Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 85/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.85
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și prin reprezentant Sindicatul Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1409/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria, având ca obiect litigiu privind funcționarii public.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți recurenți președintele Sindicatului Reșița -, lipsă pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care domnul depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a Sindicatului Reșița, reprezentantul reclamanților recurenți și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C - S sub nr- la data de 30.05.2008, reclamanții, și, reprezentați prin Sindicatul "" Reșița, reprezentat de președinte, au chemat în judecată pârâta Comuna, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea, pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2006, la plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, indici raportați la fiecare lună când trebuia acordat acest spor; obligarea serviciului de resort, la consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv, retroactiv, începând cu data de 01.06.2005 și în continuare pentru beneficiarii acestui drept.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat mai sus, aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, după normele care anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază.
Acest drept este reglementat de pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, astfel:,Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice."
Deoarece prin sintagma de,administrație publică" se înțelege atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală, reclamanții consideră că prevederile legale invocate mai sus le sunt aplicabile în totalitate, mai ales în contextul în care Ministerul Administrației și Internelor are și rolul de minister coordonator al autorităților administrației publice locale.
Prin cererea adresată de reclamanți domnului primar, reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi, dar acesta refuză să dea curs solicitării.
Din analiza pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Soluția rezultă și din prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999, coroborată cu prevederile art. 13 din aceeași lege, în sensul că sporul de dispozitiv se primește și de personalul din domeniul administrației publice.
Reclamanții au concluzionat că, acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic, salarial din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003, care se aplică și în cazul autorităților administrației publice.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 29.09.2008 solicită admiterea acțiunii și acordarea sporurilor de dispozitiv pentru reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 1409/29.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sar espins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ privind pe reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte și sunt membri ai Sindicatului,". La termenul de judecată din data de 12.09.2008, reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune, prin care învederează instanței că pârâtă în prezenta cauză este Primăria Comunei și nu Comuna, cum eronat s-a menționat în acțiunea introductivă.
În susținerea cererii lor, reclamanții arată că sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, în temeiul pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2007, emis de Ministerul Administrației și Internelor la pct. 9.2 s-a prevăzut că,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că,prin personal civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr. 138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999, prevede ca indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Instanța de fond consideră, din analiza textelor de lege, că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999, "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin ordinul ministerului d e interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate instanța de fond a constatat că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- așa este reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică al unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil. Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare, și o instituție publică, în care toate aceste reguli nu se aplică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Reșița în numele reclamanților, și, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 pct. 9.2 și 31.1 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrație publice. Astfel personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază.
Prin sintagma administrație publică se înțelege atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală aceste prevederi invocate fiindu-i aplicabile în totalitate, cu atât mai mult cu cât ca urmare a reorganizării Guvernului României în anul 2003, prin ordinul nr. 496/28.07.2003 se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea unui minister. Din analiza pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Soluția rezultă și din prevederile art. 47 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 138/1999 de unde rezultă aceeași idee că sporul de dispozitiv se primește și de personalul administrației publice locale.
Mai mult decât atât prin nr.OUG 63/2003 al Ministerul Administrația și Internelor a fost preluată în cadrul autorităților public respectiv în cadrul aparatului consiliilor locale și județene, o parte din personalul care exercită aceste atribuții de evidență a populației ce beneficia de spor de dispozitiv. Astfel, aceștia funcționează din acel moment în cadrul autorităților publice locale și chiar dacă prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 nu le-ar fi fost acordat acest spor de dispozitiv pentru a se asigura respectarea art. 1 al.2 din Legea nr. 137/2000, art. 11 al.1, al.2, art. 20 al.2 din Constituția României acest spor de dispozitiv trebuia în mod obligatoriu acordat personalului administrației publice locale pentru a nu se încălca obligația legală a autorității publice de a realiza și asigura efectiv egalitatea de tratament și șanse între toți angajații săi.
Funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice aparținând autorități publice locale și din cadrul structurilor Ministerului Administrație și Internelor beneficiază în prezent de indemnizație de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru specificul activității pe care o desfășoară.
discriminarea dintre salariații prefecturilor și ai consiliilor locale sau județene nu se justifică nici moral, nici legal, deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr. 188/1999 pentru funcționari publici și Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual, au salarizarea prevăzută în aceeași anexă a OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici și OG nr. 10/2007 privind salarizarea personalului contractual.
Personalul civil preluat de către serviciile comunitare de evidență a persoanelor (aflate în subordinea consiliilor locale sau județene de la structurile ), colegi cu cei care au activat la fostele compartimente de stare civilă ale aparatelor propriii ale consiliilor județene sau locale beneficiază de această indemnizație, precum și de alte sporuri prevăzute de Legea nr. 138/1999 și ordinul nr. 275/2000 al Ministerul Administrația și Internelor, toate aceste drepturi fiind suportate de consiliile locale sau județene, ca ordonatori de credite.
Recurenți susțin că potrivit art. 16 al.1 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări. Discriminarea privind drepturile de natură salarială dintre aceste categorii de salariați este interzisă atât de art. 5 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, precum și de nr.OG 173/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002.
Consiliul local sau județean poate hotărâ să acorde salariaților săi indemnizația de dispozitiv în temeiul principiului autonomiei locale, prevăzut de art. 3 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit acelorași considerente pentru care aceste se acordă salariaților prefecturilor.
Consiliile județene și numeroase consilii locale pot asigura condițiile materiale și financiare necesare desfășurării de către aparatele lor propriii a activităților prevăzute de lege, în conformitate cu art. 104 aș.1 lit. m din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, având asigurate și sursele financiare necesare acordării acestei indemnizați personalului propriu.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, în raport de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat, recursul de față, în condițiile dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanți, și prin reprezentant Sindicatul Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1409/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./25.02.2009
Tehnored./02.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
