Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 95/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.95/CA/2008-
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M,cu sediul în S M, str. -, nr.8, jud.S M în contradictoriu cu intimatul reclamant,din S M,-, -.7, jud.S M împotriva sentinței nr.368/CA din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială Județeană S M - consilier juridic în baza delegației nr.3711 din 4 martie 2008 și pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.208/2007, emisă de Baroul Maramureș - Cabinetul individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte învederează că în data de 29.02.2008, atașat concluziilor scrise, a depus un înscris nou - respectiv adresa nr.3777 din 20.02.2008, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, solicitând ca în baza art.305 pct.5 Cod procedură civilă, instanța să-i aprobe acest înscris în dovedirea recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant învederează că, are cunoștință despre înscrisul depus la dosar și nu solicită comunicarea lui.
Reprezentanții ambelor părți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată. Astfel, arată că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra Ordinului Ministrului nr.115/2007, care este susținut și de pct.4 din adresa depusă la dosar pentru termenul de azi. Această omisiune a instanței de fond, apreciază că poate fi considerată și o neintrare în cercetarea fondului. Referitor la prevederile art.312 Cod procedură civilă, lasă la aprecierea instanței să se pronunțe. Consideră că, instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și sub aspectul daunelor morale, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu moral, conform prevederilor art.998 Cod civil.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform delegației de la dosar. Învederează că, instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra Ordinului Ministrului nr.115/2007, iar prin depunerea acelei adrese în recurs, apreciază că s-a clarificat acest aspect. Refuzul de a executa acea sarcină, arată că a fost motivat și în fapt și îndrept, precizând că este vorba de refuzul din 22.02.2007, aflat la fila 16 în dosarul instanței de fond. Sentința instanței de fond, arată că este legală și sub aspectul acordării daunelor morale. Mai arată că, conflictul pe care l-a avut cu recurenta a determinat plecarea intimatului la.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.368/CA din 25 octombrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului, domiciliat în S M,- -.7, jud.S M împotriva pârâtei Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Mare, cu sediul în S M, str.- nr.8, jud.S M, și-n consecință a dispus anularea Dispoziției de sancționare nr.8/13.04.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în baza dispoziției susmenționate.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 1004 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția de sancționare nr.8/13.04.2007 (filele 5-6 de la dosar) reclamantului - consilier superior în cadrul unității pârâte Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului SMis -a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art.65 alin.3 lit.b din Legea nr.188/1999, respectiv diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, reținându-se că, în perioada 19.01.2007-12.03.2007 nu a executat sarcina de serviciu trasată de conducerea S M de a introduce dosare de indemnizații creștere copii (OUG nr.148/2004) în aplicația informatică "familie exe" cu scopul de a depista eventualele nereguli generate de această aplicație informatică și nici nu a refuzat-o în scris și motivat conform art.44 alin.3 din Legea nr.188/1999. S-a reținut că fapta constituie încălcarea repetată a dispozițiilor art.3 lit.g și art.44 alin.1 și 2 din Legea nr.188/1999, precum și a disp.art.18 lit.m din Regulamentul - cadru de organizare și funcționare al direcțiilor de muncă, solidaritate socială și familie teritoriale potrivit căruia "compartimentul informativă are în principal următoarele atribuții: m) răspunde oricăror solicitări venite din partea conducerii direcției privind alte activități care utilizează tehnologia informației".
La baza emiterii acestei dispoziții de sancționare a stat Referatul Comisiei de Disciplină a SM din data de 12.04.2007 (filele 9-13 de la dosar).
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că reclamantul, în urma trasării sarcinii verbal din partea directorului instituției a solicitat dispoziție scrisă pentru îndeplinirea acesteia ce comportă un domeniu de continuitate și necesită o prezență permanentă în cadrul biroului în care-și desfășoară activitatea. Motivația a fost aceea că, la nivelul ministerului s-au constituit mai multe grupuri de lucru, având ca scop îmbunătățirea aplicațiilor informatice, grupuri de lucru în care a fost cooptat și reclamantul (filele 16-17 de la dosar) iar prin adresa nr.804/19.02.2007 (fila 18 de la dosar) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, a impus conducerilor direcțiilor de muncă teritoriale asigurarea participărilor membrilor la întâlnirile de lucru. De asemenea a invocat prevederile Ordinului nr.115/12.02.2007 (filele 19-20 de la dosar) care, de asemenea la art.3 precizează obligativitatea conducerilor direcțiilor teritoriale de muncă de a asigura disponibilitatea persoanelor numite la întâlnirile colectivului de lucru.
Potrivit art.44 alin.2 din Legea nr.188/1998 actualizată până la data de 7.XII.2006 "funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici". Textul menționat nu distinge între dispoziții scrise și dispoziții verbale, ca atare rezultă că și sarcinile verbale trasate trebuie la îndeplinire.
Însă, modalitatea în care a acționat reclamantul solicitând dispoziție scrisă, motivat de cele înserate în adresa nr.1135/22.02.2007 (filele 16-17 de la dosar), nu poate fi catalogată ca o insubordonare, sau refuz expres și nemotivat a îndeplinirii sarcinii trasate.
Din actele depuse, instanța a reținut că reclamantului nu i-a fost întocmită fișa postului pentru funcția de consilier superior I din cadrul compartimentului informatică din care să rezulte atribuțiile de serviciu concrete pe care le avea reclamantul de îndeplinit.
În sarcina reclamantului s-a reținut încălcarea repetată a dispozițiilor art.3 lit.g și art.44 alin.1 și 2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările până la data de 7.XII.2006 însă așa cum rezultă din dosarul profesional al acestuia, acesta nu a mai fost sancționat, având calificativul "foarte bine" în ultimii ani de activitate, comportamentul său fiind adecvat funcției pe care a îndeplinit-
Probatoriul administrat, infirmă cele menționate în decizia de sancționare nr.8/13.04.2007, motiv pentru care în baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantului și pe cale de consecință a anulat dispoziția de sancționare obligând pârâta să restituie sumele reținute în baza dispoziției.
Având în vedere maniera în care a procedat pârâta prin solicitarea reclamantului la întocmirea unor rapoarte zilnice de activitate, rapoarte ce nu au fost solicitate și celorlalți salariați ai instituției, cercetarea în comisia de disciplină ce a afectat randamentul intelectual al reclamantului prin stresul provocat precum și umbrirea prestigiului profesional de care s-a bucurat reclamantul sunt motive întemeiate pentru care instanța a apreciat că se impune acordarea daunelor morale, obligând pârâta la plata sumei de 10.000 lei către reclamant cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen, scutit de taxă de timbru pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Județeană S M, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei celor mai importante acte administrative în cauză, respectiv Ordinul nr.115/2007 și adresa nr.804/2007, acte administrative de a căror interpretare juridică depinde dezlegarea și soluționarea fondului cauzei.
De asemenea recurenta a precizat că, tribunalul a omis să se pronunțe asupra admisibilității cererii în probațiune, prin care a solicitat punctul de vedere oficial al reprezentanților, care au elaborat ordinul amintit.
Recurenta a mai menționat și că, din nici o prevedere a celor două acte la care a făcut referire nu rezultă vreo incompatibilitate a reclamantului în privința sarcinilor de serviciu și a celor stabilite prin actele de mai sus, după cum nu rezultă nici o exonerare de sarcinile de serviciu pe care le avea de îndeplinit pentru S
S-a mai învederat instanței de către recurentă că, prima instanță nu a luat în considerare aspectele constatate prin raportul comisiei de disciplină din 12.04.2007, din care rezultă fără dubiu faptul că, reclamantul nu a executat sarcina de serviciu trasată, refuzând să o ducă la îndeplinire, încălcând astfel dispozițiile art.3 lit.g, art.44 alin.1, 2din legea nr.188/1999 și art.18 lit.m din Regulamentul cadru de organizare și funcționare al direcțiilor de muncă, art.26 din nr.HG412/2005 privind organizarea ți funcționarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Nu în ultimul rând, recurenta a subliniat că din întregul material probator reiese contrar susținerilor tribunalului că, fapta reclamantului intimat putea fi calificată ca un refuz expres și nemotivat de a îndeplini sarcinile de serviciu; precum și că faptul neîntocmirii fișei postului nu-l îndreptățește pe intimat să invoce acest lucru drept temei pentru neexecutarea sarcinii de serviciu trasată.
Referindu-se la obligarea sa la plata daunelor morale, recurenta a arătat că acestea au fost acordate în lipsa unor probe din care să se desprindă stresul suferit, scăderea randamentului intelectual ca urmare a cercetării sale de către comisia de disciplină, respectiv știrbirea prestigiului profesional de care se bucură.
În drept au fost invocate prevederile art.299 - 316 Cod procedură civilă, Legea nr.1888/1999, art.12 din Legea nr.7/2004, Regulamentul cadru de organizare și funcționare a direcțiilor de muncă, solidaritate socială și familie teritoriale, aprobat în baza art.26 din nr.HG412/2005.
Intimatul prezent la dezbaterea cauzei prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Susținerile recurentei legate de faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei Ordinului nr.115/2007 și adresei nr.804/2007, nu vor putea fi primite întrucât această instanță nu a fost investită cu o cerere care să vizeze legalitatea acestor acte, obiectul acțiunii constituindu-l anularea dispoziției de sancționare nr.8/13.04.2007.
De asemenea, instanței de fond nu i se poate reproșa că nu a dat curs cererii în probațiune prin care recurenta urmărea să clarifice implicațiile Ordinului nr.115/2007 în privința activității salariatului, din moment ce această instanță nu a apreciat că cererea este utilă soluționării cauzei. De altfel și instanța de control consideră probe irelevantă în raport cu obiectul acțiunii.
În același context, se mai impune a se arăta că tribunalul nu și-a fundamentat soluția în nici un fel pe cele două acte la care s-a făcut mai sus referire.
În raport cu probele de la dosar, sentința pronunțată este temeinică și legală, în privința nelegalității sancțiunii aplicate reclamantului și a obligării pârâtei la daune morale, contrar afirmațiilor recurentei.
Art.44 alin.2 din Legea nr.188/1999 prevede că, funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
De asemenea, alin.3 al aceluiași articol reglementează prin teza întâi că, funcționarul public are dreptul să refuze în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor primite de la șeful ierarhic, dacă le consideră ilegale, iar prin teza a doua că, dacă cel care a emis o dispoziție o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.
Deci, textele legale enunțate stabilesc regula obligativității dispozițiilor superiorilor pentru funcționarii publici, însă prevăd și excepții de la această regulă.
Astfel, din cuprinsul art.44 alin.3 teza 2 mai sus enunțat, rezultă foarte clar că, funcționarul public este obligat să respecte dispoziția superiorilor doar când aceasta a fost formulată în scris, ceea ce înseamnă, interpretând per a contrario prevederea, că dacă dispoziția primită de la superior este orală, funcționarul public are dreptul să o refuze în scris și motivat, așa cum prevede teza întâi a art.3, ceea ce în speță reclamantul intimat a și făcut (a se vedea înscrisul de la fila 16 din dosarul tribunalului).
În acest context este evident că funcționarul public a procedat corespunzător, așa încât pe bună dreptate s-a reținut de către instanța de fond că el nu a fost sancționat legal.
Totuși, recursul formulat de către pârâtă este fondat doar în privința modului de stabilire a cuantumului daunelor morale de către prima instanță.
Astfel, argumentele tribunalului ce au stat la baza stabilirii prejudiciului moral suferit de către reclamant sunt pertinente, însă cuantumul acestora este ridicat.
Într-adevăr cercetarea în comisia de disciplină implică o suferință psihică, care afectează atât activitatea profesională, cât și viața privată a reclamantului, însă instanța de control apreciază că suma de 1.000 lei reprezintă o reparație morală echitabilă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Întrucât a fost admis recursul nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată, solicitate de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat deDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M(succesoarea S M) împotriva sentinței nr.368/CA din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică, în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Mare și în consecință:
Obligă pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Satu Mare să-i plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 14.03.2008
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 18.03.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
