Obligare emitere act administrativ. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 751/R/CA/2009
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.401/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă formulată conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față,
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 8254 din 8.11.2008 s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și (Protecție) Socială, solicitând ca prin hotărâre să fie obligată pârâta să emită decizie pentru acordarea indemnizației de 600 lei lunar începând cu data nașterii minorei, născută la 02.03.2007.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 02.03.2007 reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, iar prin Decizia nr. J/877/2007 i s-a aprobat acordarea indemnizației de creștere doar pentru un singur copil.
Prin sentința nr. 401/CA/10.02.2009 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că indemnizația pentru creșterea copilului este un drept acordat părintelui care dorește să rămână acasă și să se preocupe de creșterea și îngrijirea copilului, și nu un drept al acestuia din urmă pentru a se vorbi de discriminare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că legiuitorul a prevăzut ca indemnizația pentru o mamă care naște un copil, este stabilită la suma de 600 lei, ceea ce presupune că în cazul unei nașteri multiple, această indemnizație să fie acordată pentru fiecare copil născut.
În drept se invocă art. 304 ind. 1, 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.
Instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat în mod corect normele juridice incidente la starea de fapt dedusă judecății.
<LLNK 52005 148182 33 0> OUG nr. 148 din 3 noiembrie 2005 stabilește cadru legislativ privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului. Ordonanța prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei (art.1). Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a doua sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) (art.6 al. 3). În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanța de urgenta (art.6 al. 4).
<LLNK 52005 0112 31 0> Normele Metodologice aprobate prin HG. 1025/2006 de aplicare a prevederilor <LLNK 12005 148180 301 0 47>Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, stabilesc că <LL indemnizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri. În înțelesul dispozițiilor legii prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Chiar dacă ICCJ a constatat pe calea excepției de nelegalitate că aceste dispoziții nu sunt în acord cu textul ordonanței și chiar dacă s-ar interpreta că în urma unei sarcini multiple nașterea a doi copii gemeni vii constituie de fapt două nașteri, prevederile art. 6 alin. 3 și 4 din OUG 148/2005 limitează dreptul patrimonial acordat părintelui la o singură indemnizație indiferent câte nașteri au loc în termenul de 2 ani. Acest text de lege nu a fost declarat neconstituțional,dimpotrivă așa cum a reținut instanța de fond prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <LLNK 12005 148180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, respinsă în cele din urmă, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la concediu, prevăzut de ordonanța, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimoniala ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedica exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Apare ca fireasca acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Din analiza dispozițiilor legale se desprinde concluzia că în cauză nu există discriminare între persoanele care în urma unei nașteri au un singur copil și cele care au doi sau mai mulți copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei părintelui care dorește să rămână acasă și să se preocupe de creșterea și îngrijirea copilului, sens în care statul intervine și acordă această indemnizație pentru a sprijini părintele, fiind o formă mixtă de asigurare și asistență socială.
Potrivit art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
În acest sens se constată că nu există o discriminare în sensul art. 14 din CEDO, Protocolul 12 la CEDO, art.6 din.
În consecință, se va respinge recursul reclamantei in temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedura civilă nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 3041.pr. civ. cu consecința păstrării sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 401/CA/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex/23.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
