Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1102/R-cont
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții - cu domiciliul ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral -, nr. 17, județul V și de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral -, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr.646/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - cu domiciliul ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V - cu sediul în Rm V,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru recurenta și intimata - reclamantă personal.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta V, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Cu privire la recursul declarat de recurentul G, solicită a fi admis așa cum a fost formulat.
Intimata - reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.646/CAF din 7 mai 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost admisă cererea formulată de, în contradictoriu cu V și cu pârâtul G, și a fost aplicată conducătorului autorității V amendă de 20% din salariul minim brut pe economice, pe zi de întârziere.
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că prin cererea înregistrată sub nr-, a solicitat să fie obligată pârâta V să pună în executare sentința nr.365/30.05.2006 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - cerere modificată la 10 martie 2009, când reclamanta a solicitat aplicarea conducătorului pârâtei, G, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, sub motiv că, după 10 mai 2008, reclamanta a revenit prin transfer în interesul serviciului în cadrul și că, după această dată, pârâta refuză să plătească sporul de mobilitate de 15% și sporul de confidențialitate de 15%, decis prin hotărârea arătată mai sus, și să opereze modificările respective în carnetul de muncă.
Tribunalul a mai constatat că la 7 aprilie 2009 Vad epus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă și pe fond ca neîntemeiată.
Analizând cererea,tribunalula constatat că prin sentința nr.365 din 30.05.2006 a Tribunalului Vâlceaa fost obligată pârâta să plătească reclamantei sporul de mobilitate de 15% și sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu 01.04.2004, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr.529 din 13.07.2006 a Curții de APEL PITEȘTI; că sentința a fost pusă în aplicare până la 01.11.2007 când, reclamanta a fost transferată la ANAF; și că începând cu 10.05.2008 aceasta a revenit la. V tot prin transfer în interesul serviciului, iar după această dată pârâta nu i-a mai acordat sporurile arătate pe motiv că ordinul de transfer nu mai prevede aceste drepturi.
Tribunalul a mai constatat că refuzul pârâtei de a recunoaște sporurile stabilite prin hotărâre judecătorească este nejustificat, constituind o discriminare indirectă, potrivit art.5 alin.4 din Codul muncii, atâta timp cât ceilalți colegi beneficiază de cele două sporuri.
La 7 iulie 2009 Vad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Se susține că există contrarietate între minută și dispozitivul sentinței, deoarece, din conținutul minutei rezultă că tribunalul a decis: "admite cererea, aplică conducătorului autorității amendă de 20% din salariul minim brut pe economice, pe zi de întârziere", iar în dispozitivul hotărârii se menționează că: "admite cererea formulată de, în contradictoriu cu pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V și pârâtul G, aplică conducătorului autorității amendă de 20% din salariul minim brut pe economice, pe zi de întârziere".
2. Greșit instanța de fond nu a observat că reclamanta a renunțat la cererea de chemare în judecată față de V, astfel că, în loc să ia act de cererea de renunțare, a păstrat-o pe recurentă ca parte în proces, pronunțând astfel o hotărâre în contradictoriu cu aceasta.
3. Greșit instanța de fond nu a analizat excepția inadmisibilității cererii reclamantei prin care pârâta V solicita respingerea ca inadmisibilă a cererii deoarece, raportul de serviciu al reclamantei cu pârâta este suspendat pe durata concediului de creștere a copilului.
4. Greșit instanța de fond nu a observat că pârâta Vae mis decizia nr.108/19.05.2008 prin care s-a luat act de transferul reclamantei în interesul serviciului la această unitate, stabilindu-i-se un salariu de 1.820 lei și un spor de vechime în muncă în cuantum de 15% și că reclamanta nu a contestat această decizie.
II. La 7 iulie 2009, G - în calitate de Director coordonator al V - a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Se susține că există contrarietate între minută și dispozitivul sentinței, deoarece, din conținutul minutei rezultă că tribunalul a decis: "admite cererea, aplică conducătorului autorității amendă de 20% din salariul minim brut pe economice, pe zi de întârziere", iar în dispozitivul hotărârii se menționează că: "admite cererea formulată de, în contradictoriu cu pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V și pârâtul G, aplică conducătorului autorității amendă de 20% din salariul minim brut pe economice, pe zi de întârziere".
2. Greșit instanța de fond nu a observat că reclamanta a renunțat la cererea de chemare în judecată față de V, astfel că, în loc să ia act de cererea de renunțare, a păstrat-o pe recurentă ca parte în proces, pronunțând astfel o hotărâre în contradictoriu cu aceasta.
3. Greșit instanța de fond nu a analizat excepția inadmisibilității cererii reclamantei prin care pârâta V solicita respingerea ca inadmisibilă a cererii deoarece, raportul de serviciu al reclamantei cu pârâta este suspendat pe durata concediului de creștere a copilului.
4. Greșit instanța de fond nu a observat că pârâta Vae mis decizia nr.108/19.05.2008 prin care s-a luat act de transferul reclamantei în interesul serviciului la această unitate, stabilindu-i-se un salariu de 1.820 lei și un spor de vechime în muncă în cuantum de 15% și că reclamanta nu a contestat această decizie.
Recursurile sunt fondate.
Situația de fapt.
Constată că, reclamanta, în calitate de funcționar public în cadrul V, a dobândit, prin sentința nr.365 din 30 mai 2006 Tribunalului Vâlcea, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.529/2006 a Curții de APEL PITEȘTI, dreptul de a i se plăti sporul de mobilitate de 15% și sporul de confidențialitate de 15% prin obligarea instituției publice arătate la plata acestor sporuri, hotărâre pusă în executare de V prin decizia nr.166/30.10.2006. Ulterior, prin Ordinul nr.2068/2007, reclamanta a fost transferată la o altă instituție, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin decizia nr.108/19.05.2008, emisă de V, reclamanta a fost numită din nou funcționar public în cadrul V, cu un salariu de bază de 1820 lei și un spor de vechime în muncă de 15%, prin transferul de la Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin decizia nr.42 din 2 februarie 2009, emisă de V, reclamanta și-a suspendat raportul de serviciu cu această instituție pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
II. Dreptul aplicabil
Potrivit art. 87 alin.1 lit.c din Legea nr.188/1999 -mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel: c) în interesul funcționarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcția publică.
De asemenea, potrivit art. 90 alin.1 lit.b și alin.5 din aceeași lege,transferul poate avea loc după cum urmează: b) la cererea funcționarului public; transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul. În acest caz, transferul poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități administrative autonome ori, după caz, între autorități sau instituții publice din administrația publică locală.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr.554/2004 - (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
III.Judecata
1. Este fondat recursul declarat de V, încadrat corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
Curtea constată că în ședința din 5 mai 2009, reclamanta, personal, a declarat că renunță la cererea de chemare în judecată față de pârâta
Față de această cererea pârâta nu s-a opus, astfel că în speță erau aplicabile dispozițiile art.246 alin.4 Cod pr.civilă.
În consecință, greșit instanța de fond a admis acțiunea și față de V, în loc să ia act de renunțare la judecată față de aceasta, potrivit dispozițiile art.246 alin.4 Cod pr.civilă.
Având în vedere că recursul V este admisibil pe excepție, analiza celorlalte motive de recurs este inutilă.
2. Este fondat recursul declarat de G, încadrat din oficiu în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu sunt fondate primele două critici, deoarece recurentul, în calitate de persoană fizică, nu se poate substitui intereselor persoanei juridice.
Nu este fondat nici al treilea motiv de recurs. Curtea constată că reclamanta are interes să cheme în judecată pe pârât pentru a-și exercita drepturile rezultând din raportul său de serviciu având în vedere că, între momentul la care s-a încheiat acest raport cu, 19 mai 2008, și data suspendării raportului, 2 februarie 2009, pentru creșterea copilului, a existat o perioadă de timp pentru care ar fi putut solicita acordarea celor două sporuri.
Este fondată însă ultima critică.
Curtea constată că după ce instanța de judecată a recunoscut reclamantei dreptul la cele două sporuri, aceasta a încetat raportul de serviciu cu V, transferându-se la altă instituție.
Încheierea ulterioară a unui nou raport de serviciu cu această instituție nu reactivează vechile drepturi avute de reclamantă în temeiul raportului de serviciu inițial cu V, deoarece transferul la o altă instituție stinge raportul cu instituția de la care se transferă și naște un raport de serviciu nou cu noua instituție. Dacă ar fi altfel ar însemna că reclamanta trebuia să pretindă cele două sporuri și de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituție la care s-a transferat.
În consecință, hotărârea judecătorească de recunoaștere a celor două sporuri, emisă în timpul derulării primului raport de serviciu nu are autoritate de lucru judecat într-un nou raport de serviciu, chiar dacă cel din urmă este încheiat cu instituția ce a fost obligată în timpul primului raport de serviciu să acorde sporurile arătate.
Altfel spus, reclamanta nu a câștigat dreptul la cele două sporuri pe viață, pentru a putea pretinde astfel ca, după încetarea raportului de serviciu în cadrul căruia i-a fost recunoscut dreptul la cele două sporuri, aceasta să se poată reîntoarce la aceeași instituție unde le-a câștigat, pentru ca de drept cele două sporuri să-i fie acordate.
Așa fiind, curtea constată că pârâtul, în calitate de director al instituției, nu poate fi obligat la executarea sentinței nr.365/2006 a Tribunalului Vâlcea, prin care i se recunoscuse reclamantei dreptul la cele două sporuri, căci această sentința nu are autoritate de lucru judecat față de V în cadrul noului raport de serviciu dintre reclamantă și instituția arătată și, deci, nici față de pârât.
În consecință, nu sunt întrunite condițiile obligației la executarea unei hotărâri judecătorești, reglementate de art.24 din Legea nr.554/2004, astfel că este fondată critica recurentului.
Pârâtul nu este ținut să execute sentința arătată mai sus nici pe temeiul regulilor discriminării, invocate de reclamantă și reținute de instanța de fond, întrucât cererea de chemare în judecată a pârâtului a fost întemeiată pe obligația de executare. În consecință, în limita acestei cereri, instanța nu poate verifica decât întrunirea condițiilor prevăzute de textul art.24, arătat mai sus, și nu este învestită să verifice existența unei discriminării pentru ca pe această cale să recunoască reclamantei drepturi subiective de care ar fi lipsită prin discriminare.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile, se va modifica în tot sentința, în sensul că pe fond se va respinge acțiunea ca neîntemeiată față de pârâtul G și se va lua act de renunțarea la cererea de chemare în judecată față de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții - cu domiciliul ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral -, nr. 17, județul V și de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral -, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr.646/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - cu domiciliul ales la Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V - cu sediul în Rm V,-, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.DV/24.11.2009
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
