Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 90/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.90
Ședința Publică din 22 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1384 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Autoritatea de Sănătate Publică, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiteri acțiunii formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1384 din 24.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere adeverința nr. 133/09.09.2008, depusă la dosar de reclamant instanța de fond a constatat că acesta are calitatea de funcționar public în cadrul Autoritatea de Sănătate Publică C-S din anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public, trebuie să fie salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamant, instanța de fond nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiuni.
În motivarea recursului reclamantul arată că instanța de fond a respins netemeinic și nelegală, motivația neavând o susținere în drept, singurul motiv fiind acela că legiuitorul prin actele normative ce reglementau salarizarea nu au prevăzut procentul celor două drepturi salariale lăsând aceste aspect pe seama administrației.
Drepturile salariale au fost născute prin lege, iar pârâta intimată nu a procedat la respectarea dispozițiilor legale și la acordarea celor două sporuri, cu toate că la dosarul de fond al cauzei a depus adresa nr. 8253/16.11.2007 și adresa nr. 5301/02.07.2008 prin care s-a solicitat conducerii instanței încheierea unui acord colectiv și stabilirea procentului aferent celor două drepturi salariale. Instanța de fond a interpretat greșit cererea reclamantului, deoarece aceasta se referă la drepturi născute prin lege și nu a solicitat stabilirea procentului.
Consideră că nu poate fi reținută motivarea primei instanțe deoarece pârâta a refuzat în mod nejustificat stabilirea procentului și acordarea drepturilor cuvenite, sub nici un aspect nu poate să înțeleagă motivarea instanței de fond, cât timp a făcut toate demersurile către administrație, fiind refuzați în mod sistematic și fără susținere în drept.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca întemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut greșit starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod nelegal a respins acțiunea reclamantului.
Prima instanță a reținut greșit că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Dreptul reclamantului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
Așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus pentru interpretarea textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamant nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, suplimentele menționate au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, apar ca neîntemeiate susținerile instanței de fond.
Rezultă, din cele expuse, că motivele de recurs invocate de reclamantul recurent, sunt întemeiate astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1 și 304 al.9 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1384 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, va modifică sentința și va admite acțiunea, în parte a reclamantului împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C S și va obliga pârâta să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 1 aprilie 2004 - 22 ianuarie 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1384 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Modifică sentința și admite acțiunea, în parte a reclamantului împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C S și obligă pârâta să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 1 aprilie 2004 - 22 ianuarie 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Red./18.02.2009
Tehnored./ 20.02.2008/2 ex
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
