Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 1.462/2008

Ședința publică de la 18 iunie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 3: Simona Szabo

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 326 din 28 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect obligația de a face refuz soluționare cerere.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 17 iunie 2008 s-a înregistrat dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, la data de 18 iunie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtei prin care se solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, în principal, iar în subsidiar ca fiind nefondat.

Curtea, după deliberare, având în vederea înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține spre pronunțare.

CURTEA:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 326 din data de 28.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI; respinse ca nefondate excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de către pârâtă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că excepția inadmisibilității este neîntemeiată întrucât cererea formulată se referă la un drept sau la un interes considerat legitim de către petent, iar procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, în contextul refuzului rezolvării unei atare cererii, nu este obligatorie.

Referitor la excepția tardivității, reține de asemenea instanța, că este neîntemeiată întrucât față de răspunsul negativ și comunicat cu adresa nr. 6/2007, acțiunea apare ca fiind formulată cu respectarea termenului instituit de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește fondul cauzei, reține instanța că pentru admisibilitatea acțiunii în contencios, o persoană trebuie să facă dovada vătămării sale într-un interes legitim, astfel cum sunt definite aceste termene în lege de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, iar reclamantul nu a făcut dovada dreptului său legitim vătămat sau a interesului atunci când a solicitat aplicarea legii fondului funciar pentru întreaga localitate, inclusiv în copie registrele agricole ale localității pentru nouă ani consecutiv.

Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.

În susținerea celor solicitate, recurentul arată că s-a adresat intimatei cu o cerere în cursul lunii februarie 2007 prin care solicita o serie de acte, motivând că eliberarea acestora se justifică în vederea recuperării terenurilor pe vechile amplasamente deținute de antecesori în ridurile, și, iar răspunsul nu i-a fost comunicat în termenul legal.

Această solicitare, mai arată recurentul, se bazează și pe aceea că primăria a validat obținerea terenurilor în baza unor sentințe obținute, însă se amână în mod nejustificat punerea în posesie pentru terenurile arătate și ca atare este îndreptățit la retrocedarea pe vechile amplasamente. Tot astfel, se arată că solicitarea se fundamentează și pe acea că în conformitate cu prev. nr.HG 890/2005, primarul, în calitate de președinte și secretar al Comisie locale, era obligat să comunice foștilor proprietari toate informațiile privind persoanele care au obținut titluri de proprietate pe vechile amplasamente ale acestora.

Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu dispozițiile în baza cărora s-a fundamentat soluția, Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În acest sens, se reține că prin cererea introductivă de instanță, recurentul, în contradictoriu cu Primăria Comunei a solicitat a fi obligată aceasta să-i elibereze copiile legalizate după următoarele documente: anexe de validare la Legea fondului funciar pentru satul (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005), proiectele parcelelor de punere în posesie (parcelarul + hărțile respective), registrele agricole aferente anilor 1956 - 1958, 1959 - 1963.

În motivarea solicitării s-a relevat că a înregistrat la data de 02.02.2007 o cerere prin care solicita eliberarea actelor menționate, dar pârâta a refuzat a răspunde cererii deși termenul legal de a răspunde era de 30 de zile.

Cererea astfel motivată a fost precizată de reclamant ca fiind întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului-administrativ.

Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a elibera anumite acte; că prin acest refuz i s-ar aduce o vătămare într-un drept recunoscut de lege.

Conform prev. art. 1 din legea pe care s-a fundamentat cererea, Legea nr. 554/2004, orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.

În speță, nu se poate reține însă incidența dispozițiilor menționate întrucât refuzul nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului.

Actele depuse la dosar, respectiv adresele relevă că recurentului i s-a răspuns la cererea adresată ( 14). Prin acest înscris s-a relevat de către autoritate că actele solicitate nu fac parte din categoria informațiilor de interes public; în privința proiectului de punere în posesie (hărți), acestea având dimensiuni mari, nu există posibilitatea copierii, dar pot fi consultate la sediu, instituția nu se opune consultării datelor în spațiu amenajat la primărie, în măsura în care se menționează scopul; iar potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații publice, în cazul în care se solicită realizarea de copii de pe documentele deținute, costul serviciilor este suportat de solicitant.

Din cele de mai sus se observă că la cererea adresată recurentului i s-a răspuns în sensul că la sediul entității pot fi consultate actele care au o dimensiune mare și pentru care nu există posibilitatea copierii, iar copii de pe acestea pot fi efectuate în condițiile Legii nr. 544/2001 cost.

Or, în aceste circumstanțe ale răspunsului și ale posibilităților conferite, nu se poate vorbi de un refuz în sensul normelor juridice mai sus enunțate.

Evident, se susține de recurent că în condițiile nr.HG 890/2005, primarul avea obligația de a comunica informațiile de interes public solicitate. Această susținere nu poate fi primită ca motiv de admitere a recursului întrucât textul actului normativ se referă la președintele comisiei locale și comisie, respectiv primar în calitate de președinte. Or, recurentul, așa cum rezultă din adresele formulate, nu s-a adresat primarului, în calitate de președinte al comisiei și nici comisiei, entități cu atribuții în contextul Legii nr. 18/1990 și nr.HG 890/2005 pe care recurentul își fundamentează dreptul încălcat, ci primăriei, context în care din această perspectivă reținerile instanței privind posibilitatea de a se adresa unităților abilitate nu pot fi considerate greșite.

De altfel, trebuie precizat că pe lângă această posibilitate de a se adresa președintelui comisiei locale (primar, în această calitate) sau comisiei pentru a se comunica informații în legătură cu aspecte de reconstituire, ca entități competente și dat fiind atribuțiile pe care acestea le au în condițiile Legii nr. 18/1991(cu modificările ulterioare), în baza acestui din urmă act, art. 64, art. 53, refuzul punerii în posesie pe care îl invocă recurentul se poate adresa cu contestație în fața judecătoriei.

Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în temeiul dispozițiilor mai sus enunțate, prima instanță a dat o soluție temeinică și legală, Curtea, în baza art. 312 coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge a recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 326 din 28 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./2 ex./07.07.2008.

Jud.fond:,.

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj