Anulare act administrativ . Decizia 842/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 842/CA/2009
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței nr. 131/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței reprezentantul recurentei pârâtă, consilier juridic - și reprezentantul intimatei reclamantă, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Alba, apreciind incidente prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Învederează instanței că apreciază sentința recurată ca fiind nelegală din două motive.
Astfel, precizează că s-a dat reclamantei drept de deducere TVA, deși facturile emise de aceasta nu conțin toate elementele, conform prevederilor art. 155 al. 8 din Codul fiscal și art. 6 al. 2 din Legea contabilității.
Or, în acest sens s-a pronunțat și J prin decizia nr. 5/2007, care a statuat că în situația în care facturile sau alte documente justificative nu conțin toate elementele necesare sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, TVA-ul nu se deduce și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit.
În al doilea rând, învederează reprezentantul recurentei pârâtă, respectiva firmă furnizoare nu este de găsit, nu a plătit TVA pentru aceste facturi, astfel că bugetul statului a fost prejudiciat, iar dreptul de deducere TVA nu poate fi acordat reclamantei atât timp cât societatea furnizoare nu a achitat TVA-ul la care era obligată.
Reprezentantul intimatei reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinare.
Arată că, față de materialul probator administrat în cauză și actele dosarului, Tribunalul Albaa pronunțat o sentință legală.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 131/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de C Trans SRL Câmpeni împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A; s-a constatat că reclamanta are drept de deducere pentru suma de 59.008 lei reprezentând TVA aferent facturilor emise de SC SRL și a fost exonerată de obligația de plată a acestei sume, precum și de accesoriile în sumă de 57828 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere; s-a constatat ca fiind cheltuială deductibilă pentru determinarea impozitului pe profit suma de 310.566 lei reprezentând valoarea netă a facturilor emise de SC " " SRL; s-a dispus anularea parțială a Deciziei de impunere nr.380/4.06.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr.191/9.06.2008 menținut prin Decizia nr.51/26.08.2008, emise de pârâtă în privința sumelor sus-menționate.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că în temeiul raporturilor comerciale derulate între reclamantă, în calitate de beneficiar, și SC " " SRL în calitate de furnizoare au fost emise facturile fiscale seria - nr.-/28.0.2.2006, nr.-/28.02.2006, nr.-/28.02.2006 și nr.-/6.03.2006 în valoare netă de 310.566 lei și TVA în cuantum de 59.008 lei (42, 45, 53, 56).
Facturile au fost înscrise în contabilitatea reclamantei, iar livrarea motorinei către beneficiar, însoțită de Declarații de conformitate emise de SC "" SA - Sucursala în favoarea SC " " SRL, rezultă din Notele de recepție depuse la dosar (43,44,46,48,54,55,57,58).
Conform Ordinelor de plată depuse în probațiune reclamanta a achitat contravaloarea produselor livrate de către acest furnizor (f49-52.).
Potrivit dispozițiilor art.145 al.1 fiscal, în forma în vigoare la data emiterii facturilor, dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.
În ceea ce privește faptul generator al taxei acesta este definit la art.134 al.1 ca reprezentând faptul prin care sunt realizate condițiile legale pentru exigibilitatea taxei.
De asemenea, la al.3 aceluiași articol din Codul fiscal se prevede că faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii.
Raportat la aceste dispoziții prima instanță a apreciat că împrejurarea că reprezentanții societății furnizoare nu au putut fi contactați de către DGFP a Municipiului B în vederea efectuării controlului sau că această societate nu și-a depus la organul fiscal propriile declarații privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat nu-i poate fi imputabilă reclamantei prin împiedicarea dreptului la deducere a TVA-ului aferent născut în favoarea sa.
La data emiterii facturilor, precum și în perioada următoare, societatea furnizoare nu a fost înscrisă în Lista contribuabililor inactivi, nefiind publicată în Monitorul Oficial al României sau pe site-ul ANAF, astfel că nu s-a făcut dovada că a fost suspendat Certificatul său de înregistrare fiscală prin Ordinul Președintelui ANAF.
Pentru exercitarea dreptului de deducere orice persoană impozabilă trebuie să justifice acest drept, conform art.145 al.8 lit. a din Codul fiscal în funcție de felul operațiunii, respectiv pentru TVA achitată, aferentă bunurilor livrate cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute de art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitoare de asemenea taxă.
Astfel, conform prevederilor sus-menționate, factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu informații și despre numele, adresa și codul d e identificare fiscală a beneficiarului, precum și despre denumirea și cantitatea bunurilor livrate.
Analizând facturile în legătură cu care s-a solicitat dreptul de deducere prima instanță a constatat că, conțin date privind produsele livrate, cantitatea, valoarea, iar beneficiarul, în speță reclamanta, este identificat prin nume, numărul de ordine în Registrul Comerțului, codul fiscal, cont bancar și sediul din localitatea Câmpeni.
În condițiile în care Decizia nr.5/2007 a Înaltei Curți de Casației Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art.21 al.4 lit. f, art.145 alin.8 lit. a și b din Legea nr.571/2003 și art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 stabilește că nu poate fi dedusă TVA și nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu conțin sau furnizează informațiile prevăzute de dispozițiile în vigoare la data efectuării operațiunii, împrejurarea că sediul este identificat prin localitate nu justifică încadrarea reclamantei în categoria persoanelor ce nu au drept de deducere, existând toate elementele care fiind impuse de art.155 al.8 din Codul fiscal permit identificarea fără echivoc a beneficiarului, precum și realitatea achiziției motorinei.
Raportat la considerentele expuse, prima instanță a apreciat că, în mod nelegal, nu a fost acordat dreptul la deducere reclamantei pentru TVA-ul în sumă de 59.008lei aferent facturilor emise de către SC " " SRL, neexistând temei pentru calculul, în conformitate cu prevederile art.115 al.1 și 116 al.1 și 2 din OG nr.92/2003 a accesoriilor aferente până la 2.06.2008 constând în dobânzi de întârziere în sumă de 56935 lei și în penalități de întârziere în cuantum de 893 lei.
De asemenea, pentru aceleași considerente, în mod greșit, nu au fost considerate în temeiul art.21 al.1 din Codul fiscal, ca fiind cheltuieli deductibile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, pentru determinarea impozitului pe profit, cele în sumă de 310.566 lei reprezentând valoarea netă a facturilor emise de SC " " SRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că organul de control a constatat că societatea furnizoare nu și-a înscris, colectat și plătit TVA, iar dreptul de deducere a TVA-ului în cazul reclamantei este legat de plata acestei taxe de către furnizor, taxa devenind exigibilă la furnizor, organul fiscal fiind îndreptățit să o solicite, însă societatea este de negăsit. Dreptul de deducere nu-i poate fi acordat reclamantei atâta timp cât societatea furnizoare nu a achitat TVA-ul la care era obligată din punct de vedere fiscal societatea nemaiexercitându-și prerogativele.
Se mai susține că facturile emise nu conțin toate elementele prevăzute de art. 155 alin.8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și anume nu conțin toate elementele despre beneficiar, respectiv adresa completă, precum și informații privind expediția în speță confirmarea primirii în gestiune. Decizia nr. V/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii stabilește că: " taxa pe valoarea adăugată nu poate dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA-ului.
Recurenta mai arată că societatea furnizoare nu și-a achitat TVA-ul aferent acestor facturi, condiție în care nu poate fi acordat dreptul de deducere al acestui TVA reclamantei, aceste fapte fiind într-o intercondiționare, cel care este păgubit fiind bugetul statului, fiind încălcată în caz contrar disciplina financiară, în sensul că statul acordă drept de deducere pentru sume pe care nu le-a încasat, existând în aceste relații de afaceri prin prisma interpretării normelor legale și o răspundere solidară din partea partenerilor.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Cu privire la primul motiv de recurs, că societatea furnizoare nu și-a înscris, colectat și plătit TVA, iar dreptul de deducere a TVA-ului al societății reclamante este legat de plata acestei taxe de către furnizor se reține că, potrivit art. 145 alin. 1 Cod fiscal, dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.
În ceea ce privește faptul generator al taxei acesta este definit la art. 34 alin. 1 ca reprezentând faptul prin care sunt realizate condițiile egale pentru exigibilitatea taxei.
De asemenea, la alin.3 al aceluiași articol din codul fiscal se prevede că faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii.
Raportat la aceste dispoziții, față de împrejurarea invocată de recurentă, respectiv că reprezentanții societății furnizoare nu au putut fi contactați de către DGFP a municipiului B, în vederea efectuării controlului sau că această societate nu și-a depus la organul fiscal propriile declarații privind impozitele și taxele datorate la bugetul de stat nu poate fi imputabilă societății reclamante - prin împiedicarea dreptului de deducere a TVA-ului aferent, născut în favoarea acesteia.
Mai mult decât atât, la data emiterii facturilor, precum și în perioada următoare societatea furnizoare nu a fost înscrisă în lista contribuabililor inactivi, nefiind publicată în Monitorul Oficial al României sau pe site-ul ANAF, astfel că nu s-a făcut dovada că a fost suspendat certificatul său de înregistrare fiscală prin Ordinul Președintelui ANAF.
Referitor la al doilea motiv, respectiv că facturile nu conțin toate informațiile necesare, se reține că, față de prevederile art. 155 alin.8 din Codul fiscal, factura fiscală trebuie să cuprindă în mod obligatoriu informații și despre numele, adresa, codul d e identificare fiscală a beneficiarului, precum și despre denumirea și cantitatea bunurilor livrate.
Așa cum a reținut și prima instanță, facturile emise de societatea furnizoare conțin date privind produsele livrate, cantitatea, valoarea, iar societatea reclamantă este identificată prin trecerea în factură a denumirii societății, numărul de ordine în Registrul Comerțului, codul fiscal, cont beneficiar și sediu în localitatea Câmpeni jud.
Mai mult decât atât, la dosarul de control, pe lângă facturile de expediere s-au prezentat și declarațiile de conformitate și notele de recepție, ordinele de plată bancare și extrasele de cont bancar, care confirmă plata contravalorii produselor prin deconturi bancare, fără numerar, astfel că nu poate fi pusă la îndoială existența unor tranzacții "la negru" cu sume casch.
Cu privire la decizia invocată de recurentă în toate fazele procesuale, respectiv Decizia nr. 5/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, care stabilește că nu poate fi dedus TVA-ul și nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, dacă documentele nu conțin sau nu furnizează informațiile prevăzute în dispozițiile în vigoare la data efectuării operațiunii, împrejurarea că sediul este identificat prin localitate, nu justifică încadrarea societății C Trans SRL în categoria persoanelor ce nu au drept de deducere, existând toate elementele care fiind impuse de art. 155 alin. 8din codul Fiscal permit identificarea fără echivoc a beneficiarului, precum și realitatea achiziției motorinei.
Față de motivele de mai sus, se consideră că recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței nr. 131/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2009.
Președinte, - - (CO) Semn. Președinte | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - (CO) Semn. Grefier |
Red.
Dact. / 2 ex./04.08.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI Nr. 842/CA/2009
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței nr. 131/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
s indescifrabil s indescifrabil indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
