat drepturile pentru perioada 1.01.2004 și în continuare, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe le data de 28.01.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Lg. nr. 167/1958 dreptul material la acțiune se prescrie în termen de trei ani, motiv pentru care pentru perioada 1.01.2004-28.01.2006, urmează să se admită excepția invocată.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la cadrul legal:
Potrivit prevederilor art. 29 alin.1 lit. c și d din Lg. nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, devenit art.31 în forma republicată din 2007,pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
In perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici stabilește la art. XIII că legea intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58 indice 1 și de 60 indice 1 alin.1 lit. b din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin această lege, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Sunt de reținut de asemenea și dispozițiile art. 3 din G 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici care stabilesc că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Din analiza dispozițiilor legale enunțate în succesiunea lor Tribunalul constată, în ceea ce privește admisibilitatea cererii următoarele:
Cu privire la suplimentul postului și a suplimentului gradului (trepte de salarizare) legeanureglementează modalitatea de calcul.
Astfel, acordarea acestor drepturi presupune pe de-o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
După cum rezultă din prevederile art.3 din G nr.6/2007, mai sus citate, este cert că legiuitorul și-a asumat obligația de a cuprinde în salariile cuvenite funcționarilor publici și cele 2 sporuri reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Și-a asumat astfel un angajament juridic în virtutea căreia rezultă o cheltuială care este pusă în sarcina bugetului (angajament bugetar).
Dar în virtutea principiului unității și exactității bugetare, cheltuielile aferente angajamentului juridic trebuie să fie înscrise în buget.
Ca atare, acordarea acestor drepturi salariale, pentru prezent și trecut este strâns legată de cheltuielile bugetare, de care sunt responsabili ordonatorii principali de credite, în speță ministerul d e resort al pârâtei.
Pe de altă partea, acordarea acestor drepturi chiar necuantificat reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că: "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normativ".
Ca atare, Tribunalul nu are nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care nefiind cuantificat nu poate fi exercitat efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat - funcționari publici în cadrul Gărzii Financiare a județul Sibiu - solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât s-a dat cu aplicarea greșită a legii, atât cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 28.01.2006, cât și cu privire la fondul cauzei, expunând pe larg aceste motive.
În drept invocă prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Pârâții intimați prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerente ce se vor arăta:
Funcționarii publici încadrați la Garda Financiară Sibiu au solicitat acordarea sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 1.01.2004, actualizate cu indicele de inflație, invocând prevederile art. 31 din legea nr. 188/1999.
Prima instanță, în mod corect a respins acțiunea pe fond, întrucât legea nr. 188/1999, și nici un alt act normativ nu reglementează modalitatea de calcul și procentul din salariul de bază, astfel că, angajatorul nu poate fi obligat la plata unor sume imposibil de calculat și necuprinse în buget, având în vedere că potrivit articolului 3 din OG nr. 6/2007 gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobat prin lege.
Cum legiuitorul nu a stabilit modul de calcul și cuantumul acestor sporuri, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar necuantificat și ca urmare nu poate fi exercitat efectiv, având în vedere și faptul că la rândul său legea nr. 188/1999, deși în articolul 31 arată componentele salariului funcționarilor publici precizează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Până în prezent o asemenea lege nu a fost adoptată, iar Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 modificată prin OG nr. 9/2008, care stabilesc salarizarea funcționarilor publici nu prevăd acordarea sporului reprezentând suplimentul postului și treptei de salarizare, iar anterior prevederile legale privind suplimentul postului și treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, până la 1 ianuarie 2007.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun a unui drept de creanță, pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.
Cum nu s-a stabilit prin lege sau alt act normativ un procent de acordare și nici criterii de cuantificarea acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă, reclamantul nu are o creanță lichidă în sensul prevederilor art. 379 Cod procedură civilă și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond, prin soluția adoptată, ar fi nesocotit dreptul de proprietate al funcționarilor din cadrul Gărzii Financiare Sibiu astfel cum este reglementat prin Constituția României și Convenția CEDO.
În ce privește critica referitoare la încălcarea art. 53 din Constituția României, instanța de recurs constată că nici aceasta nu este fondată, întrucât drepturile solicitate nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor, concluzia este că reclamanții reprezentați de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici nu au încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 1.01.2004 - 28.01.2006, prima instanță a reținut greșit că ar fi îndeplinite prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fără să observe că acordarea drepturilor fiind suspendată prin acte normative succesive prescripția nu curge pe toată perioada suspendării, care a încetat la 1.01.2007, astfel că termenul de 3 ani calculat de la 1.01.2007 la 28.01.2009 nu este îndeplinit - ( art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958 ) însă întrucât acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată pe fond, nu se impune admiterea recursului și modificarea sentinței sub aspectul soluționării excepției.
Pentru considerentele arătate, instanța conchide că în cauză nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței din cele prevăzute de art. 304 și 304/1 Cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 alin. 1 din același cod, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Pârâții intimați nu au cerut cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către Sindicatul Național al Funcționarilor Publici B împotriva sentinței nr. 238/CA/2009
( continuare decizia nr. 846/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).
pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 2 ex./ 17.07.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
